ICCJ. Decizia nr. 5282/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5282/2009
Dosar nr. 6297/2/2009
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prima instanţă
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti reclamanţii V.M.T., G.M.L., N.C., P.M., L.N., G.G.C., T.M., M.J., A.G. şi M.I. au chemat în judecată pe pârâtul M.J.L.C. pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună suspendarea adresei din 3 iulie 2009 emisă de pârât.
În motivarea cererii reclamanţii au arătat că prin adresa a cărei suspendare s-a solicitat s-a dispus ca începând cu 10 iulie 2009 drepturile salariale să fie achitate fără a se include şi sporul de 50% de risc şi suprasolicitare neuropsihică, astfel încât drepturile salariale sunt afectate substanţial.
Au invocat în susţinerea cererii prevederile art. 1 din Protocolul 1 al C.E.D.O. şi practica C.E.D.O. în materia neexecutării hotărârii judecătoreşti având ca obiect drepturi salariale.
Prin sentinţa nr. 2898 din 21 iulie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamanţi şi a suspendat executarea actului administrativ emis de pârât sub nr. 7660 din 3 iulie 2009 până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut că în cauză sunt întrunite condiţiile cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv paguba iminentă şi cazul bine justificat.
Cu privire la cazul bine justificat judecătorul fondului a apreciat că există o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate a actului, atâta vreme cât acesta retroactivează.
Instanţa de recurs
Împotriva sentinţei Curţii de Apel Bucureşti s-a declarat recurs de către pârâtul M.J.L.C. A arătat că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, că adresa nu are caracter de act administrativ, ci reprezintă o măsură dispusă de ordonatorul principal de credite, o simplă operaţiune de înştiinţare a ordonatorilor secundari şi terţiari cu privire la intrare în vigoare a OUG nr. 71/2009.
S-a mai arătat că instanţa de fond trebuia să aibă în vedere Decizia nr. 838 din 27 mai 2008 a Curţii Constituţionale şi să considere art. 47 din Legea nr. 50/1998 ca fiind abrogat.
Înalta Curte examinând obiectul cererii de chemare în judecată, motivele de recurs şi legislaţia aplicabilă reţine următoarele:
Prin adresa din 3 iulie 2009 s-a dispus de către M.J.L.C., că începând cu data de 10 iulie 2009 drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 se vor achita fără a se include sporul de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, plata urmând să se efectueze eşalonat potrivit OUG nr. 71/2009.
Această adresă are caracterul unui act administrativ, fiind un act emis de o autoritate publică centrală, în vederea executării în concret a unui act normativ cu putere de lege, care a modificat un raport juridic, cel privind cuantumul drepturilor salariale.
Actul a cărui suspendare s-a solicitat nu este o simplă comunicare, întrucât prin acesta s-a dispus măsuri de modificare a salariului începând cu drepturile aferente lunii iunie 2009, astfel încât sunt întrunite cerinţele art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 privind semnificaţia noţiunii de act administrativ.
În ceea ce priveşte aplicabilitatea Deciziei nr. 838 din 27 mai 2009 a Curţii Constituţionale, Înalta Curte arată că:
Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţia României, deciziile Curţii Constituţionale se publică în M. Of. al României, de la data publicării sunt în general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
Deciziile Curţii Constituţionale nu produc efecte asupra hotărârilor judecătoreşti irevocabile şi nici asupra deciziilor în interesul legii pronunţate în precedent de Înalta Curte.
În reglementarea constituţională actuală, justiţia se înfăptuieşte în România, prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite prin lege, aşa cum se dispune în art. 124 din Constituţie.
Nicio dispoziţie constituţională sau legală nu reglementează efectele retroactive ale unei decizii a Curţii Constituţionale, în sensul negării puterii lucrului judecat a hotărârilor irevocabile pronunţate de instanţele din sistemul judiciar.
Autoritatea lucrului judecat face parte din categoria prezumţiilor legale absolute, expres determinată în art. 1200 alin. (1) pct. 4 C. civ.
Puterea de lucru judecat prezumă că hotărârea judecătorească irevocabilă corespunde adevărului, astfel nici o autoritate, inclusiv Curtea Constituţională nu pot răsturna această prezumţie legală absolută.
În consecinţă, apărarea recurentului privind abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1998, ca urmare a pronunţării deciziei Curţii Constituţionale, este lipsită de suport legal.
Înalta Curte precizează că hotărârile judecătoreşti irevocabile trebuie respectate şi aduse la îndeplinire, aşa cum prevede legislaţia naţională, dar şi art. 6 din C.E.D.O., text aplicabil direct în baza art. 11 din Constituţia României.
În cauză, judecătorul fondului a adoptat o soluţie legală, dispunând suspendarea actului, fiind respectate condiţiile cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva actului pretins vătămător s-a formulat plângere prealabilă.
În ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat, în sensul care este definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, s-a reţinut corect că împrejurările legate de stare de fapt şi de drept sunt de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
În acest sens efectele retroactive ale actului, nesocotesc principiul consacrat în Legea nr. 24/2004, care reglementează neretroactivitatea actelor administrative.
Referitor la paguba iminentă, este evident că reclamanţii au un prejudiciu material viitor, constând în diminuarea drepturilor salariale care trebuia încasate începând cu 10 iulie 2009.
Criticile privind citarea recurentului la instanţa de fond sunt neîntemeiate, în raport de obiectul pricinii, repartizarea dosarelor şi stabilirea termenului fiind efectuate automat prin aplicaţia ECRIS, pârâtul fiind citat prin fax.
Având în vedere considerentele de mai sus, Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de M.J.L.C., sentinţa primei instanţe fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.J.L.C. împotriva sentinţei civile nr. 2898 din 21 iulie 2009, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5264/2009. Contencios. Alte cereri. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 5293/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
