ICCJ. Decizia nr. 5328/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5328/2009
Dosar nr. 137/57/2009
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul I.I., a solicitat în contradictoriu cu pârâţii C.J.P. Hunedoara şi Guvernul României anularea ca fiind neconstituţionale a OUG nr. 4/2005 şi OUG nr. 19/2007, care încalcă prevederile art. 126 alin. (6) din Constituţia României şi anularea HG nr. 1315/2001, 1744/2002, 1433/2003, 963/2004 şi 1550/2004.
În motivarea acţiunii reclamantul a susţinut că în mod greşit pârâta i-a calculat punctajul mediu anual prin aplicarea prevederilor actelor normative menţionate, acte normative pe care le apreciază neconstituţionale şi nelegale, aplicându-se retroactiv, fapt ce a dus la diminuarea punctajului său mediu anual şi ca urmare şi a cuantumului pensiei, deşi niciun articol din Legea nr. 19/2000 nu prevede diminuarea punctajului determinat la data de 1 ianuarie 2001.
În drept reclamantul a invocat prevederile art. 1, 9 şi 10 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa nr. 138 din 10 decembrie 2007 acţiunea reclamantului a fost respinsă ca inadmisibilă, întrucât reclamantul a invocat pe calea acţiunii principale doar neconstituţionalitatea actelor normative, neexistând pe rolul instanţei un litigiu în care aceste acte normative să-i stabilească, sau dimpotrivă să-l lipsească pe reclamant de dreptul la un anumit cuantum al pensiei, un astfel de litigiu fiind deja soluţionat irevocabil prin Decizia nr. 888 din 25 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, iar prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 660/2007 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a art. 9 din Legea nr. 554/2004 în măsura în care permite ca acţiunea introdusă la instanţa de contencios administrativ să aibă ca obiect principal constatarea neconstituţionalităţii unei ordonanţe sau a unei dispoziţii dintr-o ordonanţă.
Recursul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia nr. 3253 din 3 octombrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, sentinţa fiind casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În considerentele acestei decizii s-a reţinut că prima instanţă nu s-a pronunţat pe capătul de cerere privind anularea HG nr. 1315/2001, 1474/2002, 1433/2003, 963/2004 şi 1550/2004, astfel că în temeiul art. 304 pct. 6 şi art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. raportat la art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004, se impune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În rejudecare, prin sentinţa nr. 62/F/CA/2009 din 25 februarie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibilă acţiunea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
A constatat că primul capăt de cerere şi anume acela prin care s-a solicitat, pe cale principală anularea ca neconstituţionale a OUG nr. 4/2005 şi OUG nr. 19/2007 este inadmisibil, întrucât pe rolul instanţei nu se află un litigiu în care aceste ordonanţe să-i stabilească ori să-i stingă dreptul la un anumit cuantum al pensiei, un astfel de litigiu fiind deja soluţionat irevocabil prin Decizia nr. 888 din 25 iunie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Totodată, în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la anularea pe calea acţiunii în contencios administrativ a celorlalte HG (nr. 1315/2001, 1474/2002, 1433/2003, 963/2004 şi nr. 1550/2004) instanţa de fond a constatat că nici acest capăt de cerere nu poate fi examinat în fond deoarece reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul, invocând art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, în baza cărora instanţa să oblige pârâţii să-i recalculeze punctajul mediu anual al pensiei sale.
Prin întâmpinare, intimata pârâtă C.J.P. Hunedoara a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei civile atacate ca fiind legală şi temeinică.
Examinând actele şi lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs şi din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, având în vedere considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 554/2004 persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate.
Prin Decizia nr. 660 din 4 iulie 2007, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 9 menţionat anterior, sunt neconstituţionale în măsura în care permit ca acţiunea introdusă la instanţa de contencios administrativ să aibă ca obiect principal constatarea neconstituţionalităţii unei ordonanţe sau a unei dispoziţii dintr-o ordonanţă.
Cu alte cuvinte, instanţa în faţa căreia se ridică excepţia de neconstituţionalitate a unei ordonanţe ori a unor dispoziţii dintr-o ordonanţă trebuie să fie, în prealabil sesizată cu cel puţin un capăt principal de acţiune care să vizeze acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţa în discuţie, anularea actelor administrative emise în baza acesteia precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative în temeiul ordonanţei respective.
În cauză, în mod corect prima instanţă a observat că reclamantul a invocat, pe cale principală, în primul capăt de cerere, neconstituţionalitatea OUG nr. 4/2005 şi a OUG nr. 19/2007 fără ca pe rolul instanţei să existe acţiune privind dreptul reclamantului la un anumit cuantum al pensiei în raport cu actele administrative a căror neconstituţionalitate s-a invocat.
În realitate, un asemenea litigiu, având ca obiect dreptul reclamantului la un anumit punctaj de pensie a fost soluţionat în mod irevocabil prin Decizia nr. 888 din 25 iunie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, astfel că acest capăt de cerere vizând în principal şi în mod singular neconstituţionalitatea ordonanţelor arătate, este inadmisibil, cum în mod corect a apreciat şi prima instanţă.
Totodată, instanţa de fond a constatat corect că în condiţiile în care reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererea sa privind anularea pe calea acţiunii în contencios a HG nr. 1315/2001, 1474/2002, 1433/2003, 963/2004 şi 1550/2004 nu poate fi examinată pe fond, având caracter inadmisibil.
Prin urmare, întrucât ambele capete de cerere formulate de reclamant sunt inadmisibile, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge recursul ca nefondat şi va menţine sentinţa civilă atacată, ca fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul I.I. împotriva sentinţei nr. 62/F/ CA din 25 februarie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5327/2009. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 5329/2009. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
