ICCJ. Decizia nr. 558/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 558/2009
Dosar nr. 1126/32/2007
Şedinţa publică din 4 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 29 noiembrie 2007, reclamanta SC B.L.M. SA Bacău, prin administratorul special desemnat în baza Legii nr. 85/2006, Asociaţia salariaţilor şi membrilor conducerii „B.", a solicitat obligarea pârâtei D.G.F.P. a Judeţului Bacău la restituirea sumei de 2.422.929 lei, reprezentând accize plătite în plus pentru produsul bere şi majorări de întârziere.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că îndeplineşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 169 alin. (2) şi (4) Cod fiscal pentru aplicarea nivelului redus de accizare de 0,430 euro/1 hl bere plato, dar pârâta a refuzat nejustificat să-i aprobe practicarea acestui nivel de accizare în perioada 1 aprilie 2005 - 31 iulie 2007, stabilind obligaţia de a plăti în plus la bugetul de stat accize în sumă de 1.770.291 lei, calculate prin aplicarea nivelului majorat de accizare de 0,748 euro/ 1 hl bere plato.
În baza dispoziţiilor art. 18 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 85/2006, la termenul de judecată din 14 ianuarie 2008 a fost introdus în cauză administratorul judiciar al societăţii reclamante, C.E.L. Iaşi, sucursala Bacău.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 15 din 11 aprilie 2008, prin care a respins acţiunea ca nefondată.
Instanţa de fond a reţinut că numai pentru anul 2007 reclamanta a declarat şi a dovedit că îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 169 alin. (4) Cod Fiscal pentru a beneficia de nivelul redus al accizelor pentru bere şi din acest motiv, pârâta a şi avizat favorabil cererea de compensare a datoriilor la bugetul de stat cu accizele plătite în plus în perioada 1 ianuarie - 31 iulie 2007.
Pentru anii 2005 şi 2006, s-a constatat că nu există un refuz nejustificat al pârâtei de a aproba cererea de compensare cu valoarea totală a accizelor plătite, întrucât în această perioadă accizele au fost calculate şi plătite de reclamantă în conformitate cu propriile declaraţii date în îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de art. 179 alin. (3) lit. b) şi respectiv, de art. 169 alin. (3) Cod Fiscal, în ceea ce priveşte cantitatea de produse accizabile estimată a fi produsă în anul 2005 şi ulterior, în anul 2006.
Instanţa de fond a avut în vedere că declaraţiile reclamantei au fost în acord cu măsurile prevăzute în planul de reorganizare, în anexa nr. 10 la cererea de autorizare a antrepozitului fiscal făcându-se menţiunea expresă că estimarea producţiei de bere blondă pentru cele 12 luni ulterioare depunerii cererii de autorizare este cea prevăzută în planul de reorganizare întocmit în conformitate cu Legea nr. 65/1995.
Astfel, s-a reţinut că la admiterea planului de reorganizare, a fost invocat ca argument favorabil reclamantei tocmai capacitatea de producţie mai mare de 200.000 hl bere/an, contestată ulterior de aceasta în scopul de a beneficia de nivelul redus de accizare prevăzut de art. 169 Cod Fiscal pentru micii producători independenţi de bere.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii atacate în baza art. 304 pct. 5 şi 8 C. proc. civ. .
În primul motiv de recurs, s-a susţinut că au fost încălcate prevederile legale privind citarea părţilor, deoarece administratorul judiciar al recurentei, C.E.L. Iaşi, sucursala Bacău, nu a fost citat la adresa indicată corect la termenul din 11 februarie 2008.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, invocat pe fondul cauzei, recurenta a susţinut că instanţa de fond a interpretat greşit conţinutul adresei nr. 42453 din 10 octombrie 2007 prin care autoritatea intimată a avizat favorabil cele patru solicitări din cererea înregistrată sub nr. 3026 din 17 septembrie 2007, inclusiv acelea referitoare la încadrarea în categoria micilor producători de bere pentru anii 2005 - 2006, la aplicarea nivelului redus de accizare şi la compensarea accizelor plătite în plus cu datoriile fiscale restante pe care societatea le are faţă de bugetul de stat şi care fac obiectul planului de reorganizare confirmat.
