ICCJ. Decizia nr. 5107/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5107/2009
Dosar nr. 7240/1/2009
Şedinţa publică de la 13 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, Înalta Curte constată următoarele:
Prin decizia nr. 1411 din 13 martie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, din data de 13 martie 2009 s-a respins recursul declarat de SC S. SA împotriva încheierii din 5 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Braşov, ca tardiv formulat.
Pentru a se pronunţa astfel, Înalta Curte, a reţinut următoarele:
Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 5 noiembrie 2008 a respins excepţia de inadmisibilitate invocată de pârâta D.G.F.P. şi a admis excepţia invocată de instanţă din oficiu, privind inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate a actelor administrative, respectiv a: Ordinului Comun din 23 aprilie 2003 emis de AVAS şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Ordinului Comun din 10 septembrie 2003 emis de AVAS şi MMSF, Ordinului Comun din 28 octombrie 2003 emis de AVAS şi Ministerul Finanţelor Publice, precum şi a actelor administrativ fiscale emise în baza Ordinelor Comune de mai sus de către pârâtele Direcţia de Control Fiscal Braşov, D.G.F.P. Braşov şi anume: procesul-verbal (contribuabil) din 08 aprilie 2002, emis de Direcţia Control Fiscal din cadrul D.G.F.P. Braşov; procesul-verbal (contribuabil) din 12 aprilie 2002, emis de Direcţia Control Fiscal din cadrul D.G.F.P. Braşov; procesul-verbal din 03 septembrie 2002, emis de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate -Direcţia Judeţeană Braşov; procesul-verbal de control din 04 septembrie 2002, emis de DGMSS Braşov; procesul-verbal de control din 24 octombrie 2002, emis de DGMSS. Braşov; procesul-verbal de control din 09 decembrie 2002, emis de DGMSS Braşov; procesul-verbal din 14 februarie 2003, emis de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate -Direcţia Judeţeană Braşov; procesul-verbal din 07 martie 2003, emis de DGMSS. Braşov; procesul-verbal din 25 martie 2003, emis de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate -Direcţia Judeţeană Braşov; procesul-verbal (contribuabil) din 28 martie 2003, emis de Direcţia Control Fiscal din cadrul D.G.F.P. Braşov; procesul-verbal (contribuabil)din 11 iunie 2003, emis de D.G.F.P. Braşov; procesul-verbal de control din 04 iulie 2003, emis de DGMSS Braşov; Nota de constatare
(contribuabil) din 08 iulie 2003, emisă de Direcţia Control Fiscal din cadrul D.G.F.P. Braşov; procesul-verbal din 17 septembrie 2003, emis de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate - Direcţia Judeţeană Braşov; procesul-verbal de control (contribuabil) din 12 decembrie 2003, emis de Direcţia Control Fiscal din cadrul D.G.F.P. Braşov; Nota de constatare din 22 decembrie 2003, emisă de D.G.F.P. Braşov; Raport de inspecţie fiscală din 10 decembrie 2004, emis de Direcţia Control Fiscal din cadrul D.G.F.P. Braşov; Raport de inspecţie fiscală din 16 decembrie 2004, emis de Direcţia Control Fiscal din cadrul D.G.F.P. Braşov; Raport de inspecţie fiscală din 30 decembrie 2004, emis de Direcţia Control Fiscal din cadrul D.G.F.P. Braşov; precum şi a deciziilor: Decizia acc. nr. 13251 din 14 august 2006, emisă de AFPM Braşov; decizia acc. nr. 511 din 05 noiembrie 2007, emisă de AFPM Braşov; decizia acc. nr. 512 din 10 decembrie 2007, emisă de AFPM Braşov; decizia acc. nr. 701 din 07 ianuarie 2008, emisă de AFPM Braşov; decizia acc. nr. 502 din 05 februarie 2008, emisă de AFPM Braşov; decizia acc. nr. 503 din 05 martie 2008, emisă de AFPM Braşov; decizia acc. nr. 704 din 07 aprilie 2008, emisă de AFPM Braşov; decizia acc. nr. 605 din 06 mai 2008, emisă de AFPM Braşov; decizia acc. nr. 506 din 05 iunie 2008, emisă de AFPM Braşov; decizia acc. nr. 707 din 09 iulie 2008, emisă de AFPM Braşov; decizia acc. nr. 508 din 05 august 2008, emisă de AFPM Braşov; decizia acc. nr. 509 din 05 aprilie 2009, emisă de AFPM Braşov.
