ICCJ. Decizia nr. 5187/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5187/2009
Dosar nr. 1180/2/2009
Şedinţa publică de la 18 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul S.A. a chemat în judecată Ministerul Justiţiei, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române, şi să fie obligat acelaşi pârât să procedeze la analizarea cererii sale de îndată.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a depus cererea de redobândire a cetăţeniei române în anul 2004, că ulterior a mai formulat şi alte cereri şi, că până în prezent, cererea sa nu a fost soluţionată, încălcându-i-se demnitatea umană şi fiind privat de drepturile legale şi constituţionale ce i se cuveneau, motiv pentru care a solicitat şi daune morale de 1.000 RON.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1672 din 15 aprilie 2009, a admis în parte acţiunea reclamantului, obligând pârâtul să analizeze şi să soluţioneze cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române în termen de o lună.
Totodată, a obligat pârâtul să plătească reclamantului daune morale de 1.000 RON.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că faţă de împrejurarea că reclamantul şi-a completat dosarul în 2008 şi faţă de necesitatea obţinerii a numeroase avize de la mai multe autorităţi (S.R.I.; S.I.E.; M.I.R.A.; M.A.E.) cererea reclamantului nu poate fi soluţionată de îndată, ci într-un termen rezonabil de o lună, însă, pârâtul fără nici o justificare nu a soluţionat cererea reclamantului în acest termen, prejudiciindu-l.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Recurentul a susţinut că instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., prin aceea că a refuzat să amâne judecarea cauzei la cererea motivată a Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, aducându-i atingere dreptului de apărare şi dreptului la un proces echitabil.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, recurenta susţine că instanţa a pronunţat o hotărâre cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, întrucât în şedinţa din 15 decembrie 2008 Comisia pentru cetăţenie a analizat şi avizat pozitiv cererea reclamantului, astfel că, nu se poate reţine refuzul recurentului-pârât de a soluţiona cererea reclamantului.
Mai mult, se susţine de către recurent că, prin Ordinul Ministrul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti privind redobândirea cetăţeniei române de către unele persoane „se aprobă cererile de redobândire a cetăţeniei române persoanelor care au avut această cetăţenie şi au solicitat redobândirea ei, cu menţinerea domiciliului în străinătate, intimatul-reclamant figurând la numărul de ordine.
Recursul este fondat şi urmează să fie admis pentru următoarele considerente:
Referitor la primul motiv de recurs potrivit căruia instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se reţine că în mod corect instanţa de fond a respins ca neîntemeiată cererea de amânare a judecăţii, formulată de recurentul-pârât.
Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 156 C. proc. civ., instanţa poate acorda un singur termen pentru lipsă de apărare temeinic motivată.
Cum recurentul nu a făcut dovada imposibilităţii de prezentare şi cum de la data emiterii citaţiei (20 martie) şi până la termenul de judecată (15 aprilie) acesta a avut suficient timp pentru a-şi pregăti apărarea, în mod corect instanţa a respins cererea acestuia, păşind la soluţionarea cauzei pe fond.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, trebuie să avem în vedere faptul că Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, cu modificările şi completările ulterioare, stabileşte o procedură complexă pentru înregistrarea, examinarea şi finalizarea cererilor de acordare sau redobândire a cetăţeniei române, fără să prevadă, însă, un termen în care autorităţile române să proceseze astfel de cereri.
În lipsa unui asemenea termen legal, trebuie să se facă aplicarea prevederilor art. 10 din Convenţia Europeană pentru Cetăţenie, adoptată la Strasbourg la data de 6 noiembrie 1997 şi ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, potrivit cărora „Fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetăţenie”.
În acelaşi sens sunt, de asemenea, şi prevederile art. 7 din recomandarea Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, cu privire la buna administrare, adoptată de Comitetul de Miniştri la 20 iunie 2007, art. intitulat „Principiul acţionării într-un termen rezonabil”, potrivit căruia „Autorităţile publice trebuie să acţioneze şi să îşi îndeplinesc atribuţiile într-un termen rezonabil”.
Cu privire la noţiunea de „termen rezonabil”, în doctrina europeană s-a arătat că aceasta este o noţiune relativă, care nu poate fi definită după criterii stricte; dreptul de a fi ascultat într-un „termen rezonabil” trebuie apreciat într-o dublă manieră, respectiv în mod global şi în mod concret.
Curtea de la Strasbourg a avut ocazia să fixeze cele două momente care trebuie luate în considerare pentru a determina durata unei proceduri, respectiv caracterul său rezonabil sau nerezonabil, stabilind că aprecierea se face asupra ansamblului procedurii, adică asupra întregului proces, în toate fazele sale, ceea ce conferă mai multă rigoare realizării unei durate rezonabile.
În acest sens, s-a arătat că, în materie civilă, dies a quo începe să curgă de la data sesizării jurisdicţiei competente dar el include şi durata procedurii administrative prealabile, atunci când sesizarea jurisdicţiei este precedată de un recurs prealabil, obligatoriu.
În opinia Curţii de la Strasbourg, caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcţie de circumstanţele cauzei şi de criteriile consacrate de jurisprudenţa sa, în special, în funcţie de complexitatea speţei, comportamentul reclamantului şi cel al autorităţilor competente.
În speţă, verificând cererea adresată de reclamant se constată că de la formularea acesteia în anul 2007 şi respectiv completarea dosarului făcută în anul 2008 şi până la data formulării acţiunii la instanţa de fond – 9 februarie 2009, s-a scurs o perioadă de timp relativ scurtă, dacă luăm în considerare volumul mare de lucru al pârâtului.
La stabilirea caracterului rezonabil al termenului în care să se soluţioneze cererea reclamantului trebuie avut în vedere şi faptul că există un număr foarte mare de asemenea cereri care generează o serie de probleme, mai ales că modul de organizare şi funcţionare al Secţiei Consulare a Ambasadei României în Republica Moldova este influenţat şi de atitudinea autorităţilor moldovene.
În aceste condiţii, plecând de la perioada relativ scurtă ce a trecut între momentul completări dosarului şi data formulării acţiunii în instanţă, se poate considera că nu a fost depăşit „termenul rezonabil” pentru soluţionarea cererii.
De aceea, în baza art. 312 alin. (2) C. proc. civ., raportare la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată va fi admis recursul declarat, va fi modificată sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti împotriva sentinţei civile nr. 1672 din 15 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantului S.A.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5186/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5188/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
