ICCJ. Decizia nr. 5356/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5356/2009
Dosar nr. 10355/1/2008
Şedinţa publică de la 25 noiembrie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemarea în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios, administrativ şi fiscal, reclamanta SC M.I. SA -Iaşi a chemat în judecată Guvernul României, solicitând instanţei să dispună anularea în tot şi suspendarea H.G. nr. 48/2007 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 1354/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Iaşi, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Iaşi.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că în baza Legii nr. 15/1990., prin decizia Prefecturii Iaşi nr. 179/1991, unitatea economică I.J.P.P.S a fost reorganizată prin înfiinţarea a trei societăţi comerciale: SC M.I. SA-Iaşi, SC R. SA - Iaşi şi SC C.J. SA-Iaşi, care au preluat patrimoniul unităţii reorganizate.
Conform art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, patrimoniul fostei unităţi a trecut în proprietatea societăţilor nou-înfiinţate.
A mai arătat că în mod nelegal, prin hotărârea Consiliului Judeţean Iaşi nr. 10/1999 şi, ulterior, prin H.G. nr. 1354/2001, imobilul din municipiul Iaşi, a fost trecut în domeniul public al Judeţului Iaşi. Acţiunea în constatarea nulităţii H.G. nr. 1354/2001 a fost admisă prin sentinţa civilă nr. 5/CA din 16 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Iaşi.
Ulterior, prin hotărârile din 25 iulie 2006 adoptate de Consiliul Judeţean Iaşi, imobilul şi terenul aferent acestuia situate la adresa menţionată au fost trecute în domeniul privat al Judeţului Iaşi şi în administrarea consiliului judeţean. Aceste hotărâri ale Consiliului Judeţean Iaşi au stat la baza adoptării H.G. nr. 48/2007 şi au fost contestate, pe calea contenciosului administrativ, la Tribunalul Iaşi.
În aceste condiţii, reclamanta susţine că H.G. nr. 48/2007 a fost adoptată cu nerespectarea procedurii reglementate de Legea nr. 213/1998, precum şi a prevederilor constituţionale, ale Legii nr. 52/2003 şi ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului referitoare la justa şi prealabila despăgubire.
În cauză, au formulat cereri de intervenţie în interesul pârâtului Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Consiliul Judeţean Iaşi.
Prin sentinţa civilă nr. l34/CA din 15 octombrie 2007, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios, administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, excepţie invocată de pârâtul Guvernul României, reţinând că legitimarea procesuală a SC M.I. SA - Iaşi este justificată de faptul că imobilul în litigiu s-a aflat în folosinţa I.J.P.P.S. din care s-a desprins societatea reclamantă şi care avea astfel, în temeiul Legii nr. 15/1990, vocaţia de a dobândi un drept de proprietate asupra bunurilor aparţinând fostei unităţi economice de stat, vocaţie care îi dă dreptul de a sta în judecată în vederea lămuririi situaţiei juridice a bunului litigios şi a respins, ca nefondată, acţiunea.
Pentru a pronunţa soluţia de respingere a acţiunii, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că imobilul în litigiu nu este proprietatea reclamantei, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Instanţa de fond a respins cererea de suspendare a executării H.G. nr. 48/2007.
Împotriva sentinţei civile nr. 134/CA din 15 octombrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios, administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca întrucât a fost pronunţată cu greşita aplicare a legii.
În motivarea recursului s-a criticat sentinţa fondului pentru lipsa rolului activ al instanţei în sensul că nu a dispus depunerea de acte concludente şi pertinente pentru lămurirea cauzei.
S-a mai arătat în recurs că în speţă sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăţii comerciale, astfel cum a fost modificată, aplicabilitatea acestei ordonanţe fiind expres prevăzută în art. 2 lit. a) din acest act normativ.
De asemenea, prin sentinţa civilă nr. 5/2006 a Curţii de Apel Iaşi instanţa de judecată a admis acţiunea şi a anulat Hotărârea de Guvern nr. 1354/2001, cu privire la imobilul situat în str. Vasile Alecsandri nr. 6 Iaşi.
Ambele hotărâri ale Consiliului Judeţean Iaşi apar astfel ca nelegale şi recurenta a precizat că au fost atacate în justiţie, dosarul aflându-se în curs de judecată.
Recurenta a apreciat că a fost îndeplinită şi procedura prealabilă prin formularea adresei nr. 100/2007 către Guvernul României – Secretariatul General al Guvernului.
Recurenta-reclamantă a solicitat instanţei supreme să suspende cauza şi să trimită Curţii Europene de Justiţie de la Luxemburg chestiunea prejudicială care vizează Hotărârea de Guvern nr. 48/2007, invocându-se art. 234 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
S-a precizat că potrivit acestui text din Tratat, judecătorul naţional nu este în măsură a aprecia asupra motivelor de nelegalitate comunitară şi are nevoie să obţină răspunsul referitor la acest aspect de la Curtea Europeană de Justiţie.
În speţă, procedura prejudicială invocată de recurentă se referea la interpretarea şi aplicabilitatea art. 17 din Cartea Europeană a drepturilor fundamentale coroborate cu dispoziţiile art. 1 din Protocolul 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins cererea de sesizare a Curţii Europene de Justiţie reţinând că instanţele naţionale sunt în măsură să aprecieze atât asupra necesităţii unei hotărâri preliminare cât şi asupra pertinenţei întrebărilor adresate Curţii, împrejurări recunoscute şi de Curtea Europeană de Justiţie.
