ICCJ. Decizia nr. 5078/2009. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5078/2009
Dosar nr. 414/45/2009
Şedinţa de la 12 noiembrie 2009
Camera de Consiliu
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, civil, litigii de muncă, reclamanţii N.Ş. şi G.P. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi, obligarea la plata de despăgubiri echivalente cu sporul de stabilitate şi risc, pentru suprasolicitare neuropsihică neacordate în perioada martie 2006 - martie 2009, cu actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului până la data plăţii efective, precum şi corectarea carnetului de muncă.
Instanţa a invocat excepţia necompetenţei materiale, iar prin sentinţa civilă nr. 820 din 13 mai 2009 a Tribunalului Iaşi, civil, litigii de muncă, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanţii îndeplinesc funcţia de controlori financiari în cadrul Curţii de Conturi a României.
A mai reţinut instanţa că aceştia sunt supuşi incompatibilităţilor prevăzute de art. 107 din Legea nr. 94/1992, iar că art. 115 alin. (2) din acelaşi act normativ, referindu-se la incompatibilităţile la care este supus personalul de specialitate, trimitea în mod direct la Legea nr. 188/1999.
În raport cu prevederile susmenţionate şi cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, instanţa a concluzionat în sensul că funcţia de controlor financiar este o funcţie publică, aspect ce rezultă inclusiv din anexa la Legea nr. 188/1999, unde funcţia de auditor este prevăzută în mod expres ca fiind o funcţie publică de execuţie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ fiscal, care prin sentinţa nr. 123/CA din 6 iulie 2009 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia civilă (litigii de muncă), înaintând dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă ivit.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că din prevederile Legii nr. 94/1992, în forma iniţială şi în cea modificată, nu rezultă că funcţia de controlor financiar în cadrul Curţii de Conturi, este o funcţie publică şi nici că persoanele care o exercită au statut de funcţionar public.
A constatat instanţa că, pe lângă actul de numire, controlorii financiari încheie şi un contract individual de muncă, contract care stă la baza raporturilor dintre părţile aflate în litigiu, existând aşadar raporturi contractule şi nu de serviciu.
S-a apreciat că atâta timp cât legiuitorul a încadrat controlorii financiari în categoria personalului contractual din sectorul bugetar, litigiile referitoare la remunerarea muncii prestate de către angajaţii - reclamanţi, se supun regulilor prevăzute de Legea nr. 168/2009 şi nu dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999.
Înalta Curte, învestită cu soluţionarea conflictului de competenţă, stabileşte că Tribunalul Iaşi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, este competent cu soluţionarea cauzei.
În cauză, este necontestat că obiectul acţiunii îl formează acţiunea vizând plata drepturilor salariale din perioada martie 2006 - martie 2009, constând în sporul de stabilitate şi risc pentru suprasolicitare neuropsihică, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, formulată de reclamanţii controlori financiari în cadrul Camerei de Conturi Iaşi, aflaţi în raporturi de muncă cu Curtea de Conturi a României, ca angajator.
Or, criteriile în raport cu care se stabileşte instanţa competentă material să judece cauza de faţă sunt obiectul cauzei deduse judecăţii şi natura raportului juridic în care se află reclamanţii cu angajatorul.
Astfel, aşa cum am precizat mai sus, obiectul cauzei este necontestat, problema în discuţie fiind aceea a naturii raportului juridic în care se află reclamanţii şi angajatorul, Tribunalul susţinând că ar fi vorba de un raport de serviciu, ca urmare a calităţii de funcţionari publici a reclamanţilor, în timp ce Curtea de Apel susţine că este vorba de raporturi de muncă, reclamanţii nefiind titulari ai unei funcţii publice.
Într-adevăr, aşa cum s-a reţinut şi în considerentele deciziei nr. XXVIII (28) a secţiilor unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, controlorii financiari, actualmente auditori publici externi care îşi desfăşoară activitatea în cadrul sistemului structurilor Curţii de Conturi a României, nu intră în categoria funcţionarilor publici întrucât îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract individual de muncă în posturi de natură contractuală care nu au fost stabilite şi avizate ca funcţii publice în sensul art. 111 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată.
În acest sens, sunt relevante şi dispoziţiile art. 58 lit. k) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată în anul 2009, potrivit cărora funcţia de controlor financiar a fost transformată în funcţia de auditor public extern pentru care, potrivit Statutului auditorului public extern se încheie un contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
Astfel fiind, având în vedere că raportul juridic dedus judecăţii este un raport juridic de muncă, iar nu unul de serviciu, reclamanţii neavând calitatea de funcţionari publici, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe G.P., N.Ş. şi Curtea de Conturi a României, în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5074/2009. Contencios. Alte cereri.... | ICCJ. Decizia nr. 5090/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
