ICCJ. Decizia nr. 568/2009. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 568/2009
Dosar nr. 1607/2/2008
Şedinţa publică din 4 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 13 martie 2008, reclamanta D.A. a chemat în judecată C.C.s.D., solicitând obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Călăraşi, în conformitate cu prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin dispoziţia nr. 1325 din 28 martie 2005 a dispus acordarea de despăgubiri în valoare de 524.500 lei pentru imobilul susmenţionat, preluat abuziv de Statul Român, iar ulterior, dosarul cu documentaţia aferentă au fost înaintate autorităţii pârâte care, cu toate demersurile efectuate, nu a emis Decizia reprezentând titlu de despăgubire.
Prin sentinţa civilă nr. 1823 din 17 iunie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a dispus obligarea pârâtei la emiterea titlului de despăgubire pentru imobilul în litigiu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, deşi nu este reglementat un termen de soluţionare a dosarelor ce revin spre competenţă autorităţii în cauză, avându-se în vedere timpul scurs de la emiterea dispoziţiei primarului, de circa 3 ani, acţiunea apare ca întemeiată, pârâta neluând măsuri eficiente de soluţionare a cererii reclamantei.
Împotriva sentinţei a declarat recurs C.C.S.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că potrivit titlului VII din Legea nr. 247/2005 procedura administrativă prevăzută la Cap. V vizează analizarea dosarelor constituite în temeiul Legii nr. 10/2001, atât sub aspectul legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, cât şi al cuantumului pretenţiilor de restituire în echivalent.
Ulterior acestei analize, dosarele vor fi transmise evaluatorului desemnat aleatoriu, iar în baza raportului de evaluare, comisia va proceda la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.
Referitor la cererea reclamantei, s-a arătat că aceasta a rămas fără obiect, dosarul fiind analizat în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură şi ulterior transmis către un evaluator în conformitate cu criteriile stabilite prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a C.C.S.D. prin care s-a hotărât soluţionarea dosarelor în ordinea înregistrării lor.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, din modul de manifestare a pârâtei faţă de notificarea reclamantei, rezultând refuzul de a-i soluţiona cererea cu celeritate.
În cauză, dosarul şi documentaţia privind imobilul expropriat al autoarei reclamantei au fost transmise din anul 2005 C.C.S.D., după ce, în prealabil, a fost emisă dispoziţia nr. 1325 din 28 martie 2005 prin care s-au acordat măsuri reparatorii sub forma titlurilor de valoare nominală.
Faptul că prin Legea nr. 247/2005 nu s-a stabilit un termen pentru finalizarea procedurii administrative de soluţionare a cererilor de retrocedare şi de emitere a deciziilor reprezentând titluri de despăgubire nu poate constitui o justificare pentru autoritatea pârâtă pentru tergiversare şi nesoluţionarea într-un termen rezonabil, ce ar constitui o garanţie a unui proces echitabil, consfinţit de art. 6 din C.E.D.O., atât în procedura prealabilă, cât şi în continuare.
Or, din modul în care pârâta a înţeles să se manifeste faţă de solicitarea reclamantei, rezultă nu numai că nu are în vedere un asemenea termen, ci, dimpotrivă, intenţia de tergiversare, comisia nebeneficiind de o marjă de apreciere discreţionară de natură să aducă atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.
În raport de cele expuse mai sus, ţinând cont şi de împrejurarea că transmiterea dosarului pentru evaluare nu reprezintă o garanţie suficientă a modului cum se va proceda în continuare în soluţionarea cererii reclamantei, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Statul Român prin C.C.S.D., împotriva sentinţei civile nr. 1823 din 17 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 563/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 570/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
