ICCJ. Decizia nr. 5074/2009. Contencios. Alte cereri. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5074/2009
Dosar nr. 1984/1/2009
Şedinţa publică de la 12 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1063 din 26 februarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins ca nefondat recursul declarat de A.D. împotriva sentinţei civile nr. 3085 din 28 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre Înalta Curte a reţinut, în esenţă că deşi recurentul-revizuent A.D. a invocat prin cererea de revizuire prevederile art. 322 pct. 8 din C. proc. civ., a criticat sub aspectul legalităţii Ordinul din 27 martie 2007 emis de Secretarul General al Camerei Deputaţilor, fără a preciza concret hotărârea împotriva căreia înţelege să promoveze calea extraordinară de atac, făcând referire mai întâi la Dosarul nr. 27/2/2007, iar apoi la sentinţa civilă nr. 789 din 11 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, solicitând anularea acesteia din urmă.
S-a apreciat, în raport cu prevederea art. 326 alin. (1) C. proc. civ., că nu poate fi primită susţinerea recurentului-revizuent în sensul că instanţa avea posibilitatea de a deduce care era hotărârea a cărei revizuire se solicita, acesta având obligaţia să indice în cererea de revizuire hotărârea judecătorească pe care o atacă, rolul activ al judecătorului fiind circumscris la verificarea condiţiilor de admisibilitate şi la faptele pe care se întemeiază calea de atac promovată.
Totodată, la soluţionarea cauzei a fost avut în vedere şi faptul că motivarea în fapt a cererii de revizuire nu s-a încadrat în ipoteza art. 322 pct. 8 C. proc. civ., instanţa neputând constata existenţa unei erori de fapt.
Împotriva deciziei nr. 1063 din 26 februarie 2009 petentul a formulat contestaţia în anulare de faţă, invocând dispoziţiile art. 317-318 C. proc. civ., susţinând că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când acestea au fost date de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă şi respectiv, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.
Astfel, argumentează că uşurinţa cu care a fost respinsă excepţia de nelegalitate de către Curtea de Apel, precum şi cererea de revizuire de către Înalta Curte, reprezintă argumente ale intervenţiilor exercitate de Camera Deputaţilor, ceea ce face ca rolul judecătorului să fie ca şi inexistent.
Analizând cererea de contestaţie în anulare a deciziei nr. 1063 din 26 februarie 2009 a secţiei de contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale invocate în mod generic, Înalta Curte nu a identificat motive dintre cele prevăzute la art. 317 şi 318 C. proc. civ., de natură să ducă la anularea deciziei respective, astfel că cererea de faţă va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de A.D. împotriva deciziei nr. 1063 din 26 februarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5071/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5078/2009. Contencios. Conflict de... → |
|---|
