ICCJ. Decizia nr. 5239/2009. Contencios. Contract administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5239/2009
Dosar nr. 123/30/2008
Şedinţa publică de la 19 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, ulterior precizată, reclamanta SC S. CO SA Timişoara a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii D.S.V.S.A. Timiş, A.N.S.V.S.A., respectiv Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, să se constate că cele 18 contracte de concesiune enumerate în petitul acţiunii nu sunt reziliate, obligarea la întocmirea celor 18 acte adiţionale la contractele de concesiune şi a celor cu privire la identificarea şi înregistrarea animalelor pentru cele 18 circumscripţii concesionate, cu obligarea la plata tuturor acţiunilor efectuate de reclamantă în calitate de concesionar.
La termenul de judecată din 26 februarie 2008, reclamanta a depus precizare la acţiune prin care a arătat că obiectul acţiunii îl constituie în principal obligarea pârâtelor la recunoaşterea celor 18 contracte de concesiune ca fiind valide, că nu au fost reziliate şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei A.D.S la întocmirea actelor adiţionale la contractele de preluare a drepturilor şi obligaţiilor de la M.A.A.P. în baza ordinului din 10 ianuarie 2002, precum şi obligarea pârâtei A.N.S.V.S.A. să întocmească actele adiţionale la contractele de concesionare privind identificarea şi înregistrarea animalelor în baza Legii nr. 127/2005.
A mai precizat reclamanta că renunţă la capătul de cerere privind obligarea D.S.V.S.A. Timiş la plata acţiunilor efectuate., pe considerentul că prin încheierea actelor adiţionale se creează cadrul juridic necesar în acest sens.
Prin sentinţa civilă nr. 531 din 06 septembrie 2008, Tribunalul Timiş, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că societatea a încheiat la data de 01 septembrie 1999 cu Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, în urma câştigării licitaţiilor la un număr de 19 circumscripţii sanitar-veterinare din judeţul Timiş, 19 contracte de concesionare pentru activităţile sanitar - veterinare publice de interes naţional şi al bunurilor imobile destinate asistentei sanitar-veterinare la circumscripţiile din 19 localităţi, devenind astfel concesionarul acestor contracte în raport cu concedentul Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.
A mai precizat reclamanta că de la data concesionării decontarea contravalorii acţiunilor efectuate conform contractelor de concesionare a fost făcută lunar de către D.S.V.S.A. Timiş, pe baza deconturilor întocmite şi aprobate şi a facturilor emise de societate, ulterior datei de 01 ianuarie 2006 fiind introdusă o nouă acţiune sanitar - veterinară de interes naţional, pentru care s-a refuzat întocmirea actelor adiţionale la contracte, nefiind achitate lucrările efectuate.
Pentru acţiunea de identificare şi înregistrare a animalelor, D.S.V.S.A. Timiş refuză întocmirea deconturilor şi facturarea valorii acestora pentru 18 circumscripţii, pe motiv că A.N.S.V.S.A. nu s-a subrogat în drepturile A.D.S., care nu s-a subrogat în drepturile Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei.
A apreciat reclamanta că în urma protocoalelor de predare-primire intervenite în baza legii prin subrogare, societatea, în calitate de concesionar, trebuia notificată direct de către concedent despre orice modificare a clauzelor contractuale.
Totodată, din anul 1999, de la data încheierii contractelor de concesiune, societatea şi-a îndeplinit cu prisosinţă obligaţiile asumate potrivit clauzelor contractuale, neexistând şi nefiindu-le comunicată din partea concedentului neexecutarea culpabilă a obligaţiilor contractuale.
3. Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 55 din 23 februarie 2009, a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţi şi a admis acţiunea formulată de SC S. CO SA Timişoara, aşa cum aceasta a fost precizată.
Totodată, prima instanţă a constatat că nu a operat rezilierea contractelor de concesiune, obligând pârâta A.D.S. la întocmirea actelor adiţionale la contractele de concesionare de preluare a drepturilor şi obligaţiilor de la M.A.A.P. în baza ordinului din 10 ianuarie 2002 şi pe pârâta A.N.S.V.S.A., prin D.S.V.S.A. Timiş să întocmească actele adiţionale la contractele de concesionare menţionate privind identificarea şi înregistrarea animalelor.
S-a luat act de renunţarea reclamantei la judecarea capătului de cerere având ca obiect obligarea D.S.V.S.A. Timiş, la plata acţiunilor efectuate de către reclamantă.
4. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că între Ministerul Agriculturii şi Pădurilor şi A.D.S. s-a încheiat Protocolul de predare-primire din 13 februarie 2002 şi din 12 februarie 2002 prin care pârâta A.D.S. a preluat contractele de concesionare a unor activităţi sanitar veterinare publice de interes naţional şi a unor bunuri proprietate publică încheiate de către M.A.A.P.. de către concedent.
S-a constatat că în ceea ce o priveşte pe reclamantă, A.D.S. a perfectat un singur act adiţional şi anume din 30 octombrie 2003 la contractul de concesionare din 01 septembrie 1999, subrogându-se în drepturile şi obligaţiile concedentului iniţial M.A.A.P. doar în privinţa acestui contract în care reclamanta are calitatea de concesionar.
Totodată, faţă de împrejurarea că M.A.A.P., a aprobat propunerea de reziliere a celor 18 contracte de concesionare perfectate de către reclamantă, ADS nu a încheiat acte adiţionale, nesubrogându-se în drepturile şi obligaţiile concedentului iniţial, împrejurare care a atras şi atitudinea pârâtei ANSVS, prin DSV Timiş.
A mai constatat judecătorul fondului că pârâtul M.A.A.P. nu a anulat procedura de atribuire către reclamantă a celor 18 contracte de concesionare, astfel cum i s-a propus prin procesul verbal întocmit de Curtea de Conturi în urma controlului efectuat, ci a aprobat doar propunerea făcută de către pârâta A.N.S.V. de a rezilia contractele de concesionare perfectate cu societatea.
Analizând dispoziţiile Legii nr. 219/1998 şi prevederile contractuale, prima instanţă a concluzionat în sensul că rezilierea contractelor de concesiune încheiate poate să intervină în urma introducerii unei acţiuni în justiţie în cadrul căreia instanţa competentă să constate neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către părţi, iar denunţarea unilaterală de către concedent poate interveni doar în cazul în care interesul naţional sau local o impune, cu plata unei despăgubiri juste şi prealabile în sarcina concedentului.
A constatat prima instanţă că în cauza de faţă nu sunt îndeplinite condiţiile pentru admiterea unei denunţări unilaterale, iar că pârâtul M.A.A.P. nu a introdus vreo acţiune în justiţie care să aibă ca obiect rezilierea contractelor încheiate ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către concesionar.
Recursul formulat de pârâta D.S.V.S.A. Timiş.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta a criticat sentinţa Curţii de Apel din perspectiva obligării A.N.S.V.S.A., prin D.S.V.S.A. Timiş să întocmească actele adiţionale la contractele de concesiune privind identificarea şi înregistrarea animalelor.
Recurenta consideră că nu este posibilă îndeplinirea obligaţiei în lipsa subrogării A.D.S. în drepturile şi obligaţiile concedentului, conform prevederilor art. II alin. (3) din Legea nr. 127/2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 88/2004 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 42/2004.
Recursul formulat de pârâta A.N.S.V.S.A.
Recurenta consideră că nu are calitate procesuală pasivă, iar acţiunea trebuie respinsă ca inadmisibilă.
Se arată că, întrucât A.D.S. nu este parte în cele 18 contracte de concesiune atribuite SC S. CO SA, recurenta nu se poate subroga în drepturile şi obligaţiile acesteia prin încheierea de acte adiţionale, în conformitate cu prevederile Legii nr. 127/2005.
Pe fondul cauzei, recurenta consideră, contrar celor reţinute de instanţa de fond, că rezilierea contractelor de concesiune a avut loc.
Recursul formulat de pârâta A.D.S.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Instanţa s-a pronunţat în mod greşit cu privire la respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a A.D.S., deoarece nu există identitate între persoana pârâtului şi persoana obligată în raportul dedus judecăţii.
Recurenta nu are calitate de concedent în cele 18 contracte aflate în litigiu.
Procedura de atribuire a celor 18 contracte a fost anulată prin aprobarea notei din 5 noiembrie 2007, însă rezilierea contractelor nu s-a produs, iar recurenta, datorită notei de constatare a Curţii de Conturi nu a preluat cele 18 contracte de concesiune.
Recurenta a mai arătat că nu a emis facturi pentru plata redevenţei pentru perioada 2002 – 2008, pentru cele 18 circumscripţii sanitar-veterinare.
