ICCJ. Decizia nr. 5179/2009. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5179/2009
Dosar nr. 5089/40/2008
Şedinţa publică de la 18 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul H.S. a chemat în judecată A.N.R.P. – Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar şi Ministerul Finanţelor, solicitând instanţei să pronunţe o hotărâre judecătorească în vederea recuperării valorii pecuniare a bunurilor imobiliare preluate abuziv de Statul Român.
După declinarea competenţei de soluţionare a cauzei de către Tribunalul Botoşani în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul şi-a modificat cererea în sensul chemării în judecată şi a C.C.S.D., pentru obligarea acesteia la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în anul 1982, proprietatea sa, situată în Botoşani str. D.R., a fost expropriată de Statul Român.
Prin întâmpinare, A.N.R.P. a invocat excepţia prematurităţii acţiunii formulate împotriva sa, pe considerentul că reclamantul neaflându-se în posesia unui titlu de despăgubire emis de C.C.S.D., nu are dreptul de opţiune prevăzut de dispoziţiile Cap.V, Titlul VII din Legea nr. 147/2005.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 98 din 4 mai 2009, a admis acţiunea formulată de reclamant, obligând pârâta să emită decizia referitoare la acordarea titlului de despăgubire pentru imobilul teren 130 m.p. şi construcţie demolată situată în Botoşani, str. D.R.
Totodată, a respins acţiunea formulată împotriva A.N.R.P. ca prematură, iar pe aceea formulată împotriva pârâtului Ministerului Economiei şi Finanţelor pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, deşi decizia emisă de primar este datată 27 februarie 2006, Comisia Centrală nu a emis încă decizia referitoare la acordarea titlului de despăgubire.
Referitor la acţiunea formulată împotriva A.N.R.P., s-a reţinut că este prematură, întrucât acordarea de despăgubiri în numerar se acordă doar persoanelor cărora li s-a emis titluri de plată.
Cât priveşte acţiunea formulată împotriva Ministerului Economiei şi Finanţelor, aceasta a fost respinsă pentru lipsa calităţii procesuale pasive, întrucât emiterea titlurilor de despăgubire şi a despăgubirilor în numerar nu este de competenţa acestui minister, ci a celorlalţi doi pârâţi.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs pârâta C.C.S.D.
Recurenta a susţinut, în principal, faptul că i-a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât nu a fost citată în cauză şi, că A.N.R.P. citată în cauză este o entitate distinctă de C.C.S.D.
În subsidiar, recurenta a susţinut că în cazul în care instanţa ar fi acordat atenţie întregii proceduri administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, ar fi observat că decizia reprezentând titlul de despăgubire se emite după întocmirea raportului de evaluare.
Cum raportul de evaluare a fost întocmit şi comunicat reclamantului la data de 8 aprilie 2009, acesta avea la dispoziţie 30 de zile pentru a depune eventuale contestări, însă, reclamantul nu a făcut acest lucru astfel că, la data introducerii cererii de chemare în judecată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 se afla încă în deplină desfăşurare.
Aşa fiind, susţine recurenta, C.C.S.D. ar fi continuat procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din lege şi fără să fie obligată de către instanţa judecătorească.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Astfel, prin cererea introductivă de instanţă, intimatul – reclamant H.S. a chemat în judecată A.N.R.P.- Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, în vederea recuperării valorii pecuniare a bunurilor imobiliare la valoarea de piaţă actuală, a prejudiciilor cauzate de sistarea dreptului de folosinţă şi a cheltuielilor de judecată.
Ulterior, ca urmare a declinării cauzei spre competentă soluţionare Curţii de Apel Suceava, reclamantul a solicitat introducerea în cauză şi a C.C.S.D.
Prin dispoziţia din 27 februarie 2006, primarul Municipiului Botoşani, a respins cererea reclamantului privind acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilul preluat abuziv şi a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În acest sens, dispoziţia împreună cu documentaţia aferentă a fost înaintată Secretariatului Comisiei Centrale, după care, în temeiul art. 13 lit. a) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, dosarul a fost transmis unui evaluator, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Deşi dispoziţia de mai sus a fost emisă de primar la data de 27 februarie 2006, Comisia Centrală nu a emis decizia referitoare la acordarea de titluri de despăgubire, astfel că, în mod corect instanţa de fond a dispus obligarea acesteia la emiterea deciziei menţionate.
Este adevărat că procedurile administrative stabilite prin Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv şi care nu pot fi restituite în natură sunt proceduri complexe, cuprinzând mai multe etape distincte, în care, pe lângă recurentă, mai sunt antrenate şi alte entităţi, astfel încât, în mod obiectiv nu pot fi soluţionate în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, modificată, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ. Omisiunea legiuitorului de a stabili un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce însă la ideea că autoritatea publică este abilitată să determine ea însăşi acest interval de timp, fiind necesar ca deciziile reprezentând titlurile de despăgubire să fie emise într-un termen rezonabil, în sensul dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului , astfel cum s-a pronunţat în mod constant, instanţa supremă.
Cât priveşte acţiunea formulată împotriva A.N.R.P., în mod corect instanţa a dispus respingerea ei ca prematură, întrucât potrivit dispoziţiilor art. 141 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, acordarea de despăgubiri în numerar se acordă doar persoanelor cărora li s-au emis titlurilor de despăgubiri ceea ce nu este cazul în speţă.
Referitor la respingerea acţiunii reclamanţilor faţă de Ministerului Economiei şi Finanţelor, în mod corect s-a reţinut de către Curtea de Apel Suceava că acţiunea este îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, dispunând respingerea acesteia, pe acest temei.
Într-adevăr, una din condiţiile pentru a fi parte într-un proces derulat în faţa instanţei de contencios administrativ este aceea a existenţei calităţii procesuale, care constă în identitatea între persoana pârâtului şi cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecăţii.
Instanţa sesizată cu cererea de chemare în judecată trebuie să verifice atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă.
În speţa de faţă, pentru a se stabili calitatea procesuală pasivă, trebuie să se aibă în vedere obiectul acţiunii, respectiv, obligarea Statului Român, reprezentat prin C.C.S.D., la emiterea unei despăgubiri privind restituirea prin echivalent a imobilului preluat în mod abuziv - situat în Botoşani str. D.R.
Conform dispoziţiilor art. 25 din decretul nr. 31/1954, statul este persoana juridică în raporturile în care participă în mod nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi şi obligaţii; el participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanţelor, afară de cazurile în care legea stabileşte anume organe în acest scop.
În cauza dedusă judecăţii, calitate procesuală pasivă, în reprezentarea Statului Român, o au alte organe, adică C.C.S.D.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa motivelor de casare, recursul declarat de C.C.S.D. va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinţei civile nr. 98 din 4 mai 20009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5175/2009. Contencios. Contract administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 5181/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
