ICCJ. Decizia nr. 5252/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5252/2009
Dosar nr. 1781/2/2009
Şedinţa publică de la 20 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Istoricul cauzei
1.Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa nr. 2028 din 14 mai 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC N.I.C. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Imigrări – Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti, a anulat adresa din 19 mai 2008 emisă de pârât şi l-a obligat să emită autorizaţia de muncă pentru numita C.A..
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin cererea înregistrată la Oficiul Român pentru Imigrări din 23 aprilie 2008, reclamanta a solicitat eliberarea autorizaţiei de muncă pentru numita C.A., cetăţean al Republicii Moldova.
În susţinerea cererii, reclamanta a arătat că, în urma concursului organizat în datele de 21 şi 22 aprilie 2008, s-au prezentat doar două persoane de cetăţenie română care, în urma probei practice la care au fost supuse, nu au corespuns necesităţilor şi exigenţelor impuse de angajator; de asemenea, a arătat că niciunul dintre cei 50 de şomeri înregistraţi la A.M.O.F.M. Bucureşti nu au dorit să se prezinte la concurs, iar numita C.A. a dat dovadă de cunoştinţe şi abilităţi practice pentru mai multe activităţi profesionale care ţin de activitatea salonului de înfrumuseţare, cunoaşte limba rusă şi ucraineană, unitatea având clientelă care vorbeşte preponderent limba rusă.
Prin adresa din 19 mai 2008, emisă de Oficiul Român pentru Imigrări - Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti, reclamantei i s-a comunicat că, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) coroborat cu art. 3 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României, cererea a fost soluţionată nefavorabil.
Refuzul emiterii autorizaţiei de muncă a fost justificat de faptul că, în urma analizării documentelor prezentate, s-a stabilit că modul de selecţie este contrar prevederilor legale, întrucât din evidenţa A.M.O.F.M. Bucureşti rezultă un număr de 50 de şomeri disponibili pentru postul de „coafor";, cod COR 514101, iar cunoaşterea limbilor străine nu îşi găseşte motivaţia, în fişa postului nefiind menţionată cunoaşterea limbii ruse.
Arată instanţa de fond că refuzul pârâtului de emitere a autorizaţiei de muncă este unul nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, având în vedere, pe de o parte, faptul că dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 56/2007 instituie posibilitatea încadrării în muncă a cetăţenilor străini, dacă locurile de muncă vacante nu pot fi ocupate de cetăţeni români, ai altor state membre ale Uniunii Europene, ai statelor semnatare ale Acordului privind Spaţiul Economic European, precum şi de rezidenţi permanenţi în România, iar pe de altă parte, faptul că postul de „coafor"; scos la concursul organizat de reclamantă în zilele de 21 şi 22 aprilie 2008 nu a putut fi ocupat de persoanele care beneficiază de prioritate la angajare, conform art. 3 alin. (1) lit. a) din actul normativ susmenţionat.
Or, reţine prima instanţă, la concurs nu s-a prezenta niciuna dintre persoanele care figurează pe lista de şomeri a A.M.O.F.M. Bucureşti, iar cele două persoane de cetăţenie română care s-au prezentat la concurs nu au corespuns exigenţelor şi necesităţilor angajatorului, în urma probei practice pe care au susţinut-o.
În aceste condiţii, se arată în considerentele sentinţei atacate, prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 56/2007 justificau admiterea cererii reclamantei de emitere a autorizaţiei de muncă pentru numita C.A., cetăţean al Republici Moldova, care întrunea cerinţele de calificare corespunzătoare postului scos la concurs şi, în plus, cunoştea limba rusă şi ucraineană, aspect apreciat de reclamantă, în considerarea faptului că unitatea are clientelă care foloseşte preponderent limba rusă.
2.Recursul declarat de Oficiul Român pentru Imigrări
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâtul invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul nu şi-a structurat criticile formulate în motive de recurs, dar, din modul cum au fost expuse rezultă că acestea vizează interpretarea şi aplicarea greşită de către prima instanţă a prevederilor art. 3 alin. (1) lit. a) şi art. 4 alin. (1) din O.U.G.nr. 56/2007, cu modificările şi completările ulterioare.
În esenţă, recurentul arată că refuzul eliberării autorizaţiei de muncă a fost justificat, câtă vreme legiuitorul impune condiţia expresă şi obligatorie pentru angajator de a încadra în muncă cetăţeni străini doar în situaţia în care locurile de muncă disponibile nu pot fi ocupate de cetăţeni români, ai statelor membre Uniunea Europeană ş.a.
