ICCJ. Decizia nr. 53/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 53/2009
Dosar nr. 64/2/2008
Şedinţa publică din 9 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti reclamantul D.I. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, Direcţia Silvică Târgovişte şi Administraţia Parcului Natural Bucegi, a solicitat anularea parţială a Ordinului nr. 943 din 6 octombrie 2005 emis de minister şi obligarea acestuia să emită un nou ordin prin care să fie repus în situaţia anterioară.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Ordinul Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor nr. 656 din 27 octombrie 2004 a fost numit membru în Consiliul Ştiinţific al Parcului Natural Bucegi, calitate în care a fost o singură dată convocat la şedinţele consiliului, iar ulterior neconvocarea sa a fost deliberată.
Se mai arată că a luat cunoştinţă despre ordinul atacat din adresele de răspuns trimise de pârâţi la plângerea prealabilă.
Pârâtul Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, susţinând că reclamantul a fost legal convocat la şedinţele Consiliului Ştiinţific, dar chiar admiţând că nu a primit înştiinţările pentru participare, reclamantul nu poate explica pasivitatea sa şi lipsa oricărui demers necesar pentru a se interesa de modul de desfăşurare a activităţii Consiliului Ştiinţific al Parcului Natural Bucegi.
Contribuţia reclamantului la înfiinţarea Parcului Natural Bucegi este meritorie, dar nu-i conferă drepturi particulare în privinţa bunei funcţionări a Administraţiei Parcului.
Prin sentinţa civilă nr. 1785 din 11 iunie 2008 Curtea de Apel Bucureşti a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamatului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că prin actul contestat s-a aprobat Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al Consiliului Ştiinţific al Parcului Natural Bucegi şi a fost abrogat Ordinul anterior nr. 656 din 27 octombrie 2004.
Avizul Academiei Române pentru componenţa consiliului ştiinţific reprezintă un aviz conform şi nu unul consultativ, în sensul că un asemenea aviz dat de Academia Română obligă pârâtul Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor (actual Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile) să aprobe componenţa prin ordin şi nu să aprecieze asupra acesteia.
Instanţa de fond a mai reţinut că reclamantul, care a făcut parte din componenţa anterioară a Consiliului Ştiinţific, la momentul emiterii actului contestat nu mai avea avizul Academiei Române pentru a face parte din consiliu.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul D.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 şi 3041 toate C. proc. civ.
Recurentul afirmă că sentinţa atacată este nelegală, în primul rând, fiindcă a fost pronunţată cu încălcarea formelor de procedură. Asumându-şi indicarea greşită a faptului că pârâta Direcţia Silvică Târgovişte are personalitate juridică, recurentul consideră că, totuşi, chiar şi în atare situaţie, trebuie constatată incidenţa art. 304 pct. 5 C. proc. civ., ceea ce ar atrage casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pe fondul pricinii, recurentul susţine că prima instanţă a interpretat greşit conţinutul art. 18 alin. (8) din OUG nr. 236/2000, considerând fără nici un temei că avizul Academiei Române ar fi conform, când, de fapt, este consultativ.
Referitor la motivele invocate de autorităţile pârâte pentru înlocuirea sa din Consiliul Ştiinţific al Parcului Natural Bucegi: neprezentarea la trei şedinţe consecutive şi împrejurarea că nu mai reprezintă instituţia care l-a desemnat, recurentul arată că ambele sunt lipsite de suport. Susţine că nu a fost convocat la Şedinţele Consiliului Ştiinţific din perioada februarie-august 2005 şi că, potrivit Regulamentului, sunt prevăzute doar două şedinţe ordinare pe an, ceea ce denotă că s-au organizat şi şedinţe extraordinare. Cât priveşte cel de-al doilea motiv, arată că nu există incompatibilitate între calitatea sa de deputat şi cea de membru în Consiliul Ştiinţific.
