ICCJ. Decizia nr. 5353/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform O.U.G. nr. 214/1999( calitatea de luptator în rezistenţa anticomunistă). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5353/2009
Dosar nr. 83/35/2009
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul M.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.J.L.C. – C.C.C.L.R.A. Bucureşti să se dispună anularea deciziei de respingere a cererii de acordare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă dată de comisia menţionată în şedinţa din 04 decembrie 2008 şi obligarea pârâtului la recunoaşterea acestei calităţi, apreciind că se încadrează în prevederile OUG nr. 214/1999.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a fost privat de libertate în mai multe locuri de detenţie pentru cercetări în perioada septembrie 1949 iulie 1950, întrucât a alimentat în pădure 6 deţinuţi politici, fugiţi de la canal, printre care şi preotul greco - catolic R.M. şi că la aceste operaţiuni au mai participat unchiul său M.G., soţia sa A. şi verişoara reclamantului M.L., toţi fiind arestaţi în aceeaşi perioadă.
În luna octombrie 1950 reclamantul a fost din nou arestat până în iunie 1951. Motivul arestării sale a fost faptul că era fiu de chiabur, iar tatăl său fusese „manist" - bun prieten cu I.M., fiind şi secretarul Partidului Ţărănesc C. Pământul i-a fost naţionalizat, fiind comasat de C.A.P. dar totuşi a însămânţat acest teren.
În drept au fost invocate prevederile art. 2 lit. d) din OUG nr. 214/1999.
Prin întâmpinare, pârâtul M.J.L.C. - Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă Bucureşti a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, cu motivarea că reclamantul nu a făcut dovada calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, nefiind identificate documente care să ateste că acesta ar fi fost supus din motive politice unei condamnări sau măsuri administrative, în sensul prevăzut de OUG nr. 214/1999.
Prin sentinţa civilă nr. 47/CA/2009 – PI din 16 martie 2009 Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantului, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele.
Prin Decizia dată de Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă în şedinţa din 04 decembrie 2008, a fost respinsă cererea reclamantului M.L. de acordare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, întrucât nu se încadrează în prevederile art. 1 coroborat cu art. 2 şi art. 3 din OUG nr. 214/1999.
Potrivit OUG nr. 214/1999, modificată şi completată de Legea nr. 173/2006 se recunoaşte calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă desfăşurată în perioada 6 martie 1945 - 14 decembrie 1989 persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice sau supuse, din aceleaşi motive, unor măsuri administrative abuzive.
A constatat că pentru verificarea susţinerile reclamantului, secretariatul Comisiei pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă a solicitat date de la C.N.S.A.S.
Din adresa din 19 iunie 2008 a C.N.S.A.S. a rezultat că la verificările efectuate nu au fost identificate documente care să ateste că reclamantul ar fi fost supus din motive politice unei condamnării sau măsuri administrative abuzive în sensul prevederilor OUG nr. 214/1999.
Ulterior, pentru aflarea de date suplimentare s-a cerut reclamantului să precizeze dacă a solicitat recunoaşterea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă şi pentru tatăl său şi să depună acte doveditoare ale susţinerilor sale. Acestor cereri reclamantul nu le-a dat curs, deşi a fost înştiinţat că există posibilitatea să nu i se acorde calitatea solicitată.
Prima instanţă a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă şi în baza prevederilor art. 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ raportat la prevederile art. 1, 2 şi 3 din OUG nr. 214/1999, a respins ca nefondată acţiunea acestuia şi a menţinut ca legală şi temeinică Decizia dată în şedinţa din 6 ianuarie 2009.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul M.L., motivând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, deoarece instanţa de judecată nu a ţinut seama de dificultăţile probaţiunii pentru cazurile de persecuţie politică din trecut şi nu a dat dovadă de rol activ în soluţionarea cauzei.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, deşi reclamantul a indicat perioadele de detenţie septembrie 1949 – iulie 1950 şi octombrie 1950 – iunie 1951, instanţa de fond a apreciat ca suficientă proba cu adresa din 19 iunie 2008 prin care C.N.S.A.S. comunică Comisiei pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă faptul că „nu au fost identificate dosare/documente privind pe domnul M.L.
Această unică adresă nu putea fi considerată lămuritoare de către instanţa de fond care, judecând în calea de atac a contestaţiei – cale devolutivă, avea obligaţia să solicite relaţii şi de la alte instituţii care ar fi putut confirma sau infirma perioadele de detenţie indicate de reclamant, completând astfel probatoriul sumar al Comisiei.
Potrivit art. 4 alin. (3) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiei, aceasta din urmă are obligaţia, ca la soluţionarea cererilor, să solicite date, documente sau informaţii de la instituţiile publice care le deţin.
Faţă de cele de mai sus Înalta Curte apreciază că pentru stabilirea deplină a situaţiei de fapt se impune casarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în scopul suplimentării probatoriului prin cereri de informaţii de la alte instituţii care ar putea să confirme sau să infirme perioadele de detenţie ale reclamantului – de exemplu A.N.P.
De asemenea, pentru eliminarea unor posibile confuzii privind perioadele de persecuţie politică se va pune în vedere reclamantului să depună şi Hotărârea Comisiei Judeţene de aplicare a Legii nr. 309/2002 Bihor – nr. 5488 din 9 iunie 2003, menţionat în adeverinţa emisă de A.D.V.O.C. Bihor (fila 25 dosar fond).
În baza art. 3041 cu referire la art. 129 alin. (5) C. proc. civ. recursul urmează a fi admis, iar faţă de prevederile art. 313 şi 314 C. proc. civ. se va dispune casarea sentinţei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul M.L. împotriva sentinţei nr. 47/CA/2009/PI din 16 martie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5343/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5357/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
