ICCJ. Decizia nr. 5193/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5193/2009
Dosar nr. 540/35/2009
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 5 mai 2009, reclamantul D.G.R. a solicitat să se dispună suspendarea executării Ordinului nr. 641/C din 23 februarie 2009 emis de M.J.L.C., până la soluţionarea irevocabilă a litigiului pe fond cu privire la acest act administrativ în Dosarul nr. 444/35/2009 al Curţii de Apel Oradea.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin ordinul a cărui suspendare a solicitat, M.J.L.C. a dispus încetarea mandatului său de executor judecătoresc în cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Oradea în temeiul art. 22 alin. (1) lit. g), raportat la art. 15 lit. d) din Legea nr. 188/2000, ca urmare a condamnării sale la o pedeapsă de 20.000 lei amendă penală pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Reclamantul a susţinut că acest ordin este nelegal, deoarece nu se află într-una din situaţiile reglementate prin textele de lege aplicate de pârât, iar prin executarea măsurii dispune anterior pronunţării unei hotărâri judecătoreşti pe fondul cauzei, i se poate produce o pagubă însemnată, fiind în imposibilitate să-şi desfăşoare activitatea de executor judecătoresc pentru care a fost autorizat.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 100/CA/2009-P.I. din 1 iunie 2009, prin care a respins cererea formulată de reclamant ca nefondată.
Instanţa de fond a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, cu motivarea că argumentele juridice invocate de reclamant nu sunt de natură să producă o îndoială serioasă privind legalitatea actului administrativ a cărui executare s-a solicitat a fi suspendată şi nici nu s-a dovedit o pagubă iminentă, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, ca prejudiciu material viitor, dar previzibil.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii sale de suspendare a executării Ordinului nr. 641/C din 23 februarie 2009 până la soluţionarea litigiului pe fond cu privire la acest act administrativ.
Recurentul a criticat concluzia instanţei de fond privind neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004, arătând că a dovedit existenţa unui caz bine justificat prin dubiile serioase expuse cu privire la legalitatea ordinului contestat, precum şi paguba însemnată pe care o suportă prin executarea ordinului, întrucât nu îşi poate exercita profesia.
Recurentul a reiterat motivele de nelegalitate a ordinului contestat, arătând că a fost condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni din culpă, respectiv infracţiunea de neglijenţă în serviciu, a cărei latură subiectivă implică doar existenţa culpei cu sau fără prevedere, astfel că nu se încadrează în ipoteza juridică reglementată în art. 22 lit. e) din Legea nr. 188/2000, reţinută de intimat ca temei pentru încetarea mandatului său de executor judecătoresc.
Recurentul a arătat că, de asemenea dispoziţiile art. 22 lit. g) din Legea nr. 188/2000 nu pot constitui temei pentru încetarea calităţii de executor judecătoresc, întrucât această reglementare vizează doar situaţia în care o persoană devine executor judecătoresc şi este rezultatul unei erori legislative, fiind în contradicţie cu prevederile de la lit. e) ale aceluiaşi text de lege. Din acest motiv, s-a învederat că textele legale incidente în cauză trebuie interpretate în conformitate cu regulile generale de interpretare a actului juridic şi cu prevederile C.E.D.O. în temeiul dispoziţiilor art. 11 şi art. 20 din Constituţie.
Pe baza unei asemenea interpretări, s-a susţinut că în prezenta cauză este o veritabilă acuzaţie în materie penală, aşa cum a fost conturată această noţiune în jurisprudenţa C.E.D.O., în funcţie de calificarea faptei potrivit dreptului naţional, de natura faptei şi de natura şi de gradul de gravitate al sancţiunii care urmează a fi aplicată autorului faptei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a constatat corect că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pentru a se dispune suspendarea executării Ordinului nr. 641/C din 23 februarie 2009 emis de M.J.L.C.
Din motivarea cererii de chemare în judecată şi din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă existenţa unui caz bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din actul normativ susmenţionat, ca fiind împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Apărările referitoare la îndeplinirea acestei prime condiţii legale au fost corect calificate la instanţa de fond ca fiind motive de nelegalitate, care nu pot fi examinate decât pe fondul cauzei, în cadrul acţiunii formulate pentru anularea actului administrativ în Dosarul nr. 444/35/2009 aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea.
Aceste apărări au fost neîntemeiat reiterate în cererea de recurs, deoarece interpretarea şi aplicarea textelor legale în baza cărora a fost emis ordinul contestat reprezintă obiectul judecăţii pe fondul pricinii şi nu pot fi deduse judecăţii în cadrul procedurii de suspendare a executării.
Măsura de suspendare a executării actului administrativ nu a fost justificată de recurent nici prin necesitatea de a se preveni o pagubă iminentă, astfel că nu a fost îndeplinită această condiţie prevăzută expres în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Această măsură solicitată de recurent se dovedeşte a fi şi lipsită de obiect, în condiţiile în care, la data formulării cererii – 5 mai 2009, Ordinul nr. 641/C din 23 februarie 2009 emis de M.J.L.C. era executat, conform procesului-verbal din 30 martie 2008, din care rezultă că la data respectivă au fost predate, respectiv preluate ştampila, legitimaţia şi sigiliul reclamantului de către executorul judecătoresc desemnat.
Fiind aduse la îndeplinire măsurile dispuse prin ordinul contestat, s-a solicitat fără temei suspendarea unei executări finalizate prin procesul-verbal întocmit anterior sesizării instanţei de judecată.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.R. împotriva sentinţei civile nr. 100/CA/2009-PI din 1 iunie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5171/2009. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 5234/2009. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