Recurenta a considerat că acest act administrativ a fost interpretat eronat de instanţa de fond, în sensul că nu a fost analizat conţinutul integral al răspunsului comunicat de intimată şi din care rezultă avizarea favorabilă a cererilor de la pct. a şi d privind aplicarea nivelului redus de accizare şi recuperarea sumei de 1.141.795 lei, reprezentând accize calculate şi plătite în plus pentru perioada anilor 2005 - 2006.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente.
Recurenta a susţinut neîntemeiat că hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale privind procedura de citare a părţilor.
De altfel, recurenta nu a indicat prevederile legale pe care se întemeiază critica formulată, precum şi probele doveditoare ale situaţiei de fapt indicate în dezvoltarea motivelor de recurs.
Recurenta, societate în reorganizare judiciară, a fost legal reprezentată în cauză de Asociaţia salariaţilor şi membrilor conducerii „B.", în calitate de administrator special, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 şi art. 18 din Legea nr. 85/2006, administratorul special este reprezentantul desemnat de adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor debitorului, să efectueze în numele şi pe seama acestuia actele de administrare necesare în perioadele de procedură când debitorului i se permite să-şi administreze activitatea şi al cărui mandat se suspendă în cazul ridicării dreptului de administrare al debitorului, când conducerea acestuia este preluată de administratorul judiciar sau de lichidator, după caz.
În cauză, recurenta nu a dovedit ridicarea dreptului său de administrare şi conducerea activităţii comerciale de către administratorul judiciar/lichidator, astfel că nu se impunea citarea acestuia în calitate de reprezentant al debitorului.
Aceeaşi concluzie a fost exprimată şi de către recurentă, legal reprezentată de administratorul special în Şedinţa publică din 14 ianuarie 2008, când s-a precizat că nu este necesară citarea administratorului judiciar în condiţiile în care societatea are drept de administrare prin administratorul special ales de Adunarea generală extraordinară a acţionarilor din data de 12 octombrie 2006.
Critica formulată pe fondul pricinii este de asemenea neîntemeiată, constatându-se că instanţa de fond a interpretat corect actul juridic dedus judecăţii şi dispoziţiile legale privind nivelul de accizare al producţiei de bere realizate de recurentă în perioada anilor 2005 - 2006.
Prin adresa nr. 42453 din 10 octombrie 2007 intimata D.G.F.P. a Judeţului Bacău a avizat favorabil cererea formulată de recurentă sub nr. 3026 din 17 septembrie 2007 numai în ceea ce priveşte încadrarea ca mic producător de bere cu începere de la data de 1 ianuarie 2007, în concordanţă cu declaraţia pe proprie răspundere nr. 96 din 12 ianuarie 2007 şi cu nota de constatare din 28 septembrie 2007, semnată de reprezentanţii societăţii.
În mod neechivoc, avizul favorabil a fost exprimat de intimată numai pentru perioada de la 1 ianuarie 2007 şi nu produce efecte retroactive pentru anii 2005 - 2006, în care accizele au fost calculate şi plătite de recurentă în conformitate cu propriile declaraţii, în care s-a indicat o capacitate de producţie mai mare de 200.000 hl bere/an.
Această capacitate de producţie anuală rezultă şi din anexa nr. 10 la cererea de autorizare a antrepozitului fiscal depusă la 12 ianuarie 2005 şi în care s-a estimat pentru următoarele 12 luni o cantitate de bere blondă fabricată şi comercializată de peste 200.000 hl bere/an, conform planului de reorganizare întocmit în baza Legii nr. 64/2005 şi admis prin Încheierea din 12 noiembrie 2004 a Tribunalului Braşov.
Până la finele anului 2005 şi respectiv, 2006, recurenta nu a depus declaraţii rectificative pentru valoarea accizelor datorate şi nici nu a contestat raportul de inspecţie fiscală încheiat la data de 28 august 2006 de direcţia intimată, în care s-au calculat pentru perioada iulie 2005 - mai 2006 accize în sumă de 1.129.956 lei, în conformitate cu declaraţia pe propria răspundere a proprietarului că berea produsă depăşeşte o capacitate de producţie anuală de 450.000 hl/an.
În consecinţă, nu există motive pentru casarea sau modificarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond şi în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC B.L.M. SA Bacău prin administrator special Asociaţia salariaţilor şi membrilor conducerii „B." Bacău şi administrator judiciar M.N., împotriva sentinţei civile nr. 15 din 11 februarie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 557/2009. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 559/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
