ICCJ. Decizia nr. 547/2009. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 547/2009
Dosar nr. 89/45/2007
Şedinţa publică din 3 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 10 noiembrie 2005 la Tribunalul Iaşi, reclamantul C.I. a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române, solicitând anularea dispoziţiei nr. S/1729 din 22 iulie 2005, emisă de pârât, obligarea pârâtului la plata daunelor materiale constând în drepturile salariale de care a fost lipsit din momentul eliberării din funcţie şi până la soluţionarea definitivă a acţiunii, precum şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin actul atacat a fost demis din funcţia de adjunct al şefului Inspectoratului de Poliţie Judeţean Iaşi, fără ca în activitatea pe care a desfăşurat-o să fi existat o situaţie care să presupună aplicarea unor sancţiuni.
A mai arătat că această măsură a fost dispusă în urma unui control efectuat în mod formal, cu încălcarea prevederilor Ordinului M.A.I. în care s-a ajuns fără temei la concluzia că a exercitat un management defectuos.
De asemenea, reclamantul a arătat că măsura atacată este nelegală şi în raport cu prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 364/ 2004 şi ale art. 44 pct. 2 din Ordinul M.A.I. nr. 300/2004, conform cărora numirea, promovarea şi eliberarea poliţiştilor în şi din funcţiile structurilor poliţiei judiciare se fac, potrivit normelor de competenţă aprobate, prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, cu avizul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin sentinţa civilă nr. 2024 din 14 decembrie 2005, Tribunalul Iaşi a declinat competenţa judecării cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 7 din Legea nr. 218/ 2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române.
Astfel învestită, prin sentinţa nr. 61/CA din 8 mai 2006, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune a reclamantului, respingând acţiunea.
În considerentele sentinţei, instanţa a reţinut că raportul juridic dintre părţi este un raport de serviciu, guvernat de Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului care, potrivit art. 78, se completează cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarului public.
Din conţinutul acestui din urmă act normativ, instanţa a reţinut că singura normă care se referă la încetarea şi modificarea raportului de serviciu este art. 89 din Legea nr. 188/1999, care reglementează condiţiile în care funcţionarul public, în speţă poliţistul, poate cere instanţei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat ori s-a dispus încetarea sau modificarea raportului de serviciu.
Instanţa de fond a mai reţinut că prin Legea nr. 188/1999 a fost stabilită, cu valoare de principiu „regula potrivit căreia orice acţiune referitoare la încheierea şi executarea raporturilor de serviciu trebuie exercitată în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării actului contestat, fără a fi necesară parcurgerea vreunei alte proceduri administrative prealabile, termenul de 30 de zile fiind prevăzut şi de art. 283 C. muncii, act normativ cu care Legea privind Statutul funcţionarilor publici şi Legea privind Statutul poliţistului se completează.
Sentinţa menţionată a fost atacată cu recurs, în termenul prevăzut de lege, de către reclamantul C.I., pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat că în cauza de faţă nu sunt aplicabile dispoziţiile speciale de procedură cuprinse în art. 68 din Legea nr. 188/1999 şi art. 61 din Legea nr. 360/2002, care se referă numai la contestarea sancţiunilor disciplinare, în cazul săvârşirii unor abateri disciplinare prevăzute expres şi exhaustiv de lege.
În acest sens, recurentul-reclamant a mai arătat că eliberarea sa din funcţia de adjunct al şefului poliţiei judeţene Iaşi nu este o sancţiune disciplinară, ci o măsură administrativă supusă prevederilor generale în materia contenciosului administrativ, conţinute de Legea nr. 554/2004.
În consecinţă, a arătat recurentul-reclamant, termenul în care se putea adresa instanţei de contencios administrativ este cel de 6 luni de la primirea răspunsului la plângerea prealabilă administrativă, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Prin Decizia nr. 4178/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis recursul reclamantului, sentinţa a fost casată şi cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Înalta Curte a reţinut că dispoziţia atacată are natura juridică a unei măsuri administrative manageriale iar nu a unei sancţiuni disciplinare şi nu a avut ca efect încetarea raporturilor de serviciu ale poliţistului, care a fost eliberat numai din funcţia de conducere; că sunt aplicabile exclusiv termenele şi condiţiile de contestare prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 554/2004 şi nicidecum dispoziţiile art. 89 din Legea nr. 188/1999 sau ale art. 283 C. muncii; că măsura atacată a fost comunicată petentului la data de 26 iulie 2005, răspunsul la plângerea prealabilă a fost comunicat la data de 26 septembrie 2005 şi cum cererea de chemare în judecată a fost expediată prin poştă la data de 10 noiembrie 2005, rezultă că a fost respectat termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.
În fond după casare, Curtea de Apel Iaşi, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 24 7 februarie 2008, a admis acţiunea, a anulat dispoziţia atacată şi a obligat Inspectoratul General al Poliţiei să plătească reclamantului drepturile salariale corespunzătoare funcţiei de prim-adjunct al şefului Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Iaşi, plus 1.198,65 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că eliberarea din funcţie s-a efectuat cu încălcarea prevederilor art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordinul M.A.I. nr. 533/2005, deoarece nu a existat avizul consultativ al C.N.P., condiţie de legalitate a actului de eliberare din funcţie.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen I.G.P.R.
În motivarea recursului s-a arătat în esenţă că reclamantul a fost adjunct al inspectoratului şef, astfel încât nu era necesar avizul consultativ al C.N.P. pentru emiterea dispoziţiei de eliberare din funcţie.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursului şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.
Din probele administrate în cauză se reţine că reclamantul, prin dispoziţia nr. 1729 din 22 iulie 2005 a I.G.P.R., a fost eliberat din funcţia de adjunct al şefului Inspectoratului de poliţie al judeţului Iaşi, pentru management defectuos şi disfuncţii în activitatea personalului din subordine, care au condus la diminuarea prestaţiei profesionale a acestuia. Măsura a fost luată în conformitate cu art. 22 alin. (7) şi alin. (8) din Legea nr. 360/2002 şi OG nr. 38/2003.
Potrivit art. 1 alin. (1) lit. b) ultima teză din Ordinul M.A.I. nr. 533 din 1 martie 2005, structurile M.A.I. competente în domeniu consultă Consiliile departamentale ale C.N.P. la numirea şi eliberarea din funcţie a primilor adjuncţi ai inspectorilor şefi ai inspectoratelor judeţene de poliţie.
Faţă de această dispoziţie normativă, se constată că la eliberarea din funcţie a reclamantului, care era adjunct al şefului Inspectoratului de poliţie al judeţului Iaşi, nu era necesar avizul consultativ al Consiliului departamental al C.N.P., astfel cum în mod eronat a reţinut instanţa de fond.
Pe cale de consecinţă, actul administrativ atacat de reclamant se apreciază că a fost legal emis.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi admis, sentinţa se va modifica şi acţiunea reclamantului va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de I.G.P.R. împotriva sentinţei civile nr. 24/CA din 7 februarie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi în fond respinge acţiunea formulată de reclamantul C.I., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 545/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 554/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