Întâmpinarea formulată de intimatul-pârât Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
Intimatul solicită admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, admiterea recursurilor şi respingerea acţiunii ca urmare a constatărilor făcute de Curtea de Conturi, act ce nu a fost contestat, ce a condus la nulitatea tuturor contractelor încheiate.
Se mai susţine că instanţa de fond ar fi trebuit să constatate că reclamanta este în culpă, cum s-a reţinut la lit. b) din actul de control încheiat de Curtea de Conturi.
Întâmpinarea formulată de reclamanta SC S. CO SA.
Intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursurilor promovate, respingerea excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive invocată de recurente şi intimatul-pârât.
Admiterea acţiunii este corectă, deoarece nu a operat rezilierea unilaterală a contractelor de concesiune, acţiunile concesionate au fost efectuate de reclamantă şi nu au existat alţi concesionari.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Asupra recursului formulat de pârâta A.D.S.
Conform dovezii de primire a comunicării sentinţei atacate aflată în dosarul de fond, rezultă că recurenta A.D.S. a primit comunicarea în data de 10 martie 2009, iar recursul a fost declarat şi motivat la 27 martie 2009, mai târziu cu 1(una) zi peste termenul legal de declarare a recursului de 15 zile.
În consecinţă, urmează ca recursul formulat de pârâta A.D.S. să fie respins ca tardiv formulat.
Cu privire la recursurile formulate de pârâtele D.S.V. Timiş şi A.N.S.V.S.A.
Din cuprinsul adresei din 12 noiembrie 2001 a A.N.S.V. înregistrată la D.S.V. Timiş din 23 noiembrie 2001 rezultă că M.A.A.P., în calitate de concedent, a aprobat rezilierea celor 18 contracte de concesiune.
Această împrejurare a fost adusă la cunoştinţa intimatei-reclamante prin adresa din 17 octombrie 2002, arătându-se şi faptul că până la o nouă concesionare s-a stabilit ca societatea să continue activitatea.
Rezilierea unilaterală a contractelor, ca modalitate de încetare a celor 18 contracte de concesiune, este prevăzută chiar în cuprinsul acestora.
Nu are relevanţă împrejurarea că, în fapt, concesionarul nu a fost despăgubit astfel cum stipulează art. 9 din contractele de concesiune.
Neplata despăgubirii nu atrage nevalabilitatea actului de reziliere unilaterală a celor 18 contracte de concesiune.
Societatea comercială cunoştea despre existenţa voinţei concedentului de reziliere a contractelor încă din anul 2002. Faptul că i s-a permis acesteia continuarea activităţii până la încheierea unor noi contracte de concesiune, în urma unei noi licitaţii, a determinat reclamanta să nu solicite plata despăgubirilor.
Se constată astfel, contrar celor reţinute de instanţa de fond, că nu era necesară introducerea unei acţiuni în justiţie pentru rezilierea contractelor, având în vedere că, ne aflăm pe tărâmul dreptului administrativ, iar contractele încheiate sunt administrative şi conţin dispoziţii derogatorii de la prevederile C. civ.
Este adevărat că M.A.A.P. avea obligaţia legală să organizeze o nouă licitaţie şi nu să perpetueze în timp o situaţie incertă ce a determinat-o pe reclamantă să introducă prezenta acţiune în justiţie.
Poziţia recurentei-pârâte A.D.S. este însă corect şi nu poate fi obligată să se subroge în drepturile şi obligaţiile concedentului M.A.A.P. în cazul unor contracte ce au fost reziliate unilateral.
Situaţia incertă reţinută şi de instanţa de fond nu este legată însă de rezilierea contractelor, ci de faptul că nu a fost organizată o nouă licitaţie şi nu s-au încheiat noi contracte de concesiune.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de recurenta A.N.S.V.S.A. nu poate fi primită în raport de obiectul acţiunii, care urmăreşte obligarea autorităţilor la întocmirea actelor adiţionale.
Împrejurarea că recurenta A.D.S. nu a preluat cele 18 contracte nu conduce la admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a recurentei A.N.S.V.S.A., ci la respingerea acţiunii reclamantei pe fond, ca neîntemeiată.
Faţă de toate acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, urmează a se admite recursurile analizate, a se casa sentinţa recurată şi a se respinge acţiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de D.S.V.S.A. Timiş şi A.N.S.V.S.A. împotriva sentinţei civile nr. 55 din 23 februarie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond respinge acţiunea reclamantei.
Respinge recursul declarat de A.D.S. ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5237/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5243/2009. Contencios → |
|---|
