ICCJ. Decizia nr. 5318/2009. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5318/2009
Dosar nr. 47183/3/2008
Şedinţa publică de la 24 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei. Soluţia instanţei de fond.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IX- a de contencios administrativ, şi fiscal, reclamanta C.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S.S.P.R. din decembrie 1989 - comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 -comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor revoluţiei (S.S.P.R.), obligarea acestei autorităţi pârâte la eliberarea certificatului de revoluţionar la care reclamanta se consideră îndreptăţită, conform legii.
În motivarea cererii sale, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 42/1990 şi a Legii nr. 314/2004, reclamanta a susţinut, în esenţă, faptul că deşi a participat activ la Revoluţia din Decembrie 1989 şi a solicitat S.S.P.R. eliberarea certificatului de revoluţionar încă din 1996, nu a primit nici un răspuns, ultima dată când a revenit cu o cerere scrisă în acest sens, fiind 23 octombrie 2008.
Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia de necompetenţă materială a tribunalului, excepţia lipsei procedurii prealabile, excepţia tardivităţii formulării acţiunii şi a lipsei calităţii procesuale pasive a instituţiei pârâte.
Tribunalul Bucureşti, soluţionând cu prioritate, în acord cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia de necompetenţă materială, prin sentinţa civilă nr. 350 din 28 ianuarie 2009, a admis această excepţie şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, instanţa care în raport cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 are competenţa soluţionării actelor administrative (inclusiv a celor asimilate) emise de autorităţile aparţinând administraţiei publice centrale.
Astfel investită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1833 din 30 aprilie 2009, a respins ca neîntemeiate atât excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive, a tardivităţii introducerii acţiunii şi a neîndeplinirii procedurii prealabile, invocate de către pârât, cât şi acţiunea formulată de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în esenţă următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţi procesuale pasive, curtea de apel a constatat că potrivit dispoziţiilor art. 5-9 din Legea nr. 341/2004, pârâtul este autoritatea care are competenţa legală de a soluţiona cererile având ca obiect preschimbarea certificatelor de revoluţionar eliberate persoanelor îndreptăţite conform Legii nr. 42/1990.
Asupra excepţiei lipsei îndeplinirii procedurii prealabile, curtea de apel a constatat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că în raport cu obiectul acţiunii - solicitarea constatării refuzului nejustificat al autorităţii pârâte de soluţionare a cererii - în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Excepţia tardivităţii formulării acţiunii a fost respinsă de instanţă, dat fiind că în raport cu data introducerii cererii, 23 octombrie 2008, reclamanta s-a încadrat în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004, înregistrând acţiunea pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 10 decembrie 2008.
În ceea ce priveşte fondul cererii reclamantei, instanţa a apreciat că în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile existenţei unui refuz nejustificat de soluţionare a acesteia în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, reţinând în acest sens faptul că la prima cerere - având ca obiect solicitarea eliberării unui certificat de revoluţionar - pârâtul, prin adresa, i-a răspuns reclamantei că aceasta nu este îndreptăţită în anul 2008, la eliberarea certificatului de revoluţionar, deoarece nu se află în posesia unui certificat doveditor emis în baza Legii nr. 42/1990 care să fi fost eliberat valabil în perioada 1990 – 1997, pârâta, în temeiul art. 5-9 din Legea nr. 341/2004 putând doar să preschimbe vechile certificate, iar nu să elibereze unele noi.
Motivele de recurs prezentate de recurenta-reclamantă:
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta C.C. a declarat recurs în termen legal, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora, în esenţă, recurenta a susţinut următoarele:
- instanţa de fond nu a analizat cu atenţie întregul material probator, aplicând greşit legea, în condiţiile în care încă din anul 1996 a fost depusă cererea – tip intitulată fişă personală, prin care solicita eliberarea unui certificat de revoluţionar, care în mod nejustificat nu a fost emis ;
- instanţa de fond nu a acordat relevanţă unor declaraţii de martori ca şi altor înscrisuri care demonstrează indubitabil participarea sa la Revoluţia din anul 1989;
-instanţa nu a dat dovadă de rol activ în soluţionarea cauzei constatând că s-ar fi formulat cererea de eliberare a unui certificat de revoluţionar la data de 23 octombrie 2008, deşi s-a dovedit că o astfel de cerere a fost depusă încă din anul 1996;
-hotărârea instanţei de fond nu este practic motivată, mai cu seamă că fondul cauzei a fost analizat în mod superficial;
- nu este legal şi temeinic motivată şi este fără suport probator, constatarea primei instanţe, în sensul că acţiunea este nefondată, mai cu seamă că a refuzat să oblige pârâta să pună la dispoziţia instanţei toate actele care au stat la baza Dosarului nr. 1333/C12/1996.
