ICCJ. Decizia nr. 5376/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5376/2009
Dosar nr. 102/33/2009
Şedinţa publică de la 26 noiembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin cererea adresată Curţii de Apel Cluj, reclamantul M.M. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei anularea ordinului din 14 iulie 2008 privind încadrarea în funcţia de subinspector de penitenciare şi obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin cu respectarea dispoziţiilor sentinţei nr. 536/2007 a Curţii de Apel Cluj, definitivă şi irevocabilă.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii.
Reclamantul a arătat că sentinţa nr. 536/2007 a Curţii de Apel Cluj, a rămas definitivă şi irevocabilă la data de 14 februarie 2008, iar pârâtul nu a întreprins nicio măsură pentru punerea sa în aplicare.
Ulterior, la insistenţele reclamantului, pârâtul a emis ordinul atacat care îl retrogradează într-un grad profesional şi care nu ţine seama de vechimea pe care o are în activitate şi nici de gradul în rezervă pe care îl deţine, acela de inspector (locotenent-inspector).
3. Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 182 din 23 aprilie 2009 a Curţii de Apel Cluj, a fost admisă acţiunea reclamantului şi a fost anulat ordinul din 14 iulie 2008 emis de pârât. De asemenea, instanţa a dispus obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin, cu respectarea dispoziţiilor din sentinţa nr. 536/2007 a Curţii de Apel Cluj.
4. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin ordinul atacat, reclamantul a fost încadrat în corpul ofiţerilor de penitenciare, cu gradul profesional de subinspector de penitenciare şi a fost repartizat la Penitenciarul Spital D., ordin care a fost emis în temeiul sentinţei nr. 536 din 31 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Cluj rămasă definitivă şi irevocabilă prin decizia nr. 576 din 14 februarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Instanţa a constatat că dispoziţiile sentinţei ce a fost pusă în aplicare prin emiterea ordinului atacat, ar fi trebuit să fie corelate şi coroborate cu dispoziţiile legale, respectiv cu cele ale Legii nr. 293/2004, cu luarea în considerare şi a condiţiilor de vechime ale reclamantului, respectiv 14 ani în sistemul penitenciar şi a gradului în rezervă pe care îl deţine, respectiv acela de locotenent în rezervă.
Instanţa a reţinut că situaţia juridică a reclamantului se încadrează în prevederile Legii nr. 293/2004 şi ale ordinului nr. 2791/2004 privind preluarea personalului civil, iar Ministerul Justiţiei a interpretat eronat prevederile legislaţiei în vigoare privind preluarea personalului civil şi a întocmit toate actele premergătoare semnării ordinului fără să ţină cont de prevederile art. 3 din ordinul nr. 2791/2004 care specifică „în funcţie de activitate”.
5. Recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul consideră că este inechitabil ca unei persoane cu studii superioare, care a avut calitate de personal contractual să i se acorde gradul profesional în funcţie de vechimea totală în sistemul penitenciar, iar unui funcţionar public cu statut special care a fost cadru militar, gradul profesional să-i fie acordat în funcţie de vechimea în specialitate.
Nu există nicio prevedere legală referitoare la modalitatea de atribuire a gradelor profesionale „de ofiţer” de penitenciare personalului civil din sistem, astfel încât a fost avută în vedere vechimea în specialitate şi nu cea în muncă.
Sintagma „vechime în activitate” nu este definită în niciun act normativ, unica prevedere legală referitoare la modalitatea de atribuire a gradelor profesionale „de ofiţer” de penitenciare personalului civil din sistem, fiind aceea din art. 45 alin. (1) din Ordinul ministrului justiţiei din 29 octombrie 2004 şi nu cea din alin. (3) al aceluiaşi art.
6. Întâmpinarea formulată de reclamantul-pârât M.M.
Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat.
6.1. Recursul nu dezvăluie niciun motiv de nelegalitate a hotărârii atacate, prevăzute de art. 304 C. proc. civ., are aproape acelaşi conţinut ca şi întâmpinarea depusă la dosarul de fond.
6.2. Ordinul emis încalcă dispoziţiile legale şi nu corespunde cu sentinţa nr. 536/2007, îl retrogradează pe intimat, nu ia în calcul gradul în rezervă deţinut de la data apariţiei Legii nr. 293/2004 şi anume acela de inspector (locotenent-inspector).
6.3. Prima instanţă a reţinut în mod corect aplicarea dispoziţiilor art. 3 din Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 2791/C/2004 şi încadrarea intimatului în gradul de inspector.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este nefondat.
2. Dispoziţiile art. 45 alin. (1) din anexa la Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 2854/C/2004 nu îi sunt aplicabile reclamantului, care nu este încadrat direct din afara sistemului penitenciar.
3. Dimpotrivă, art. 3 din Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 2791/C/2004 face referire în mod expres la „vechimea în activitate”, nefiind necesară explicarea prin intermeniul unui alt alt normativ a sintagmei, astfel cum a arătat recurentul.
Potrivit art. 3 sus menţionat: „numirea ca funcţionari publici cu statut special a personalului civil, preluat prin reorganizarea D.G.P., se face potrivit competenţelor, în raport cu condiţiile şi cu vechimea în activitate, pe categorii şi grade profesionale”.
La numirea intimatului trebuie să se ţină seama de aceste criterii, cu luarea în considerare a celor 14 ani vechime în sistemul penitenciar şi a gradului în rezervă de inspector, pe care D.A. îl obţinuse.
4. Împrejurarea unei inechităţi cu personalul militar ţine de atributul puterii legislative sau executive şi nu poate fi opusă ca argument în prezenta cauză.
5. Instanţa de fond a aplicat şi interpretat corect prevederile art. 3 din Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 2791/C din 8 octombrie 2004, ceea ce face ca orice critică pe acest aspect să fie nefondată.
6. Faţă de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, se va dispune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti împotriva sentinţei civile nr. 182 din 23 aprilie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5373/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5378/2009. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
