ICCJ. Decizia nr. 5320/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5320/2009
Dosar nr. 96/39/2009
Şedinţa publică de la 24 noiembrie 2009
Asupra recursului comun de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1.Circumstanţele cauzei. Soluţia primei instanţe.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel
Suceava la data de 26 ianuarie 2009, reclamantul V.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Baroul Suceava şi U.N.B.R., anularea deciziei din 13 noiembrie 2008 emisă de Baroul Suceava şi obligarea acestor autorităţi la primirea sa în profesie, cu scutire de examen. Prin aceeaşi cerere, în contradictoriu cu pârâţii T.V. şi A.N., reclamantul a solicitat şi obligarea acestora la plata daunelor morale în cuantum de 5.000 RON.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că în mod greşit Baroul Suceava a apreciat că nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 16 alin. (4) din Statutul profesiei de avocat, raportat la art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, întrucât prin însumarea perioadelor în care a lucrat în funcţii juridice, rezultă o perioadă de peste 37 de ani, din care în ultimii 8 ani a îndeplinit activitatea de asistent judiciar iar împrejurarea că a fost şi ofiţer de securitate nu poate fi interpretată ca o nedemnitate a profesiei de avocat.
Reclamantul a precizat că împotriva deciziei din 13 noiembrie 2008 a formulat contestaţie la U.N.B.R. dar această autoritate nu i-a răspuns în termenul de 30 de zile prevăzut de legea contenciosului administrativ.
În susţinerea capătului de cerere privind acordarea daunelor morale, reclamantul a arătat că prin menţiunile făcute în decizia atacată i s-au adus grave prejudicii morale privind imaginea publică şi poziţia socială.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâtul Baroul Suceava a susţinut că perioada de 10 ani, prevăzută de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, se referă la ultimii 10 ani de activitate neîntreruptă, calculaţi retroactiv de la momentul înregistrării cererii de primire în profesie - în cauză, această condiţie nefiind îndeplinită, până la data înregistrării cererii reclamantului de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, (23 iunie 2008) activitatea neîntreruptă calculată retroactiv, desfăşurată de acesta în funcţia de consilier juridic şi asistent judiciar,fiind de numai 8 ani şi 3 luni. Pârâtul a mai arătat că activitatea anterioară datei de 30 martie 2008, în care reclamantul a făcut parte din cadrele active ale M.A.S., S.R.I. - nu constituie o activitate îndeplinită în funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult, astfel încât, în mod evident, în cauză nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 16 alin. (4) din Statutul profesiei de avocat.
Curtea de Apel Suceava, prin sentinţa civilă nr. 74 din 30 martie 2009, a admis acţiunea reclamantului V.T. formulată în contradictoriu pârâţii Baroul Suceava şi U.N.B.R., şi a dispus anularea deciziei a Baroului Suceava şi obligarea celor doi pârâţi la emiterea unei decizii prin care să dispună primirea reclamantului în profesia de avocat, cu scutire de examen şi înscrierea acestuia în Tabloul Avocaţilor. Prin aceeaşi sentinţă, curtea a respins ca nefondată cererea de acordare daune morale formulată de reclamant împotriva pârâţilor T.V. şi A.N.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, faptul că reclamantul a avut o perioadă cumulată în funcţiile prevăzute de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, din care în mod cert ultimii 10 ani au avut caracter de activitate neîntreruptă.
A reţinut instanţa faptul că cerinţa vechimii neîntrerupte a fost reglementată prin hotărârea congresului avocaţilor nr. 6/2008, hotărâre, care în pofida dispoziţiilor imperative ale art. 81 din Legea nr. 51/1995, nu a fost publicată în M. Of. al României Partea I, astfel încât aceasta nu poate produce efecte juridice, fiind inexistentă şi inopozabilă reclamantului.
În aceste condiţii, Curtea de Apel a avut în vedere conţinutul art. 16 alin. (4) din forma publicată în M. Of., în vigoare la data depunerii cererii de către reclamant în care se stipulează că perioada de 10 ani se calculează prin însumarea perioadelor în care s-a îndeplinit oricare din funcţiile cerute de lege, prin raportare la acest text reclamantul îndeplinind cu prisosinţă condiţiile.
Instanţa a apreciat că, deşi Uniunii Naţionale a Barourilor i s-a recunoscut prin lege un drept de reglementare, acest drept poate fi exercitat doar în condiţiile legii şi cu respectarea acesteia, fiind inadmisibil ca prin statut să se extindă sau să se restrângă aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 51/1995.
Totodată, Curtea a arătat că, în lipsa unor elemente care să caracterizeze negativ comportamentul, activitatea sau persoana reclamantului, împrejurarea că acesta a fost angajat al S.R.I. nu constituie, în sine, un caz de nedemnitate şi nici nu instituie o prezumţie de nedemnitate care să împiedice primirea acestuia în profesia de avocat.
Împrejurarea că reclamantul a îndeplinit timp de 8 ani funcţia de asistent judiciar, funcţie pe care o pot deţine doar persoanele care se bucură de o bună reputaţie şi faptul că în cauză, nu a fost făcută dovada existenţei vreunuia din cazurile de nedemnitate prevăzute de art. 13 din Legea nr. 51/1995, au fost interpretate de instanţă ca elemente ce demonstrează faptul că, în cauză, nu există motive care să îl facă pe reclamant nedemn pentru profesia de avocat.