Prin decizia nr. 4207 din 20 noiembrie 2008 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios, administrativ şi fiscal, a respins cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene cu întrebarea preliminară formulată de recurentă şi a respins recursul acesteia ca nefondat.
Respingerea cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare a fost respinsă pentru motivele arătate în cele ce preced iar recursul reclamantei a fost respins având în vedere, în esenţă următoarele considerente.
Instanţa de recurs a apreciat că H.G. nr. 48/2007 pentru modificarea şi completarea H.G. nr. 1354/2001 nu are efect constitutiv de drept de proprietate, prin aceste acte administrative consiliile locale şi judeţene stabilesc doar regimul juridic diferenţiat cu privire la bunurile lor, hotărârile neavând nici un efect asupra proprietăţii private a altor persoane.
A constatat că hotărârea Consiliului Judeţean a fost contestată de recurentă în justiţie, cauza fiind soluţionată irevocabil de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 1767/2001 care a confirmat legalitatea actului administrativ atacat.
Referitor la sentinţa Curţii de Apel nr. 5 A/CA/2006 de care face vorbire recurenta şi prin care s-a dispus anularea H.G. nr. 1354/2001, Înalta Curte a observat că aceasta a fost recurată şi că prin decizia nr. 1123/2007 a Î.C.C.J. a fost modificată, în sensul că s-a respins acţiunea recurentei-reclamantei SC M.I. SA Iaşi, ca neîntemeiată,apreciindu-se că recurenta-reclamantă nu a depus acte din care să rezulte dreptul de administrare directă asupra imobilului şi nici certificatul de atestare a dreptului de proprietate.
Înalta Curte a apreciat că în mod corect Curtea de Apel Iaşi a menţinut considerentele deciziei nr. 1123/2007, detenţia precară asupra imobilului în litigiu neputând conduce la concluzia că recurenta are un drept de proprietate.
Împrejurarea că pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se află Dosarul nr. 2114/2007 nu are relevanţă în speţă, atâta timp cât decizia atacată are caracter irevocabil.
Instanţa de recurs a mai constatat că instanţa de fond a reţinut în mod corect că bunurile din H.G. nu sunt proprietatea recurentei-reclamante şi a considerat că este irelevantă opinia referitoare la încălcarea procedurii de expropriere prevăzută de Legea nr. 33/1994.
Împotriva deciziei nr. 4207 din 20 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios, administrativ şi fiscal, a formulat contestaţie în anulare E.L. I.P.U.R.L. Iaşi în calitate de lichidator în numele şi pentru SC M.I. SA Iaşi, susţinând că hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică cu privire la competenţă – motiv prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestui motiv de contestaţie în anulare contestatorul arată că potrivit art. 234 din Tratatul C.E., dacă în faţa unei instanţei dintr-un stat membru se ridică o chestiune legată de interpretarea dreptului comunitar, acea instanţă poate să ceară Curţii Europene de Justiţie să se pronunţe printr-o hotărâre de interpretare asupra normei comunitare.
Se precizează că, atunci când este vorba de o instanţă supremă, cum este cazul în decizia contestată şi care nu mai poate fi atacată potrivit procedurii naţionale, există obligaţia sesizării Curţii Europene de Justiţie, pentru a da o hotărâre de interpretare a normei comunitare.
Se precizează, astfel, că în speţa soluţionată prin decizia contestată, Înalta Curte avea obligaţia să sesizeze Curtea Europeană de Justiţie cu chestiunea prejudicială având ca obiect interpretare şi aplicabilitatea art. 17 din Carta europeană a drepturilor fundamentale, coroborat cu art. 1 din Protocolul 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, toate acestea în raport cu modalitatea de preluare a imobilelor ce au aparţinut societăţii recurente.
Neprocedând la sesizarea instanţei europene, Înalta Curte a încălcat normele de competenţă de ordine publică, astfel că se impune anularea deciziei pronunţate şi rejudecarea recursului.
Alăturat contestaţiei a fost depus Dosarul nr. 248/45/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal , în care s-a pronunţat decizia contestată.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivul de contestaţie în anulare invocat, Înalta Curte constată că în speţă nu sunt întrunite condiţiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., decizia atacată fiind pronunţată de instanţa competentă conform art. 4 pct. 1 C. proc. civ., art. ce are următorul conţinut: „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege”.
Totodată, instanţa a apreciat potrivit competenţelor sale şi a motivat în considerentele deciziei că în speţă nu erau întrunite condiţiile sesizării Curţii Europene de Justiţie cu o întrebare preliminară, deoarece nu s-a cerut interpretarea unei prevederi din Tratat sau a unui act adoptat de instituţiile Comunităţii , ci s-a invocat problema compatibilităţii unor acte normative interne cu normele C.E.D.O. – problemă pe care, în mod corect, a considerat-o de competenţa sa.
De asemenea, s-a reţinut în mod corect, posibilitatea de apreciere a instanţei cu privire la relevanţa unei întrebări preliminare, în raport cu datele speţei , simpla susţinere a părţii că litigiul impune folosirea procedurii preliminare pentru interpretarea uniformă a dreptului comunitar nefiind suficientă pentru ca instanţa să fie obligată să considere că se află într-o situaţie prevăzută de art. 234 C.E.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., contestaţia în anulare urmează a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul E.L. I.P.U.R.L. Iaşi în calitate de lichidator în numele şi pentru SC M.I. SA Iaşi împotriva deciziei nr. 4207 din 20 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5355/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5360/2009. Contencios. Conflict de... → |
|---|
