ICCJ. Decizia nr. 496/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 496/2009
Dosar nr. 746/33/2008
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 574 din 4 septembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj a fost respinsă ca tardivă acţiunea reclamantei S.I. în contradictoriu cu C.J.P. Cluj.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că, prin acţiunea introductivă, reclamanta a solicitat anularea Hotărârii nr. 52620 din 15 aprilie 2008 emisă de pârâta C.J.P. Cluj, dar instanţa a apreciat că actul care i-a adus o vătămare reclamantei este Hotărârea nr. 22029/A/2007, pentru că prin această hotărâre i-a fost respinsă cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În raport de această hotărâre arătată de instanţa de fond s-a apreciat că cererea reclamantei a fost formulată cu depăşirea termenului prevăzut de lege şi a fost respinsă acţiunea cu această motivare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta, criticând hotărârea pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
A arătat în cadrul motivelor de recurs formulate faptul că nu a primit nici o altă comunicare cu privire la refuzul autorităţii pârâte de acordare a statutului de refugiat, decât cea din data de 15 aprilie 2008, care a fost contestată în termenul prevăzut de lege.
De asemenea, a criticat pe fond soluţia adoptată de C.J.P. Cluj, arătând faptul că îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru acordarea statutului de refugiat, fiind născută în timpul strămutării părinţilor săi.
Înalta Curte sesizată cu soluţionarea recursului declarat în temeiul art. 299 şi art. 4 C. proc. civ., analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe, pentru considerentele ce urmează.
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Analizând actele şi lucrările dosarului, înalta Curte a constatat întemeiată critica formulată de recurentă în ceea ce priveşte formularea cererii de chemare în judecată în termenul prevăzut de lege.
Astfel, din analiza acestei cereri a rezultat faptul că reclamanta a criticat hotărârea emisă de pârâtă, cerere formulată la data de 5 mai 2008, întrucât a fost informată, conform adresei de la dosar datată 15 aprilie 2008, cu privire la faptul că i s-a comunicat hotărârea de respingere a cererii sale de acordare a statutului de refugiat( fără indicarea numărului de hotărâre şi a datei de comunicare).
Din actele dosarului nu rezultă data comunicării Hotărârii nr. 22029/A din 30 martie 2007 (aflată la fila 42 dosar fond) către reclamantă, astfel încât nefiind făcută dovada comunicării acestei hotărâri către reclamantă, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală.
Norma specială de la art. 7 alin. (4) teza I din OG nr. 105/1999 introdusă prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, prevede faptul că împotriva hotărârii persoana interesată poate face contestaţie la Curtea de Apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.
Or, la dosarul cauzei nu există dovada comunicării acestei hotărâri către recurenta-reclamantă, situaţie în care termenul imperativ prevăzut de lege, pentru contestarea acestei hotărâri, nu poate fi considerat împlinit.
Văzând şi dispoziţiile art. 102 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, Înalta Curte a constatat că momentul de pornire( dies a quo) al termenului de contestare a hotărârii atacate nu a început să curgă, astfel încât este exclus momentul de împlinire a acestui termen (dies ad quem).
Având în vedere dispoziţiile art. 21 din Constituţia României şi dispoziţiile art. 6 din C.E.D.O., în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe, pentru soluţionarea pe fond a litigiului dedus judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.I. împotriva sentinţei civile nr. 574 din 4 septembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 488/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 497/2009. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