În ceea ce priveşte solicitarea reclamantului de acordare a daunelor morale, Curtea de Apel a apreciat că, întrucât în cuprinsul deciziei atacate acestuia nu i s-a imputat nicio faptă concretă, susceptibilă de a-i leza onoarea sau demnitatea sau aptă să atragă oprobiul public, se impune respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat.
2.Recursul comun al pârâţilor-recurenţi.
Împotriva acestei sentinţe pârâţii Baroul Suceava şi U.N.B.R. au declarat recurs.
În esenţă, soluţia primei instanţe a fost criticată pentru a fi fost pronunţată cu nesocotirea prevederilor legale incidente, respectiv a art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 şi a art. 16 alin. (4) din Statutul profesiei de avocat astfel cum a fost modificat prin art. I din hotărârea congresului avocaţilor din 21 iunie 2008, în sensul că perioada de 10 ani prevăzută de art. 16 alin. (2) lit. b) din lege se referă la ultimii 10 ani de activitate neîntreruptă, calculaţi retroactiv de la momentul înregistrării cererii de primire în profesie. S-a mai arătat că hotărârile congresului avocaţilor sunt aplicabile de la data adoptării, nefiind necesară pentru intrarea în vigoare publicarea lor în M. Of., dispoziţiile art. 61 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 neprevăzând o asemenea condiţie, astfel că hotărârea primei instanţei fiind fundamentată pe o concluzie contrară, nu poate fi legală.
În fine, s-a mai susţinut că activitatea anterioară datei de 30 martie 2008 când reclamantul-intimat a făcut parte din cadrele active ale M.A.S., S.R.I., nu constituie o activitate îndeplinită în funcţia de judecător, procuror, notar public sau consilier juridic/jurisconsult, astfel încât în mod evident nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 16 alin. (4) din Statutul profesiei de avocat, concluziile instanţei şi pe acest aspect fiind eronate.
3.Soluţia instanţei de control judiciar.
Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor prezentate de cei doi recurenţi, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., raportat la prevederile legale incidente din materia supusă analizei cât şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat şi se impune a fi respins ca atare, în considerarea celor în continuare arătate.
Înalta Curte apreciază, în acord cu instanţa de fond, că reclamantul – intimat a îndeplinit la data formulării cererii de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen, (23 iunie 2008) toate condiţiile impuse de norma legală incidentă, în forma în vigoare la acea dată, respectiv de art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 51/1995, cu modificări, astfel că decizia din 13 noiembrie 2008 emisă de autorităţile recurente apare ca fiind nelegală şi cu justeţe a fost anulată prin sentinţa recurată.
Prima instanţă a interpretat corect condiţia prevăzută de art. 16 alin. (4) din statutul profesiei de avocat în sensul că perioada de 10 ani se calculează prin însumarea perioadelor în care solicitatul a îndeplinit oricare din funcţiile cerute de lege criticile recurenţilor pe acest aspect fiind nefondate.
În cazul reclamantului care a avut o perioadă cumulată de 37 de ani în profesie nu se putea aşadar, concluziona decât în sensul că acesta îndeplinea cerinţa textului sus-arătat, condiţia vechimii neîntrerupte fiind reglementată, după cum cu justeţe s-a remarcat, printr-o hotărâre a congresului avocaţilor, nepublicată, şi care nu poate avea prevalenţă, în virtutea principiului ierarhiei actelor normative, faţă de textul de lege în care o astfel de distincţie nu se operează.
De altfel şi în punctul de vedere depus la dosar de către recurenţi, în interpretarea art. 16 din Legea nr. 51/1995 republicată, cu modificări se conchide că esenţa dispoziţiei legale în discuţie este aceea că până la data primirii în profesie de avocat solicitatul să fi îndeplinit efectiv, timp de cel puţin 10 ani una din funcţiile respective.
Nefondate sunt şi criticile recurenţilor vizând pretinsa nelegală echivalare de către prima instanţă a funcţiilor deţinute de reclamant în cadrul S.R.I. cu funcţia de consilier juridic, câtă vreme actele dosarului, respectiv adresele din 16 octombrie 2000 şi din 15 martie 2002 emise de U.M. Suceava şi potrivit H.G. nr. 526/2006, atestă că perioada lucrată ca ofiţer în securitate şi în cadrul S.R.I. este considerată vechime în funcţia de consilier juridic, şi în prezent o astfel de funcţiune având o astfel de titulatură în statul de funcţiuni, (de consilier juridic) şi cu atât mai mult cu cât au fost exercitate chiar atribuţiunile specifice unei astfel de poziţii.
Înalta Curte apreciază că şi considerentele primei instanţe vizând buna reputaţie şi inexistenţa cazurilor de nedemnitate sunt judicioase şi legal determinate astfel că le va însuşi ca atare.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. se va respinge aşadar ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Baroul Suceava şi de U.N.B.R. împotriva sentinţei civile nr. 74 din 30 martie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5318/2009. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 5322/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
