ICCJ. Decizia nr. 641/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 641/2009
Dosar nr. 2488/2/2008
Şedinţa publică din 6 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul S.N.P.V.P.L., în numele şi pentru membrii de sindicat B.I., B.R., B.A.E., C.L.I., C.B., O.A., P.M. şi T.A. au solicitat obligarea pârâţilor M.A.I. (fost M.I.R.A.) şi I.G.P.R. la plata către fiecare membru de sindicat a drepturilor băneşti reprezentând prima de concediu aferentă anului 2007, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că membrii de sindicat în numele cărora a formulat acţiunea, sunt absolvenţi ai Academiei de Poliţie A.I.C., promoţia 2007 şi că potrivit art. 37 alin. (2) din OG nr. 38/2003, aceştia au dreptul anual la câte o primă de concediu egală cu salariul de bază cuvenit pe perioada de concediu, iar pârâţii nu le-au acordat aceste drepturi.
Prin întâmpinare depusă la dosar la data de 14 august 2008 (fila 48 dosar fond) pârâtul M.A.I. a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, menţionând că membrii de sindicat ai reclamantului nu beneficiază de dreptul salarial prevăzut de art. 37 alin. (2) teza întâi din OG nr. 38/2003, întrucât aceştia nu au avut statutul de poliţist în activitate la data plecării în concediu de odihnă, ci au fost studenţi ai Academiei de Poliţie A.I.C., calitate în care nu au beneficiat de salariu în luna anterioară plecării în concediu.
Prin sentinţa civilă nr. 2141 din 3 septembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată şi a obligat pârâţii la plata către reclamanţi a drepturilor băneşti reprezentând prima de concediu aferentă anului 2007, în funcţie de perioada efectiv lucrată, actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii.
Pentru a hotărârii astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că membrii de sindicat reprezentaţi de reclamantul S.N.P.V.P.L. au avut în anul 2007 calitatea de poliţişti, funcţionari publici cu statut special, şi că potrivit art. 37 pct. 2 din OG nr. 38/2003 au dreptul anual la câte o primă de concediu impozitată separat.
A mai reţinut că reclamanţii membrii de sindicat nu au primit drepturile băneşti cu titlu de primă de concediu aferentă anului 2007 şi că pârâţii nu au formulat apărări în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâtul M.A.I. (M.I.R.A.), solicitând admiterea acestuia şi modificarea sentinţei civile atacate în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
În cuprinsul motivelor de recurs, pârâtul a arătat că în mod eronat prima instanţă a reţinut că membrii de sindicat ai reclamantului, absolvenţi ai Academiei de Poliţie A.I.C. în anul 2007 au dreptul la plata primei de concediu aferentă anului 2007.
Membrilor intimatului - reclamant nu li se poate acorda dreptul salarial pretins deoarece aceştia nu au avut calitatea de poliţişti în activitate la data plecării în concediu de odihnă şi neavând salariu în luna anterioară plecării în concediu, nu există baza de calcul pentru a determina prima de concediu, astfel cum prevede legea.
A mai arătat că instanţa de fond fără să motiveze hotărârea pronunţată a reţinut în mod greşit împrejurarea că pârâtul M.A.I. nu ar fi formulat apărări în cauză.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs invocate, şi din oficiu, Înalta Curte va admite recursul pârâtului şi va modifica sentinţa civilă atacată în sensul că va respinge acţiunea reclamanţilor ca nefondată, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 37 alin. (2) teza întâi din OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi de poliţiştilor, cu modificările şi completările ulterioare, poliţistul, la plecarea în concediu de odihnă primeşte o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Interpretarea logică a acestui text de lege, conduce la ideea că din moment ce legiuitorul a raportat prima de concediu la salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, înseamnă, în mod indubitabil că sunt îndreptăţiţi la acordarea primei de concediu doar poliţiştii aflaţi în activitate, care beneficiază de salariu.
Or, în cauză, aşa cum rezultă din actele dosarului (cererea de chemare în judecată şi adeverinţa din 28 februarie 2008 eliberată de D.M.R.U. a I.G.P.R.) membrii intimatului reclamant nu au avut calitatea de poliţişti salariaţi la plecarea în concediu de odihnă în anul 2007, până la această dată fiind studenţi în cadrul Academiei de Poliţie A.I.C.
Prin urmare, nefăcând parte din categoria funcţionarilor publici cu statut special – poliţişti salariaţi, deci în activitate la momentul plecării în concediu de odihnă, membrii sindicatului reclamant care au absolvit Academia de Poliţie în anul 2007 nu sunt îndreptăţiţi să li se acorde prima de concediu pentru acest an.
Interpretând altfel dispoziţiile legale în materie şi ignorând probele administrate în cauză prima instanţă a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii.
Împrejurarea că apărarea formulată prin întâmpinare de către pârâtul M.A.I. (fost M.I.R.A.) nu a fost ataşată la dosar până la data judecării cauzei (3 septembrie 2008), nu poate fi imputată pârâtului, de vreme ce acesta a depus întâmpinare la prima instanţă la data de 14 august 2008, astfel cum rezultă din înregistrarea consemnată de grefierul instanţei (fila 48 dosar fond).
Înalta Curte observă că şi în condiţiile inexistenţei la dosar a întâmpinării pârâtului, instanţa de fond avea la dispoziţie probele necesare pentru a da o soluţie corectă.
Aşadar, constatând că soluţia pronunţată în cauză de către prima instanţă este nelegală şi netemeinică, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza întâi C. proc. civ., va admite recursul pârâtului şi va modifica sentinţa atacată, în sensul că va respinge acţiunea reclamanţilor, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul M.A.I. (fost M.I.R.A.) împotriva sentinţei civile nr. 2141 din 3 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamanţilor S.N.P.V.P.L., B.I., B.R., B.A.E., C.L.I., C.B., O.A., P.M. şi T.A., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 633/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 644/2009. Contencios. Anulare acte emise de... → |
|---|