Instanţa de recurs a reţinut că, potrivit art. 4 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, hotărârea instanţei cu privire la excepţia de nelegalitate, este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare.
Înalta Curte a constatat că hotărârea recurată a fost comunicată recurentului-pârât la data de 20 noiembrie 2008 iar recursul a fost declarat la data de 5 ianuarie 2008, depăşindu-se, aşadar, termenul legal de 5 zile de la comunicare.
La data de 9 septembrie 2009, recurenta SC S.U. SA Braşov a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1411 din 13 martie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocând în drept dispoziţiile art. 317 alin. (2) şi art. 318 C. proc. civ.
S-a susţinut că greşit a reţinut instanţa de fond comunicarea hotărârii către recurenta-reclamantă, precizând că actul de procedură a fost comunicat la o altă adresă decât aceea a sediului social indicat în cererea introductivă.
Examinând motivele contestaţiei în anulare, prevederile legale aplicabile, Înalta Curte precizează:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere însăşi instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege să-şi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.
C. proc. civ. reglementează două categorii de contestaţii în anulare: contestaţia în anulare de drept comun reglementată de art. 317 C. proc. civ. şi contestaţia în anulare specială reglementată de art. 318 C. proc. civ.
Contestaţia în anulare specială, reglementată de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., poate fi formulată pentru două motive şi anume atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale, adică a unor erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului şi care au avut drept consecinţă pronunţarea unor soluţii greşite, precum şi în situaţia în care instanţa de recurs a omis din greşeală să examineze unul din motivele de recurs.
Textul reglementează acele greşeli pe care le săvârşeşte instanţa, prin confundarea unor elemente importante sau unor date materiale şi care determină soluţia pronunţată.
În astfel de situaţii se au în vedere la stabilirea noţiunii de greşeală materială acele greşeli de ordin procedural, care au condus la pronunţarea unei soluţii eronate.
Prin urmare, greşelile instanţei de recurs reglementate în teza I, a art. 318 C. proc. civ., care deschid calea contestaţiei în anulare, sunt greşeli de fapt, şi nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispoziţiilor legale.
Analiza motivelor contestaţiei în anulare relevă că se invocă greşeli de apreciere, de judecată.
În raport de prevederile art. 318 C. proc. civ., a cărui interpretare a fost consolidată unanim în practica şi literatura de specialitate, instanţa învestită cu soluţionarea unei contestaţii în anulare nu procedează la o nouă judecată, la un control judiciar al soluţiei pronunţate de instanţa de recurs.
Verificările se efectuează numai sub aspectul existenţei unor greşeli de fapt, a unor omisiuni.
Respingerea ca tardiv a recursului nu poate fi asimilată unei greşeli materiale, ci reprezintă modul în care instanţa a înţeles să aplice dispoziţiile legale privind comunicarea actului de procedură, astfel încât nu sunt întrunite cerinţele art. 318 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte petitul întemeiat pe prevederile art. 317 C. proc. civ., se constată că nu sunt invocate nereguli procedurale referitoare la judecata în recurs, care ar fi sub aspect legal de natură a conduce la admiterea contestaţiei în anulare.
Motivul de fapt al cererii fiind acela legat de modul de comunicare a încheierii primei instanţe.
Ori, această chestiune, aşa cum s-a explicat şi în precedent, a fost tranşată irevocabil de instanţa de recurs, care s-a pronunţat explicit în sensul respingerii recursului ca tardiv.
Înalta Curte arată că atât motivele reglementate de art. 317 C. proc. civ. cât şi cele prevăzute de art. 318 C. proc. civ. relevă existenţa condiţiei de admisibilitate care vizează obiectul contestaţiei în anulare, obiect care se referă numai la hotărârile instanţelor de recurs, astfel că în cadrul acestei căi extraordinare de atac nu se mai pot analiza eventualele vicii sau greşeli procedurale săvârşite de instanţa de fond.
Având în vedere motivele de mai sus, se va respinge contestaţia în anulare formulat de contestatoarea SC S. SA împotriva deciziei nr. 1411 din 13 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC S. SA împotriva deciziei nr. 1411 din 13 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5096/2009. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5115/2009. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
