ICCJ. Decizia nr. 5327/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5327/2009
Dosar nr. 35/42/2009
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Judecata în primă instanţă.
Prin acţiunea înregistrată iniţial la Tribunalul Prahova, reclamanta M.A.M., a chemat în judecată pe pârâţii M.A.I., Guvernul României şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil, solicitând obligarea acestora să-i elibereze mai multe înscrisuri referitoare la acte de stare civilă şi reconstituirea dreptului de proprietate.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a solicitat pârâţilor să-i elibereze înscrisurile indicate în lista ataşată cererii de chemare în judecată, necesare în soluţionarea unor litigii privind reconstituirea dreptului de proprietate, dar pârâţii au comunicat că nu deţin înscrisurile respective.
Prin încheierea din 16 decembrie 2008, Tribunalul Prahova a admis excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti numai în privinţa capătului de cerere privind pe pârâţii M.I.R.A. şi Guvernul României, invocând dispoziţiile art. 3 C. proc. civ. şi art. 10 din Legea nr. 554/2004. A reţinut, în continuare, spre soluţionare cererea de obligare a pârâtului Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil de a răspunde petiţiilor reclamantei.
La Curtea de Apel Ploieşti, pârâtul M.A.I. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, iar pârâtul Guvernul României a invocat excepţia tardivităţii acţiunii.
Prin sentinţa nr. 36 din 27 februarie 2009, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul M.A.I. şi a respins acţiunea faţă de acest pârât pentru lipsa calităţii sale procesuale pasive.
A admis, de asemenea, excepţia de tardivitate invocată de pârâtul Guvernul României şi a respins acţiunea faţă de acest pârât ca tardiv formulată.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.A.I., instanţa de fond a constatat că reclamanta nu a adresat niciun memoriu acestui pârât.
A observat că din actele depuse la dosar rezultă că reclamanta s-a adresat cu cereri altor instituţii, inclusiv Arhivelor Naţionale din cadrul M.A.I., structură care are calitatea de autoritate publică şi pe care reclamanta nu a chemat-o în judecată potrivit Legii contenciosului administrativ.
Apreciind că M.A.I. nu este în cauză titularul obligaţiei corelative dreptului încălcat pe care l-a invocat reclamanta şi anume acela de a i se comunica înscrisurile solicitate, instanţa de fond, admiţând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.A.I., a respins acţiunea faţă de acesta.
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii introducerii acţiunii invocată de pârâtul Guvernul României, instanţa de fond a constatat că reclamanta nu a respectat dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce în termen de 6 luni de la data expirării termenului legal de soluţionare a cererii, iar pentru motive temeinice şi peste acest termen, dat nu mai târziu de un an, primul termen fiind de prescripţie, iar cel de-al doilea de decădere.
Astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta s-a adresat pârâtului Guvernul României cu două cereri, la data de 7 ianuarie 2005 şi respectiv la 12 ianuarie 2005, pârâtul răspunzând prin adresa din 17 ianuarie 2005.
În raport cu împrejurarea că cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 22 septembrie 2008, depăşind termenele prevăzute de art. 11 din Legea nr. 554/2004, instanţa a constatat că acţiunea faţă de Guvernul României este tardivă şi pe cale de consecinţă a respins-o ca atare.
2. Recursul declarat în cauză.
Împotriva sentinţei Curţii de apel au declarat recurs reclamanta M.A.M. şi numitul D.I., invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenţii critică hotărârea primei instanţe sub două aspecte, corespunzătoare celor două excepţii admise, după cum urmează:
2.1. Au fost ignorate prevederile art. 3 din Legea nr. 16/1996, potrivit cărora Arhivele Naţionale reprezintă o structură bugetară în cadrul M.I.R.A. În plus, recurenţii consideră că M.I.R.A. trebuie să stea în proces şi în calitate de organ ierarhic superior, care exercită o activitate de control şi evaluare asupra Arhivelor Naţionale Centrale.
2.2. Instanţa a considerat greşit că în cauză este obligatorie procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004. În realitate, arată recurenţii, ei au reclamat un refuz nejustificat de soluţionare a cererilor lor pentru care nu este necesară parcurgerea acestei proceduri.
