ICCJ. Decizia nr. 527/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 527/2009
Dosar nr. 2860/2/2009
Şedinţa publică din 3 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 15 mai 2008 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta M.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, anularea Hotărârii nr. 16705/292 din 11 ianuarie 2008 şi obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de persoană strămutată din motive etnice de la momentul naşterii sale, 1 august 1943 şi până la data de 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor conferite de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că s-a născut în perioada în care, în urma acordului bilateral între România şi Bulgaria în 7 septembrie 1940, părinţii săi erau strămutaţi, iar legiuitorul nu face nicio deosebire între părinţi şi copiii născuţi în timpul refugiului, având în vedere faptul că traiul de refugiu a avut consecinţe identice, materiale şi morale, vătămătoare atât asupra părinţilor, cât şi asupra copiilor lor.
Prin sentinţa civilă nr. 2158 din 3 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost admisă, instanţa dispunând anularea hotărârii atacate. Totodată, instanţa a obligat pârâta să recunoască reclamantei calitatea de persoană persecutată din motive etnice în perioada 1 august 1943-6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile conferite de Legea nr. 189/2000 în considerarea acestei calităţi, începând cu data de 1 octombrie 2007.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamanta s-a născut la data de 1 august 1943 în localitatea Obromir Deal, Judeţul Constanţa, dată la care părinţii acesteia erau strămutaţi din Cadrilater în România, după cedarea teritoriului către Republica Bulgaria în baza tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940.
În atare condiţii, a apreciat prima instanţă, cum reclamanta avea domiciliul la părinţi iar vârsta nu-i permitea o manifestare de voinţă independentă, aceasta a dobândit prin naştere statul de strămutat al părinţilor săi, suportând alături de părinţi greutăţile şi privaţiunile refugiului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând că reclamanta s-a născut la data de 1 august 1943 în localitatea Dobromir Deal, Judeţul Constanţa, România, după trei ani de la strămutarea părinţilor săi din Judeţul Durustor, Bulgaria în România.
Apreciază recurenta că persoana strămutată este acea persoană care la data semnării Tratatului de la Craiova avea domiciliul pe teritoriul judeţelor menţionate în acest tratat şi care, în urma înţelegerii survenite între cele două state vecine, a fost obligată să părăsească localitatea în care avea domiciliul şi să se mutre pe teritoriul românesc.
Chiar dacă efectele strămutării şi ale persecuţiei etnice faţă de părinţi s-au răsfrânt şi asupra copiilor născuţi după strămutarea părinţilor, legea nu îi prevede ca beneficiari ai măsurilor reparatorii.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispoziţiile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de articolul mai sus menţionat.
Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, iar prin persoana persecutată se înţelege atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod direct, cât şi aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecinţele persecuţiei.
Acesta este şi cazul persoanelor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi care au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile care au decurs din aceasta situaţie. O atare concluzie se desprinde din întreaga economie a actului normativ aplicabil, fiind echitabilă acordarea drepturilor în speţă.
Se constată că probatoriul administrat, în speţă înscrisurile aflate la dosarul de fond, atestă cu caracter unitar împrejurarea că intimata-reclamantă se încadrează în situaţia prevăzută de lege, fiind îndrituit să beneficieze de măsurile reparatorii în speţă, situaţie dovedită de acesta în conformitate cu prevederile art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002.
Pentru considerentele arătate, se constată că instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2158 din 3 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 526/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 529/2009. Contencios → |
|---|