3. Soluţia instanţei de control judiciar.
Recursul nu este fondat.
Examinând sentinţa atacată în raport de criticile recurentei-reclamante, faţă de prevederile legale incidente din materia supusă analizei, dar şi sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că nu subzistă în cauză motivele de nelegalitate invocate potrivit art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. în considerarea celor în continuare arătate.
După cum corect a reţinut şi prima instanţă, la data de 10 decembrie 2008, reclamanta C.C. a solicitat instanţei de contencios administrativ obligarea autorităţii pârâte la eliberarea unui certificat de revoluţionar care să îi ateste calitatea de revoluţionar, participant în Revoluţia din Decembrie 1989.
Nu sunt întemeiate criticile recurentei-reclamante în sensul nemotivării şi netemeiniciei soluţiei primei instanţe, în condiţiile în care Înalta Curte constată, în acord cu cele reţinute în hotărârea atacată, că recurenta-reclamantă nu a probat cu niciunul din înscrisurile depuse împrejurarea că în perioada 1990-1997 a solicitat eliberarea unui certificat de revoluţionar, depunerea altor înscrisuri, cum ar fi declaraţii de martori sau declaraţii pe proprie răspundere neputând în mod evident suplini lipsa unui demers ce se impunea a fi exercitat în temeiul legii şi cu respectarea procedurilor prevăzute în acest sens.
Nu se poate reţine nici refuzul nejustificat de soluţionare al cererii recurentei, după cum s-a susţinut şi în recurs, întrucât prin adresa din 11 august 2008, la singura solicitare a recurentei, ataşată la dosar, datată 23 octombrie 2008, Guvernul României – S.S.P.R., i-a răspuns acesteia amplu şi motivat că atribuirea titlurilor care să ateste participarea la Revoluţia din Decembrie 1989 s-a realizat în temeiul Legii nr. 42/1990 de comisii abilitate care însă şi-au încetat activitatea, ultima la 13 mai 1997.
Adresa de răspuns respectivă, indică şi împrejurarea că în temeiul Legii nr. 314/2004 şi a Normelor metodologice de aplicare, cu modificările ulterioare, nu pot fi acordate noi titluri sau calităţi de revoluţionari, ci numai preschimbarea celor anterior acordate.
Cum recurenta-reclamantă nu figurează în baza de date a autorităţii pârâte că ar fi depus o cerere sau că ar fi primit un certificat doveditor în temeiul Legii nr. 42/1990, nu se poate pune problema preschimbării, în temeiul actului normativ în vigoare.
Toate aceste aspecte de fapt cu relevanţă juridică au fost examinate şi menţionate în cuprinsul hotărârii atacate, contrar susţinerilor recurentei-reclamante şi ele reprezintă o motivare nu numai legală dar şi suficientă şi pertinentă pentru respingerea acţiunii reclamantei.
Nu se poate susţine că prima instanţă nu a dat dovadă de rol activ câtă vreme recurenta-reclamantă nu şi-a probat cu nici un document susţinerile în sensul că ar fi depus, anterior cererii din anul 2008, o primă solicitare de acordare a certificatului de revoluţionar în perioada 1990-1997.
În fine, nefondate sunt şi toate celelalte critici ale recurentei-reclamante, faţă de modalitatea judicioasă şi conformă cu prevederile Legii nr. 314/2004, cu modificări, în care prima instanţă a valorizat înscrisurile depuse la dosar şi care, contrar celor afirmate, nu sunt de natură să conducă la concluzia că acţiunea recurentei-reclamante ar fi întemeiată.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.C. împotriva sentinţei civile nr. 1833 din 30 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5316/2009. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 5320/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