O critică distinctă combate aprecierea fondului privind preeminenţa interesului public, al bunei funcţionări a Administraţiei Parcului Natural Bucegi, în raport cu interesul său de a face parte în continuare din componenţa Consiliului Ştiinţific, insistând asupra meritelor sale în organizarea Parcului, precum şi asupra înaltei calificări şi bunei reputaţii profesionale de care se bucură.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Arată că Administraţia Parcului Naţional Bucegi este singura în măsură să-i propună pe viitorii membri ai Consiliului Ştiinţific, precum şi pe aceia despre care consideră că trebuie excluşi. Propunerea astfel formulată este supusă avizării Academiei Române şi ulterior aprobării prin ordin al ministrului. Ca urmare, consideră intimatul, actul administrativ în discuţie a fost emis în limitele competenţelor sale, şi cu respectarea strictă a procedurii prescrise de dispoziţiile art. 18 alin. (8) din OUG nr. 236/2000.
Celelalte intimate nu au formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi, conform art. 305 C. proc. civ.
Examinând sentinţa prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, precum şi în condiţiile art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recurentul – reclamant D.I. a dedus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ, Ordinul nr. 943 din 6 octombrie 2005 privind constituirea Consiliului Ştiinţific al Parcului Natural Bucegi, emis de ministrul mediului şi gospodăririi apelor, solicitând anularea parţială a acestuia, respectiv a art. 1 şi 7, numai în ceea ce îl priveşte, cu consecinţa repunerii sale în situaţia anterioară.
Prin actul administrativ examinat s-a abrogat Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 656/27 octombrie 2004, prin care recurentul – reclamant fusese numit membru în Consiliul Ştiinţific al Parcului Natural Bucegi, s-a aprobat noua componenţă a consiliului, din care acesta nu mai face parte şi s-au detaliat atribuţiile consiliului în acord cu dispoziţiile art. 18 alin. (7), alin. (8), alin. (9) şi art. 19 alin. (1) din OUG nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 462/2001.
Relevante în cauza de faţă sunt dispoziţiile art. 18 alin. (8) din ordonanţa indicată, potrivit cărora : „Componenţa Consiliilor Ştiinţifice se propune de către administraţia ariilor protejate, cu avizul Academiei Române şi se aprobă de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului".
Prin adresa din 12 iulie 2005, intimata – pârâtă Direcţia Silvică Târgovişte, în raza căreia de competenţă se găseşte Parcul Natural Bucegi, a înaintat Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva, Serviciul Arii Protejate, propunerile de modificare a componenţei Consiliului Ştiinţific al Parcului Natural Bucegi, adoptate în şedinţa Consiliului Ştiinţific din data de 30 iunie 2005, între persoanele vizate, la poziţia 2, fiind indicat recurentul – reclamant Dumitru Ion. Motivele înlocuirii sale, arătate în adresa în discuţie, se referă atât la „neprezentarea la trei şedinţe consecutive" cât şi la faptul că „nu mai reprezintă instituţia care l-a desemnat".
Ulterior, prin adresa nr. 11901/SM/27 iulie 2005, Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva, a înaintat Academiei Române propunerile formulate de mai multe parcuri naţionale, între care şi Parcul Natural Bucegi, de modificare a consiliilor ştiinţifice şi consiliilor consultative, în vederea avizării.
La data de 31 august 2005, cu actul nr. 840/C.I., Academia Română – Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii a comunicat Romsilva avizul său favorabil pentru toate persoanele propuse să devină membri în Consiliul Ştiinţific al Parcului Naţional Bucegi şi, ca urmare, documentaţia a fost înaintată intimatului – pârât Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor (denumirea intimatului la data respectivă, 1 septembrie 2005), organul competent să aprobe componenţa Consiliului Ştiinţific, ceea ce s-a şi realizat prin ordinul atacat.
Prima critică formulată de recurentul – reclamant, referitoare la „încălcarea formelor de procedură" produsă prin aceea că sentinţa a fost pronunţată în contradictoriu cu o entitate care nu are personalitate juridică este vădit nefondată.
Intimata – pârâtă Direcţia Silvică Târgovişte este o structură deconcentrată în teritoriu a Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva, fiind, într-adevăr, potrivit Anexei nr. 2 a HG nr. 1105/2003 privind reorganizarea Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva, o unitate fără personalitate juridică.
Această împrejurare este însă nerelevantă în raport de definiţia cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care conferă autorităţilor publice capacitatea de a sta în proces în măsura în care sunt emitentele actului administrativ contestat, tipic sau asimilat, fără a distinge după cum au sau nu personalitate juridică.
