ICCJ. Decizia nr. 5355/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5355/2009
Dosar nr. 57/43/2009
Şedinţa publică de la 25 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta F.A. a chemat în judecată C.J.P. Mureş, solicitând anularea hotărârilor din 12 iunie 2008 emise de pârâtă şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că hotărârile contestate sunt nelegale şi netemeinice, întrucât ignoră calitatea sa de persoană refugiată, dovedită prin acte şi declaraţii de martori.
Prin întâmpinare, pârâta, C.J.P. Mureş a solicitat respingerea acţiunii, apreciind că reclamanta nu a dovedit calitatea sa de persoană refugiată şi, pe cale de consecinţă nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 65 din 2 aprilie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios, administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei şi a dispus anularea hotărârilor nr. din 12 decembrie 2008 emise de pârâta C.J.P. Mureş, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiată în perioada ianuarie 1944 – decembrie 1944, şi să-i acorde drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 octombrie 2008.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
A considerat că potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legale, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 06 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, respectiv s-a refugiat în altă localitate decât cea de domiciliu.
A mai reţinut că în baza art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 127/2007 privind aprobarea Normelor de aplicare a O.G. nr. 105/1999 în lipsa actelor oficiale, dovada persecuţiei se poate face prin declaraţii de martori.
A constatat că strămutarea părinţilor reclamantei din localitatea de domiciliu în altă localitate în cursul lunii ianuarie 1944 s-a datorat persecuţiilor etnice instituite de regimul instaurat în perioada respectivă prin Dictatul de la Viena.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâta, C.J.P. Mureş, solicitând admiterea acestuia şi modificarea sentinţei civile atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
În cuprinsul motivelor de recurs, pârâta a arătat că soluţia pronunţată în cauză este netemeinică întrucât reclamanta, născută în localitatea de refugiu nu a suferit persecuţii din motive etnice, iar dovada calităţii de refugiat se bazează pe declaraţii de martori care nu are puterea de a atesta adevărul, refugiul familiei reclamantei datorându-se faptului că linia frontului se afla în apropriere.
Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului pârâtei ca nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtă, din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederilor legale, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
În cauză, se reţine că părinţii reclamantei s-au refugiat din localitatea B., judeţul Mureş, în localitatea R., judeţul Mureş, în cursul unii ianuarie 1944, împrejurare dovedită în mod legal, prin proba cu declaraţiile martorilor T.E. şi S.S. audiaţi în cauză de prima instanţă.
Prima instanţă a observat corect că poate beneficia de prevederile legale persoana care a dovedit prin martori calitatea sa de persoană refugiată ca urmare a persecuţiilor etnice.
Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este nefondat, astfel că, în temeiul art. 312 C. proc. civ. acesta va fi respins, ca atare, menţinându-se hotărârea atacată ca fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P. Mureş împotriva sentinţei nr. 65 din 2 aprilie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5348/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5356/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