3. Apărările formulate de intimaţi
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 11 septembrie 2009 intimatul M.A.I. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, insistând asupra faptului că Arhivele Naţionale, în calitate de autoritate publică centrală, au aptitudinea de a sta în proces în calitate de pârâtă, neexistând nici o raţiune pentru chemarea în judecată a ministerului.
Intimatul Guvernul României nu a formulat întâmpinare, dar prin concluziile scrise depuse la data de 15 septembrie 2009 a solicitat, la rândul său, respingerea recursului ca nefondat, arătând că nu are calitate procesual pasivă în raport de solicitarea recurentei de a i se elibera un act gestionat de Arhivele Naţionale.
II. Considerentele Înaltei Curţi supra recursului.
1. Soluţia instanţei de recurs.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor intimaţilor, cât şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat în limitele şi pentru argumentele ce se vor expune în continuare.
Cât priveşte recursul declarat de D.I., tatăl şi mandatarul recurentei, Înalta Curte reţine că această persoană nu are calitate procesuală, câtă vreme recurenta este persoană majoră, cu capacitate deplină de exerciţiu, iar demersurile recurentului pe lângă autorităţile publice chemate în judecată nu au fost făcute în nume propriu, ci pentru recurentă.
2. Considerentele instanţei de recurs, corespunzătoare motivelor de recurs formulate.
Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ un pretins refuz nejustificat de soluţionare a cererilor sale de către intimaţii-pârâţi M.A.I. şi Guvernul României.
În esenţă, recurenta-reclamantă susţine că în perioada anilor 2006-2008 a solicitat autorităţilor publice intimate să-i comunice mai multe documente, enumerate pe trei pagini în acţiunea introductivă înregistrată la Tribunalul Prahova, înscrisuri care îi erau necesare pentru soluţionarea unor litigii având ca obiect retrocedarea unor imobile în baza Legii nr. 10/2001.
În virtutea rolului activ consacrat de dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., dar şi a dispoziţiilor cuprinse în art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, prima instanţă era ţinută să clarifice cadrul procesual, solicitând reclamantei să prezinte dovezi din care să rezulte care sunt cererile, certificate prin numărul şi data înregistrării la autoritatea publică, în raport de care invocă un refuz nejustificat de soluţionare. Înalta Curte observă că deşi în cererea de chemare în judecată, cât şi în precizările ulterioare, recurenta indică numărul de înregistrare al cererilor sale la autorităţile publice chemate în judecată, totuşi, acestea nu se regăsesc la dosar, dar nici nu rezultă din încheierile dosarului că i-au fost solicitate, situaţie în care, într-adevăr, dreptul de acces la o instanţă de judecată apare ca fiind pur formal.
2.1. Potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 16/1996 a Arhivelor Naţionale:
„Administrarea, supravegherea şi protecţia specială a Fondului Arhivistic Naţional al României se realizează de către Arhivele Naţionale, unitate bugetară în cadrul M.I.".
Aşa fiind, intimatul M.I. are calitate procesuală pasivă în cauză.
2.2. Analizând excepţia de tardivitate invocată de intimatul Guvernul României, prima instanţă a reţinut că este fondată în raport de cererile reclamantei înregistrate în anul 2005, termenele prevăzute de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, fiind cu mult depăşite.
Înalta Curte apreciază că soluţionarea acestei execepţii este în strânsă legătură cu motivul de casare reţinut din oficiu, şi anume lipsa de rol activ în lămurirea cadrului procesual.
Dată fiind modalitatea deficitară în care recurenta-reclamantă a înţeles să-şi prezinte numeroasele sale demersuri pe lângă autorităţile intimate, în perioada anilor 2005-2008 prin indicarea unor cereri cu număr de înregistrare pe care însă nu le ataşează la dosar, Înalta Curte nu poate direct în recurs să stabilească dacă în cauză se poate identifica un refuz nejustificat de rezolvare a cererilor, în sensul pe care art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 îl conferă acestei sintagme.
3.Temeiul legal al soluţiei pronunţate.
Pentru toate considerentele expuse la pct. II.2 din prezenta decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) şi (5) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul, cu consecinţa casării sentinţei atacate şi trimiterii cauzei spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta M.A.M. prin procurator D.E. împotriva sentinţei nr. 36 din 27 februarie2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă spre rejudecare.
Respinge recursul declarat de D.I. împotriva aceleiaşi hotărâri pentru lipsa calităţii procesuale a acestuia.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5297/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5328/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