Intimata – pârâtă Direcţia Silvică Târgovişte este emitenta adresei din 12 iulie 2005, anterior menţionată, act pregătitor ce a stat la baza emiterii ordinului atacat, supusă, de asemenea, controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ în condiţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, aşa încât este legală citarea ei în proces în calitate de pârâtă.
De altfel, după cum recunoaşte chiar recurentul în cuprinsul acestui motiv de recurs, citarea acestei părţi s-a făcut ca efect al cererii sale precizatoare (fila 44, dosar fond). În plus, acest motiv de recurs poate fi privit şi ca ineficient sau lipsit de interes, întrucât, chiar admiţând teza „nelegalei citări" a unei entităţi fără personalitate juridică, soluţia ar rămâne neschimbată pe fondul ei, întrucât în proces a fost parte şi emitentul actului administrativ: Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, care,indiscutabil, are personalitate juridică.
Şi în ceea ce priveşte fondul cauzei, respectiv analiza motivelor de nelegalitate invocate, soluţia fondului este la adăpost de critică.
Parcul Natural Bucegi a fost înfiinţat prin Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – secţiunea a III-a – zone protejate.
Potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (7) din OUG nr. 236/2000 astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 462/2001, „structurile de administrare special constituite pentru protejarea ariilor naturale, …., vor fi îndrumate şi supravegheate de un consiliu ştiinţific".
Prin Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 656/27 octombrie 2004 recurentul – reclamant, la acea dată director general al Romsilva, a fost numit membru în Consiliul Ştiinţific al Parcului Natural Bucegi. După data de 10 februarie 2005, când a avut loc prima şedinţă a consiliului, recurentul - reclamant nu a mai participat la nici o şedinţă a acestuia. Această împrejurare, corelată şi cu neprezentarea altor membri ai consiliului a creat probleme însemnate în funcţionare, punând entitatea în dificultate prin imposibilitatea întrunirii cvorumului.
La dosarul cauzei, într-adevăr, nu există dovada convocării scrise a recurentului – reclamant, în condiţiile în care prin adresa din 14 august 2007 Direcţia Silvică Târgovişte – Parcul Natural Bucegi – Consiliul Ştiinţific, a indicat că toţi membrii consiliului au fost convocaţi în intervalul februarie – august 2005 atât în scris, cât şi telefonic (fila 13, dosar fond).
Cu toate acestea, este justă constatarea primei instanţe, că pasivitatea în care s-a aflat recurentul – reclamant în perioada februarie 2005 – ianuarie 2008 este culpabilă, acesta neinvocând nici un argument rezonabil care să combată lipsa de interes ce se degajă din împrejurarea reţinută.
Prin chiar motivele de recurs, recurentul – reclamant arată că, potrivit Regulamentului aprobat la prima şedinţă a Consiliului Ştiinţific, în fiecare an calendaristic sunt prevăzute „doar două şedinţe ordinare". În pofida cunoaşterii acestui fapt, el nu a întreprins în perioada anterior indicată nici un demers din care să rezulte că este preocupat de funcţionarea Consiliului Ştiinţific.
În contextul enunţat, fără a nega meritele şi activitatea ştiinţifică a recurentului – reclamant, demersul autorităţilor publice implicate în procedura numirii membrilor consiliului ştiinţific apare ca fiind legitim.
Înlocuirea, respectiv, numirea membrilor Consiliului Ştiinţific al Parcului Natural Bucegi s-a făcut cu respectarea strictă a etapelor prevăzute de art. 18 alin. (8) din OUG nr. 236/2000, precitat.
Referitor la natura avizului Academiei Române, în lipsa rigorii legiuitorului care nu a precizat dacă este consultativ sau conform, Înalta Curte consideră, din economia întregii reglementări anterior examinate, că acesta nu poate fi decât consultativ.
Cu toate acestea, chiar dacă se admite că emitentul actului administrativ, ministrul mediului şi gospodăririi apelor, ar fi putut decide să desemneze în consiliu alte persoane decât cele propuse, totuşi, recurentul – reclamant era exclus de plano, întrucât se ceruse expres de către forul ştiinţific înlocuirea sa.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că nu există motive de reformare a hotărârii examinate, se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.I., împotriva sentinţei civile nr. 1785 din 11 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 529/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 530/2009. Contencios → |
|---|
