ICCJ. Decizia nr. 545/2009. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 545/2009
Dosar nr. 156/32/2008
Şedinţa publică din 3 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 11 martie 2008, reclamantul N.C., în contradictoriu cu Garda Financiară – comisariatul general, a solicitat anularea deciziei nr. 22 din 28 februarie 2008 emisă de pârâtă pentru încălcarea dispoziţiilor art. 3 alin. (4) din HG nr. 533/2007, modificată, precum şi suspendarea executării deciziei până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei.
În motivarea acţiunii s-a arătat că prin Decizia nr. 20 din 7 martie 2007 reclamantul a fost sancţionat cu retrogradarea în funcţia publică pe o perioadă de un an, decizie suspendată prin sentinţa nr. 58/2007 a Curţii de Apel Bacău; că, urmare a Deciziei nr. 3433/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a dat câştig de cauză pârâtei, a fost emisă Decizia nr. 22 din 28 februarie 2008; că, potrivit art. 3 alin. (4) din HG nr. 533/2007, dreptul de a aplica sancţiunea revine M.E.F. şi nu comisarului general al Comisariatului General al Gărzii Financiare.
Prin sentinţa civilă nr. 65/2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea ca nefondată.
Instanţa a reţinut că Decizia nr. 22/2008 a fost emisă pentru executarea deciziei nr. 20/2007 emisă de pârâtă, act rămas în vigoare conform deciziei nr. 3433/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal; că pârâta avea competenta să emită Decizia contestată, în conformitate cu Ordinul nr. 591/2008 al Gărzii Financiare; că sancţiunea nu este prescrisă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen reclamantul.
În motivarea recursului s-a arătat în esenţă: că instanţa nu a avut în vedere dispoziţiile art. 3 alin. (4) din HG nr. 533/2007, potrivit cărora comisarul general nu poate sancţiona un comisar şef de secţie; că Ordinul nr. 591/2008 al M.E.F. nu precizează clar funcţia publică pe care urmează să o îndeplinească recurentul, ordin care nu a fost publicat în M. Of. şi nu au fost respectate nici dispoziţiile art. 47 alin. (4) din HG nr. 1344/2007; că Decizia nr. 20 din 7 martie 2007 nu a fost pusă în executare până la 28 februarie 2008, astfel încât din sancţiunea de 1 an a mai rămas de executat perioada de 4 luni şi 23 de zile, sancţiunea urmând să expire la 20 iulie 2008; că sancţiunea aplicată la data de 28 februarie 2008 este prescrisă pentru că, potrivit art. 77 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 sancţiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult un an de la data sesizării comisiei de disciplină, comisie care a fost sesizată la data de 20 octombrie 2006.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursului şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat.
Din probele administrate în cauză se reţine că recurentul a fost sancţionat disciplinar cu retrogradarea în funcţia publică pe o perioadă de un an prin Decizia nr. 20 din 7 martie 2007 emisă de Garda Financiară – comisariatul general.
Această decizie a fost contestată de reclamant iar acţiunea sa a fost respinsă ca nefondată prin Decizia nr. 3433 din 19 septembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a admis recursul declarat de Garda Financiară împotriva sentinţei civile nr. 58 din 7 mai 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Ca urmare, M.E.F., având în vedere dispoziţiile HG nr. 533 din 18 iunie 2007, prin care a fost abrogată HG nr. 1538/2003 care acorda comisarului general competenţa de a sancţiona pe comisarii şefi secţie ( situaţia reclamantului), a emis Ordinul nr. 591 din 28 februarie 2008 prin care a dispus ca Decizia nr. 20 din 7 martie 2007, în vigoare conform deciziei nr. 3433/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, să fie pusă în executare de Garda Financiară – comisariatul general.
Pentru executarea deciziei de sancţionare nr. 20 din 7 martie 2007 a Gărzii Financiare – comisariatul general şi având în vedere şi Ordinul M.F. nr. 591/2008, intimata a emis Decizia nr. 22 din 22 februarie 2008. În această decizie se precizează că sancţiunea începe cu data de 29 februarie 2008 şi recurentul îşi va desfăşura activitatea în cadrul secţiei Judeţene Neamţ a Gărzii Financiare, în funcţia publică de conducere de comisar divizie, pentru o perioadă de un an.
Actul contestat este legal. Decizia nr. 22/2008 nu este o decizie de sancţionare. Sancţiunea a fost aplicată recurentului prin Decizia nr. 20/2007, act valid prin Decizia nr. 3433/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, astfel încât nu se mai poate pune în discuţie legalitatea sancţiunii sub nici un aspect.
Din acest punct de vedere toate criticile aduse de recurent în legătură cu sancţiunea aplicată sunt nefondate şi nici nu mai pot fi discutate, problema fiind rezolvată irevocabil prin Decizia nr. 3433 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În ce priveşte Ordinul M.F. nr. 591/2008, acesta nu a fost desfiinţat. De altfel nici nu are o importantă determinantă, întrucât sancţiunea a fost aplicată prin Decizia nr. 20/2007 iar prin Decizia nr. 22/2008 s-a pus în executare Decizia de sancţionare.
Chiar dacă la data punerii în executare a sancţiunii, 28 mai 2008, comisarul general nu mai avea competenţa să sancţioneze un comisar şef secţie (competenţa aparţinând ministrului de finanţe conform art. 3 alin. (4) din HG nr. 533/2007), acest aspect este nerelevant, întrucât la data aplicării sancţiunii, 7 martie 2007, când s-a emis Decizia nr. 20/2007, comisarul general a avut competenţa de a aplica sancţiunea în temeiul HG nr. 1538/2003.
Criticile recurentului referitoare la Ordinul M.F. nr. 591/2008 nu vor fi analizate, întrucât prin acţiune reclamantul nu a contestat acest act administrativ individual.
Referitor la prescrierea sancţiunii, susţinerea reclamantului nu este fondată.
Potrivit art. 77 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 sancţiunea disciplinară se aplică în cel mult un an de la data sesizării comisiei de disciplină. Se constată că sesizarea comisiei s-a făcut la data de 20 octombrie 2006 iar sancţiunea a fost aplicată la data de 7 martie 2007 prin Decizia nr. 20/2007, adică în termenul legal de un an. Punerea în executare a sancţiunii nu este o noţiune congruentă cu cea de aplicare a sancţiunii, astfel încât susţinerea recurentului nu este întemeiată.
Pentru considerentele expuse recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.C. împotriva sentinţei civile nr. 65 din 3 iunie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 543/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 547/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
