ICCJ. Decizia nr. 5188/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5188/2009
Dosar nr. 2254/2/2009
Şedinţa publică de la 18 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta P.A. a chemat în judecată Ministerul Afacerilor Externe, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâtul să dispună obligarea Secţiei Consulare a Ambasadei României la Chişinău să îi comunice actele care trebuie anexate la cererea de redobândire a cetăţeniei române, să fie obligat pârâtul să-i primească cererea de redobândire a cetăţeniei române şi actele justificative, într-un termen scurt, rezonabil şi să se dispună obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a trimis prin poştă, prin scrisoare recomandată, cerere de programare în vederea depunerii cererii de redobândire a cetăţeniei române la Secţia Consulară a Ambasadei României la Chişinău, petiţie care a fost primită la data de 28 ianuarie 2009, însă, până în prezent nu a primit răspuns, deşi termenul de comunicare a acestuia a expirat.
Reclamanta a mai susţinut că potrivit at.10 din Convenţia europeană asupra cetăţeniei, statul, pin instituţiile competente, trebuie să asigure condiţiile prin care cererile solicitanţilor să fie prelucrate în termen rezonabil, termen ce nu a fost respectat de către autoritatea pârâtă, refuzul acesteia fiind unul nejustificat .
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2140 din 21 mai 2009, a admis în parte acţiunea reclamantei P.A., obligând pârâtul să primească cererea reclamantei de redobândire a cetăţeniei române şi actele doveditoare în termen de maxim 2 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Totodată, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la comunicarea actelor ce trebuie anexate la cererea de redobândire a cetăţeniei române şi, a obligat pârâtul la cheltuieli de judecată de 4,3 RON către reclamantă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că timpul scurs de la data înregistrării cererii reclamantei şi până la data sesizării instanţei, raportat la cerinţa impusă de legiuitor, în sensul ca aceste cereri să fie înaintate de îndată Comisiei pentru cetăţenie, precum şi la faptul că până la data judecăţii cauzei reclamanta nu a primit un răspuns la cererea formulată, conduce la concluzia nerespectării termenului rezonabil de către autoritatea pârâtă.
Termenul rezonabil, susţine recurentul, de soluţionare a cererii, invocat de instanţă, nu se regăseşte în legislaţia română de lege lata.
Pe de altă parte, durata acestui termen rezonabil a fost decantată în jurisprudenţa C.E.D.O. dar, chiar şi aşa ea nu se aplică decât în cazurile expres specificate.
Recurentul mai susţine că, instanţa nu avea un temei legal pentru a obliga Ministerul Afacerilor Externe la primirea cererilor de redobândire a cetăţeniei în termen de maxim 2 luni şi că la determinarea termenului rezonabil de procesare a unor astfel de solicitări trebuie avute în vedere toate circumstanţele relevante. Interpretarea potrivit căreia aprecierea caracterului „rezonabil” al unui termen depinde de complexul circumstanţelor fiecărui caz în parte, şi nu doar de durata termenului, este constată şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauza Katte Klistche de la Grange).
Conchizând, recurenta susţine că a aplica, fără a ţine cont de aspectele sociale şi administrative reale, prevederile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 ar conduce la „impossibilium nulla obligatio” adică la stabilirea unei obligaţii ce are ca obiect un lucru imposibil de realizat, obligaţie nulă din punct de vedere juridic deoarece nu poate fi pusă în executare.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs, invocate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., ţinând seama şi de apărările cuprinse în întâmpinare, Înalta Curte, constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În fapt, reclamanta P.A. a trimis prin poştă, prin scrisoare recomandată, cerere de intenţie în vederea depunerii cererii de acordare a cetăţeniei române întemeiată pe dispoziţiile art. 10 din lege, la Secţia Consulară a Ambasadei României la Chişinău, petiţie primită la data de 28 ianuarie 2009.
Întrucât nu a primit răspuns la cerere în termen de 30 de zile de la primirea cererii (28 ianuarie 2009), reclamanta a considerat că se află în ipoteza unui refuz de soluţionare în termen a cererii şi potrivit dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 s-a adresat instanţei de contencios administrativ la data de 13 martie 2009.
Problema care se impune a fi dezlegată în speţă este legată de termenul în care autorităţile române trebuie să soluţioneze depunerea cererilor de redobândire a cetăţeniei române.
Potrivit art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, modificată „persoanele care au domiciliul sau reşedinţa în străinătate pot depune cerere de redobândire sau de acordare întemeiată pe dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi art. 101, însoţită de actele care dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, la misiunile diplomatice ori oficiale consulare competente ale României. Cererile vor fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetăţenie”.
Din interpretarea acestui text nu rezultă că legea ar fi instituit un termen în care autorităţile trebuie să înregistreze cererile pentru redobândirea cetăţeniei române.
În lipsa unui asemenea termen legal trebuia să se facă aplicarea prevederilor art. 10 din Convenţia Europeană pentru cetăţenie, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 şi ratificată de România prin Legea nr. 396/2002 potrivit căruia „fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetăţenie”.
Nici noţiunea de „termen rezonabil” nu este definită, dar, în jurisprudenţa instanţei europene a drepturilor omului, s-a conturat ideea că acest termen se apreciază ca fiind sau nu rezonabil nu numai în raport de durată ci şi de alţi factori, respectiv situaţia concretă a fiecărui caz.
În speţă, verificând cererea adresată de reclamantă se constată că de la formularea acesteia (28 ianuarie 2009) şi până la data formulării acţiunii la instanţa de fond – 13 martie 2009 s-a scurs o perioadă de timp relativ scurtă, dacă luăm în considerare volumul mare de lucru al pârâtului.
La stabilirea caracterului rezonabil al termenului în care să se soluţioneze cererea reclamantei trebuie avut în vedere şi faptul că există un număr foarte mare de asemenea cereri care generează o serie de probleme, mai ales că modul de organizare şi funcţionare al Secţiei Consulare a Ambasadei României în Republica Moldova este influenţat şi de atitudinea autorităţilor moldovene.
În aceste condiţii, plecând de la perioada relativ scurtă ce a trecut între momentul adresării cererii şi data formulării acţiunii în instanţă, se poate considera că nu a fost depăşit „termenul rezonabil” pentru soluţionarea cererii.
De aceea, în baza art. 312 alin. (2) C. proc. civ., raportare la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată va fi admis recursul declarat, va fi modificată sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinţei civile nr. 2140 din 21 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de P.A., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5187/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5190/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
