ICCJ. Decizia nr. 5360/2009. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5360/2009
Dosar nr. 8315/30/2008
Şedinţa de la 25 noiembrie 2009
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul T., secţia comercială, de contencios, administrativ şi fiscal, reclamanţii B.R. şi M.G. au chemat în judecată pârâţii M.A.I. Bucureşti, Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti şi D.G.F.P. T., solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligaţi pârâţii la plata sumei totale de 4.000.000 euro reprezentând daune morale.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că autorii lor, părinţi şi bunici au fost deportaţi de către regimul comunist din T. în B. unde au fost supuşi la suferinţe fizice şi psihice, li s-au confiscat bunurile şi li s-au încălcat drepturi personale nepatrimoniale.
Prin sentinţa civilă nr. 247 din 02 martie 2009, pronunţată de Tribunalul T. în Dosarul nr. 8315/30/2008, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios, administrativ şi fiscal.
În motivarea hotărârii menţionate se arată că reclamanţii şi-au argumentat cererea pe faptul că în cauză nu există o reparaţie concretă şi suficientă faţă de daunele suferite, fiind invocate dispoziţiile actelor normative speciale în materie.
Tribunalul, având în vedere că în cauză s-a invocat împrejurarea că acţiunea priveşte acte emise de autorităţile publice centrale, în temeiul art. 3 pct. 1 C. proc. civ., a admis excepţia ridicată şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios, administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa civilă nr. 228 din 25 iunie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios, administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului T., secţia civilă.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Timişoara a reţinut, în esenţă, următoarele:
A constatat că reclamantele solicită constatarea ca politic al condamnărilor autorilor acestora şi plata despăgubirilor civile, cu titlu de daune morale pentru suferinţele fizice şi psihice provocate ca urmare a deportării în B.
A apreciat că acţiunea reclamanţilor are natură civilă, în cauză nefiind atacat vreun act administrativ ori refuzul pentru emiterea unui act, care să atragă incidenţa normelor speciale în materia contenciosului administrativ.
A considerat că simpla invocare a unor acte normative speciale, nu este aptă, raportat la obiectul acţiunii, să ducă la concluzia competenţei instanţei de contencios administrativ întrucât, atunci când legiuitorul a dorit ca anumite cauze să fie date în competenţa specială a instanţei de contencios administrativ, derogatorie de la normele de drept comun, a stipulat acest lucru printr-o normă expresă.
Înalta Curte, observând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 şi art. 22 din C. proc. civ., în raport cu obiectul cauzei şi cu dispoziţiile legale incidente în materie, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului T., secţia civilă, având în vedere următoarele considerente:
Obiectul acţiunii reclamanţilor îl reprezintă acordarea de despăgubiri în valoare totală de 4.000.000 euro reprezentând daune morale datorate de pârâţi ca urmare a suferinţelor fizice şi psihice la care au fost supuse familiile reclamanţilor de către regimul comunist odată cu deportarea lor în B.
Prin urmare, acţiunea reclamanţilor fiind de natură civilă, şi în cauză nesolicitându-se anularea vreunui act administrativ ori constatarea refuzului vreunui organ administrativ de a emite acte administrative solicitate, competenţa instanţelor de contencios administrativ este înlăturată în cauză.
În mod corect a reţinut prima instanţă împrejurarea că invocarea de către pârâte a O.G. nr. 214/1999 fără a fi atacată vreo decizie emisă de comisia de constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, care nu are calitate procesuală în cauză, nu poate atrage competenţa instanţei de contencios administrativ.
Prin urmare, constatând că în cauză nu se solicită anularea ori emiterea vreunui act administrativ ori constatarea refuzului vreunei autorităţi administrative de a răspunde cererilor reclamanţilor şi având în vedere valoarea despăgubirilor solicitate, Înalta Curte constată că în cauză competenţa de soluţionare aparţine Tribunalului T., secţia civilă, astfel cum în mod corect a apreciat Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios, administrativ şi fiscal.
Pe cale de consecinţă în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a se stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului T., secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii B.R. şi M.G. precum şi pe pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. a judeţului T. şi M.A.I. în favoarea Tribunalului T., secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5356/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5362/2009. Contencios. Conflict de... → |
|---|
