ICCJ. Decizia nr. 5208/2009. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5208/2009
Dosar nr. 153/295/2009
Şedinţa de la 18 noiembrie 2009
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta T.A. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului la plata către aceasta a sumei de 50.000 euro, exprimată în RON la data efectuării plăţii, sumă reprezentând daune morale.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la data de 18 iunie 1951 împreună cu părinţii au fost deportaţi din C.B., în urma plecării din satul natal rămânându-le casă, pământ, bunuri, animale, utilaje agricole, producţia agricolă, iar la întoarcerea în sat după o perioadă de 5 ani au mai găsit doar casa, pe care, cu greu au primit-o.
Pentru dezumanizarea şi încălcarea demnităţii suferite în perioada deportării, reclamanta a solicitat obligarea Statului Român la plata de daune morale, arătând că indemnizaţia lunară acordată de stat în baza legii speciale nu poate fi acoperitoare, încât o măsură reparatorie se impune în afara oricărei discuţii.
Pârâta a depus la dosarul cauzei cerere de chemare în garanţie a M.A.I., pentru ca în situaţia în care va cădea în pretenţii, pârâtul Ministerul Finanţelor Publice ca reprezentant al Statului Român să fie obligat la despăgubiri faţă de reclamantă.
În motivarea cererii de chemare în garanţie, pârâtul solicită instanţei să oblige această instituţie la plata către petentă a sumei de 50.000 euro, exprimată în RON la data efectuării plăţii, reprezentând daune morale.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâtul a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Judecătoria Sânnciolau Mare, judeţul Timiş, prin sentinţa civilă nr. 437 din 7 aprilie 2009, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că acţiunea priveşte acte emise de autorităţile publice centrale, astfel că, în temeiul art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competentă să soluţioneze cauze este Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Astfel sesizată, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 263 din 6 august 2009, a admis excepţia necompetenţei sale materiale, declinând competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sânnicolau Mare.
Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă a trimis cauza spre soluţionarea conflictului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că întrucât în cauză nu se solicită emiterea vreunui act şi nici nu este atacat vreun act administrativ ori refuzul vreunei autorităţi ci se solicită obligarea Statului Român la plata unor despăgubiri, raportat la valoarea obiectului cererii, competentă a soluţiona cauza este Judecătoria Sânnicolau Mare, conform art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.
În soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţine următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 4 februarie 2009 la Judecătoria Sânnicolau Mare, reclamanta T.A. a solicitat obligarea pârâtului Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice la plata despăgubirilor în valoare de 50.000 euro, cu titlu de daune morale pentru luarea măsurilor administrative cu caracter politic, privind dislocarea şi stabilirea domiciliului obligatoriu şi pentru suferinţele cauzate de această măsură.
Întrucât în speţă nu se solicită emiterea unui act administrativ şi nici nu este atacat vreun act administrativ, nefiind vorba nici de refuzul vreunei autorităţi administrative, de a emite un astfel de act, solicitându-se obligarea Statului Român la despăgubiri şi având în vedere cuantumul acestora, competenţa revine Judecătoriei Sânnicolau Mare, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., căreia i se va înainta dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe T.A., M.A.I. şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice în favoarea Judecătoriei Sânnicolau Mare.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5199/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5215/2009. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