Din adeverinţa cu privire la forţa de muncă disponibilă pentru postul vacant emisă de A.M.O.F.M. Bucureşti rezultă că în evidenţele acestei instituţii se aflau 50 de cetăţeni români care corespundeau cerinţelor angajatorului. Prin urmare, arată recurentul, dintre aceste persoane trebuia realizată selecţia, fiind nelegală cerinţa cunoaşterii limbii ruse care nu este specificată în fişa postului.
Recurentul mai indică şi faptul că anterior, în anul 2007, aceeaşi societate comercială a mai făcut demersuri pe lângă autorităţi în vederea angajării cetăţenei din Republica Moldova, rezultând astfel cu evidenţă voinţa de a nu angaja cetăţeni români, conform legii.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1.Argumente de fapt şi de drept relevante
Intimata-reclamantă SC N.I.C. SRL a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ refuzul pretins nejustificat al recurentului-pârât Oficiul Român pentru Imigrări de a emite autorizaţia de muncă pentru cetăţeana Republicii Moldova C.A.
Acest refuz a fost comunicat intimatei-reclamante prin adresa din 19 mai 2008, care indică şi motivul adoptării acestei soluţii: existenţa unui număr de 50 de şomeri disponibili pentru postul de „coafor”, cod COR-514101, care trebuie angajaţi cu prioritate.
Prima instanţă a reţinut pe baza argumentelor expuse la pct. 1, din prezenta decizie, că refuzul autorităţii publice este nejustificat, în sensul pe care art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 îl conferă acestei sintagme.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât şi, potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că este legală pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 56/2007 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României:
„(1) Străinii pot fi încadraţi în muncă pe teritoriul României la angajatori care funcţionează în mod legal, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:
a) locurile de muncă vacante nu pot fi ocupate de cetăţeni români, ai altor state membre ale Uniunii Europene, ai statelor semnatare ale Acordului privind Spaţiul Economic European, precum şi de rezidenţi permanenţi pe teritoriul României.”
În interpretarea recurentului, cum s-a arătat, textul legal citat obligă angajatorii să ocupe posturile vacante cu persoane aflate în evidenţa A.M.O.F.M. Bucureşti, care au calificarea cerută, aceasta reprezentând o „condiţie expresă şi obligatorie”.
Această interpretare nu este însă în litera şi spiritul reglementării şi, în plus, impune angajatorilor care funcţionează în mod legal pe teritoriul României o sarcină imposibilă, şi anume aceea de a ţine postul liber până când un cetăţean român (sau alţii, dintre cei enumeraţi în text) devine interesat de post şi convinge că are aptitudinile, cunoştinţele etc. corespunzătoare.
Or, în economia liberă de piaţă şi în contextul social actual o astfel de abordare este excesivă.
În realitate, dispoziţia legală citată anterior instituie un criteriu de departajare în cazul în care mai multe persoane, din categoria respectivă (cetăţeni români, U.E. etc.) ori cetăţeni străini, ar fi fost declarate corespunzătoare postului vacant, caz în care trebuie să aibă prioritate cele protejate de legiuitor potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) din O.U.G.nr. 56/2007, iar nu cetăţenii străini.
Situaţia de fapt, în cauza de faţă, a fost corect stabilită de judecătorul fondului, acesta reţinând pe baza probelor administrate că pentru postul de „coafor” scos la concurs de intimată şi anunţat prin „mica publicitate”, s-au prezentat în zilele de 21 şi 22 aprilie 2008 doar doi cetăţeni români şi cetăţeana din Republica Moldova, că niciunul dintre cetăţenii români nu figura în evidenţele A.M.O.F.M. Bucureşti şi că, în urma probei practice, singura care a demonstrat că îndeplineşte cerinţele postului a fost cetăţeana străină, lucrările efectuate de celelalte două trebuind să fie refăcute de personalul salonului (faţă de nemulţumirea clienţilor).
Cerinţa cunoaşterii limbii ruse, la care se referă recurentul, a constituit în realitate doar un avantaj, o preferinţă pe care la rezultate egale angajatorul ar fi valorificat-o. Cum s-a arătat, în speţă nu s-a mai pus această problemă, pentru că celelalte două candidate nu au promovat proba practică, conform procesului-verbal din data de 22 aprilie 2008.
În fine, împrejurarea că şi în anul 2007, intimata a făcut demersuri similare pentru acelaşi cetăţean străin nu poate conduce la o altă concluzie, câtă vreme pentru postul respectiv, în pofida numărului mare de şomeri români cu calificarea cerută, nu sunt persoane interesate.
2.Soluţia instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul ca nefondat, reţinând că refuzul recurentului de a emite autorizaţia de muncă solicitată, este nejustificat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Oficiul Român pentru Imigrări - Direcţia pentru Imigrări a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei nr. 2028 din 14 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5243/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5255/2009. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
