ICCJ. Decizia nr. 5146/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5146/2009
Dosar nr. 4119/2/2009
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, rezultă următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2023 din 14 mai 2009, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VllI-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare formulată de reclamanta A.S.A.C.G.A.N.T.A.F.A. SA, formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice – O.P.C.P.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut că reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice – O.P.C.P., în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004 suspendarea procesului-verbal de constatare din 23 iulie 2008 înregistrat sub nr. 477471 din 25 iulie 2008, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în anularea acestui act şi a deciziei nr. 43 din 18 august 2008 prin care s-a respins contestaţia formulată, şi care formează obiectul dosarului nr. 520/2/2009 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.
Curtea de apel a apreciat că cererea de suspendare, formulată în cauză nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru a se putea dispune suspendarea executării actelor contestate, instanţa reţinând în acest sens faptul că în cauză, nu există un caz justificat - redactarea în limba engleză a acestor acte nefiind de natură să infirme prezumţia de legalitate atâta vreme cât reclamanta a avut cunoştinţă de acestea şi le-a contestat în dosarul nr. 520/2/2009, iar iminenţa producerii unei pagube nu a fost dovedită.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, reclamanta a susţinut, în esenţă, faptul că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a legii, a respins cererea de suspendare formulată în cauză.
Astfel, recurenta-reclamantă a arătat că potrivit dispoziţiile art. 8 alin. (1) C. proCod Fiscal, limba oficială în administraţia fiscală este limba română astfel încât instanţa trebuia să constate că, întrucât actul administrativ contestat în cauză a fost redactat numai în limba engleză, nelegalitatea acestuia este vădită şi, ca atare, condiţia motivului temeinic justificat este îndeplinită.
În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, recurenta a arătat că executarea silită a unei sume de peste 130.000 de Euro, care depăşeşte cu mult valoarea bunurilor deţinute de A. SA Atena, sucursala Bucureşti România este de natură să paralizeze activitatea acestei entităţi economice.
Examinând cauza în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi în continuare arătate:
Instituţia suspendării actului administrativ este reglementată în cuprinsul art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004. Textul art. 14 din Legea nr. 554/2004 prevede condiţiile generale de admisibilitate a cererii de suspendare a actului administrativ.
Astfel, potrivit acestui articol, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea contenciosului administrativ, cazul bine justificat este definit ca fiind împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar paguba iminentă, astfel cum este definită de art. 2 alin. 1) lit. ş) din aceeaşi lege, presupune existenţa în cuprinsul actului vizat a unor dispoziţii, care prin aducerea la îndeplinire, i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.
Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie, incontestabil, să ofere indicii suficiente de răsturnare.
În ceea ce priveşte circumstanţele prezentei cauze, Înalta Curte reţine că în vederea realizării proiectului ISPA2000/RO/16/P/PE/005-02 privind „modernizarea sistemului de alimentare cu apă M., între recurenta-reclamantă SC A. SA, în calitate de antreprenor şi pârâtul Ministerul Finanţelor Publice – O.P.C.P., în calitate de autoritate de implementare, la data de 12 noiembrie 2004, ca urmare a licitaţiei organizate în acest scop, a fost încheiat contractul de execuţie a lucrărilor de modernizare, în favoarea beneficiarului, C.L. Paşcani, acest contract fiind însă reziliat de pârât la data de 22 august 2006 în conformitate cu dispoziţiile clauzei 15.2. din contract, pentru nerespectarea de către antreprenor a obligaţiilor asumate.
Ulterior, în urma verificărilor efectuate de A.M.E.I. în vederea certificării cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului, a fost întocmit procesul-verbal din data de 23 iulie 2008, prin care, Ministerul Finanţelor Publice – O.P.C.P. a stabilit în sarcina A. un debit de 130.386, 97 EUR iar contestaţia împotriva acestuia formulată de reclamanta-recurentă a fost respinsă de pârât prin Decizia nr. 43 din 18 august 2008.
Cererea de suspendare a celor două acte administrative a fost argumentată de recurenta-reclamantă atât în faţa primei instanţe, cât şi în faţa instanţei de recurs, prin faptul că aceste acte au fost redactate în limba engleză iar cuantumul ridicat al sumei imputate s-ar ridica peste posibilitatea de plată a societăţii, aspecte apreciate ca fiind de natură să se încadreze în prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 în ceea ce priveşte cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Însă, contrar celor susţinute de recurenta - reclamantă, cele două condiţii nu sunt îndeplinite în speţa de faţă, aşa cum corect a concluzionat şi instanţa de fond, care interpretând în mod corect dispoziţiile legale incidente, a pronunţat o soluţie legală şi temeinică.
Astfel redactarea în limba engleză a actelor contestate nu poate fi apreciată, prin ea însăşi ca fiind un element de natură să înfrângă prezumţia de legalitate de care actele administrative se bucură în virtutea legii, aceasta cu atât mai mult cu cât, pe de o parte, astfel cum corect a reţinut şi instanţa de fond, întocmirea în limba engleză a actelor contestate nu a împiedicat-o pe recurenta-reclamantă să ia cunoştinţă de conţinutul acestora, iar pe de altă parte, faptul că întocmirea respectivelor acte făcea parte din ansamblul activităţilor C.E., a presupus redactarea lor într-o limbă de circulaţie comunitară, ca obligaţie asumată de România prin semnarea Memorandumului de Finanţare.
În ceea ce priveşte condiţia iminenţei producerii unei pagube, Înalta Curte constată că nici aceasta nu este îndeplinită în cauză, având în vedere faptul că, astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, reclamanta nu a adus dovezi în sensul producerii unei pagube importante, imposibil de înlăturat, cuantumul ridicat al sumei nefiind, în sine, un argument suficient în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A. SA împotriva sentinţei civile nr. 2023 din 14 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5144/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5152/2009. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
