ICCJ. Decizia nr. 5347/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5347/2009
Dosar nr. 432/2/2009
Şedinţa publică de la 25 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea depusă la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, reclamanţii D.O. şi D.S. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, solicitând obligarea acestuia să primească cererea reclamanţilor de redobândire a cetăţeniei române şi că plătească daune morale în cuantum de 1.000 RON.
În motivarea cererii, reclamanţii a arătat că la data de 21 iulie 2008 s-au prezentat la Ambasada României din Chişinău pentru a depune cerere de redobândire a cetăţeniei române, cererea lor de intenţie nefiind urmată de programarea pentru depunerea efectivă a cererii şi a actelor necesare.
La cererile ulterioare ale reclamanţilor pârâtul a răspuns că datorită numărului mare de solicitări şi a spaţiilor limitate, reclamanţii vor fi programaţi pentru depunerea cererii, angajament pe care pârâtul nu l-a respectat, încălcând dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991 a cetăţeniei.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată, motivând, în esenţă, că cererea reclamanţilor nu poate fi procesată, datorită numărului mare de astfel de cereri, spaţiului redus al secţiei consulare şi numărului restrâns de funcţionari, nefiind depăşit termenul rezonabil. La termenul din 27 martie 2009, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia netimbrării capătului de cerere privind daunele morale.
Prin sentinţa civilă nr. 1308 din 27 martie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, a admis excepţia netimbrării capătului accesoriu având ca obiect daunele morale, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâtul să primească cererea reclamanţilor de redobândire a cetăţeniei române.
De asemenea, a anulat capătul de cerere privind daunele morale ca netimbrat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
În legătură cu excepţia netimbrării capătului accesoriu privind daunele morale, instanţa a constatat că reclamanţii au refuzat să timbreze, deşi li s-a pus în vedere, şi pe cale de consecinţă acest capăt a fost anulat ca netimbrat, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că deşi Legea nr. 21/1991 nu prevede un termen în care autoritatea pârâtă să primească şi să înregistreze cererile de acordare sau de redobândire a cetăţeniei române, obligaţia pârâtului trebuie raportată la „termenul rezonabil” statuat în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, termen pe care pârâta nu l-a respectat în condiţiile în care de la formularea cererii au trecut aproape 2 ani şi 4 luni.
A considerat că pârâtul nu poate imputa reclamanţilor greutăţile legale şi organizatorice privind înregistrarea cererilor, acestea nefiind de natură să-l exonereze de răspundere pentru neîndeplinirea obligaţiilor de soluţionare a cererilor în termen rezonabil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, Ministerul Afacerilor Externe.
În motivarea recursului, pârâtul a criticat soluţia instanţei de fond prin care s-a admis acţiunea reclamanţilor, considerând că hotărârea este întemeiată pe o interpretare greşită a legii deoarece autoritatea publică a soluţionat cererea prin răspunsul pe care l-a trimis reclamanţilor, neputând fi obligată să primească cererea reclamantului, în lipsa unei culpe administrative.
A apreciat că stabilirea de către pârât a unei ordini cronologice de procesare a cererilor de redobândire a cetăţeniei nu poate fi asimilată unui refuz nejustificat şi că termenul rezonabil trebuie determinat în funcţie de toate circumstanţele relevante.
Prin întâmpinare, intimaţii reclamanţi au solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei civile atacate ca fiind legală şi temeinică.
Au menţionat că nu se poate restricţiona, fără temei, dreptul persoanei de a înregistra o cerere pentru considerentele ce ţin de organizarea administrativă a autorităţii publice, înregistrarea fiind doar prima etapă a procesului de redobândire a cetăţeniei.
Examinând actele şi lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, din următoarele considerente:
Se observă că sunt de necontestat circumstanţele cauzei, în sensul că reclamanţii D.O. şi D.S. s-au adresat în trei rânduri (21 iulie 2008, 13 octombrie 2008 şi 3 decembrie 2008) secţiei consulare a Ambasadei României din Republica Moldova.
Reclamanţii au primit un răspuns (adresa din 23 octombrie 2008) prin care li se comunică faptul că există un mare număr de cereri de redobândire a cetăţeniei române şi că vor fi invitaţi să depună dosarul când va fi procesată cererea lor.
În raport cu conţinutul răspunsului primit de reclamanţi, rezultă că motivul de recurs potrivit căruia nu se poate reţine culpa administrativă a pârâtului din considerente de ordin organizatoric, nu poate fi reţinut.
Atâta vreme cât statul român şi-a asumat, în baza Legii nr. 21/1991 obligaţia de a acorda cetăţenia română foştilor cetăţeni români sau descendenţilor acestora până la gradul II care şi-au pierdut cetăţenia română din motive imputabile lor, sau cărora le-a fost ridicată această cetăţenie fără voia lor, trebuia să soluţioneze cererea reclamantului într-un termen administrativ rezonabil.
Totodată, dificultăţile organizatorice invocate de recurent, nu sunt de natură a avea relevanţă în ceea ce priveşte justificarea obiectivă a nesoluţionării în termen a cererilor reclamanţilor, legea nefăcând distincţie între autorităţile publice în ceea ce priveşte rezolvarea cererilor în funcţie de volumul activităţii acestora, după cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă.
Înalta Curte consideră că nu poate fi admis nici motivul de recurs invocat de recurent relativ la încălcarea de către instanţa de contencios administrativ a principiului nediscriminării prin obligarea autorităţii publice să soluţioneze cu prioritate cererea reclamantului faţă de cele ale altor persoane.
Persoanele îndreptăţite, aflate în aceeaşi situaţie cu reclamanţii, se pot adresa instanţelor de contencios administrativ, fără discriminare, punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile neconstituind un tratament juridic discriminatoriu faţă de persoanele care nu s-au adresat justiţiei.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentului potrivit căreia reclamanţii au primit răspuns în termenul prevăzut de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi că răspunsul primit nu ar reprezenta un refuz de soluţionare a cererii, Înalta Curte o va respinge, ca neîntemeiată.
Atitudinea autorităţii administrative de a nu programa reclamanţii pentru a depune documentaţia necesară redobândirii cetăţeniei, deşi s-a scurs o perioadă de timp de aproape un an de la data formulării celei de-a doua cereri, reprezintă un refuz nejustificat de soluţionare a acesteia, întrucât în cauză, reclamanţii se află în etapa premergătoare soluţionării cererii şi anume aceea a depunerii actelor necesare pentru a beneficia de dreptul lor întemeiat pe dispoziţiile art. 101 din Legea nr. 21/1991.
Refuzând să stabilească termenul pentru depunerea documentaţiei necesare redobândirii cetăţeniei române, realizarea dreptului reclamanţilor este împiedicată, în mod arbitrar, de voinţa autorităţii administrative.
Aşa fiind, în mod legal şi temeinic prima instanţă a constatat existenţa refuzului nejustificat al pârâtului de a soluţia cererea reclamanţilor şi a obligat pârâtul să primească, de îndată, cererea de redobândire a cetăţeniei române şi actelor conexe.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul pârâtului ca nefondat, menţinând ca legală şi temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinţei civile nr. 1308 din 27 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5346/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5348/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
