ICCJ. Decizia nr. 5369/2009. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5369/2009
Dosar nr. 2236/1/2009
Şedinţa publică de la 26 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin hotărârea din 5 mai 2009 a Plenului C.S.M. a fost respinsă contestaţia formulată de recurentă împotriva hotărârii din 22 ianuarie 2009 a secţiei pentru judecători, pronunţată în Dosarul nr. 4/J/2008, având ca obiect sesizarea Comisiei de disciplină pentru judecători cu privire la încălcarea de către C.C., judecător la Judecătoria Slatina, a dispoziţiilor art. 17 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. din 24 august 2005.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs C.C., criticând hotărârea Plenului C.S.M. ca netemeinică şi nelegală.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii.
În urma publicării unui articol de presă în ziarul I.O., C.C. s-a deplasat la sediul redacţiei G.S. pentru a solicita un drept la replică, însoţită de soţul şi tatăl acesteia.
La data de 11 august 2008, la C.S.M., a fost înregistrată sesizarea petiţionarei SC B.M.G. SRL, editor al publicaţiei săptămânale I.O., prin care se reclamă conduita necorespunzătoare a judecătorului C.C., din cadrul Judecătoriei Slatina, manifestată faţă de membrii redacţiei ziarului după publicarea art.
Prin hotărârea din 22 ianuarie 2009 a secţiei pentru judecători a fost admisă sesizarea formulată de Comisia de disciplină pentru judecători a C.S.M. împotriva d-nei C.C., judecător la Judecătoria Slatina şi s-a constatat încălcarea de către aceasta a dispoziţiilor art. 17 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie C.C., iar prin hotărârea din 5 martie 2009 Plenul C.S.M. a respins contestaţia formulată, iar C.C. a declarat recurs la secţia contencios administrativ a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea recursului, s-a arătat că nu a avut un comportament necorespunzător care să compromită demnitatea sa în funcţie şi societate şi a precizat că prin hotărârea atacată, C.S.M. i-a adus o vătămare, un prejudiciu, în calitatea de magistrat şi în imaginea sa.
Recurenta a mai arătat şi faptul că în mod greşit s-a reţinut în hotărârea C.S.M. atacată că reacţia sa a fost exagerată şi că a încălcat limitele exercitării dreptului la replică, întrucât nu s-au făcut probe în acest sens.
3. Apărările invocate prin întâmpinare de intimatul C.S.M.
Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat, criticile vizând numai modul de apreciere a probelor reţinute de secţia pentru judecători pentru a constata încălcarea de către recurentă a dispoziţiilor art. 17 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin hotărârea din 24 august 2005 a Plenului C.S.M.
Potrivit acestor dispoziţii, „judecătorii şi procurorii sunt datori să se abţină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în funcţie şi societate”.
În raport cu situaţia de fapt reţinută, conduita reclamantei a fost calificată drept derogatorie de la regulile de deontologie a magistraţilor.
Conţinutul obligaţiei prevăzute de art. 17 din Codul deontologic nu poate fi restrâns la fapte enumerate limitativ.
Încălcarea reţinută în sarcina recurentei a vizat modul în care aceasta şi-a exercitat dreptul la replică faţă de publicarea unui articol vexatoriu şi denigrator la adresa persoanei şi funcţiei sale.
Recurenta s-a deplasat la redacţia ziarului pentru a cere explicaţii de la persoana semnatară a art., a fost însoţită de soţul şi tatăl acesteia, ceea ce a ridicat judecătorul pe o poziţie de forţă.
Intimatul conchide, arătând că în ipoteza în care judecătorul consideră că respectivul articol de presă i-a afectat reputaţia profesională, avea posibilitatea de a cere intervenţia C.S.M. în condiţiile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 republicată, modificată şi completată ulterior.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este nefondat.
2. Este adevărat că singurele critici ce rezultă din motivarea căii de atac se referă la modul de apreciere a probelor reţinute de secţia pentru judecători pentru a constata încălcarea de către recurentă a dispoziţiilor art. 17 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor.
Aceasta nu înseamnă însă că instanţa de recurs, analizând legalitatea actului administrativ atacat nu poate emite aprecieri asupra criticii formulate.
Aceasta nu duce la substituirea instanţei de control judiciar în modul de apreciere a probelor realizate de organul administrativ sau în cercetarea dovezilor.
Ceea ce are de analizat instanţa de recurs este împrejurarea, în cadrul motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., dacă actul administrativ atacat a respectat prevederile legale incidente, inclusiv principii fundamentale ale dreptului sau norme internaţionale.
Legalitatea actului administrativ poate fi analizată şi prin prisma analizei concluziilor deduse din interpretarea probelor administrate.
3. O concluzie importantă reţinută în cuprinsul hotărârii din 22 ianuarie 2009 a secţiei pentru judecători a C.S.M. şi preluată de hotărârea Plenului C.S.M. din 5 martie 2009 este aceea a inexistenţei probelor legate de aducerea colectivului de redacţie a unor jigniri sau expresii calomnioase.
Cercetarea incidentului a fost făcută deosebit de minuţios de către intimat şi aceasta este dovada că probele din dosar au fost apreciate corect şi riguros.
4. Recurentei i s-a reproşat modalitatea aleasă pentru a-şi spune punctul de vedere şi mai ales faptul că, deplasarea la redacţia ziarului s-a făcut cu scopul de a reproşa apariţia art. şi de a avea şi un drept la replică.
5. Modalitatea aleasă de recurentă a dus însă la un conflict între aceasta, tatăl şi soţul său, pe de o parte, şi câţiva membrii ai redacţiei, pe de altă parte.
6. În mod corect s-a reţinut în hotărârea recurată că exercitarea dreptului la replică nu trebuie să se facă în condiţii de natură a compromite demnitatea judecătorului în funcţie ori de a afecta prestigiul justiţiei.
Judecătorul este obligat să adopte un comportament demn şi civilizat şi că manifeste tactul necesar pentru a nu răspunde la anumite provocări.
Recurenta nu avea dreptul să solicite explicaţii suplimentare de la autorul art. şi, mai mult, să se deplaseze în acest scop la sediul redacţiei, însoţită de membrii familiei, care au solicitat, la rândul lor, explicaţii.
Rezultatul ulterior al incidentului a fost apariţia unui nou articol, redactat în termeni şi mai virulenţi, de natură a discredita atât judecătorul cât şi prestigiul justiţiei.
5. S-a mai reţinut că cererea de apărare a reputaţiei profesionale, în condiţiile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 republicată şi modificată a fost făcută numai după începerea cercetării preliminare de către C.S.M., motiv pentru care în mod corect s-a ajuns la concluzia ineficientei apărări pe acest aspect.
6. Faţă de acestea, urmează a se constata legalitatea actului administrativ atacat din perspectiva celor indicate de către recurentă, astfel încât în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/ 2004, modificată şi completată, art. 20 din hotărârea Plenului C.S.M. nr. 326/ 2005 modificată şi completată, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.C. împotriva hotărârii din 5 martie 2009 a Plenului C.S.M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5367/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5373/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
