ICCJ. Decizia nr. 572/2009. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 572/2009
Dosar nr. 14462/3/2008
Şedinţa publică din 4 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 15 aprilie 2008, reclamantul R.A. a chemat în judecată M.A.I., solicitând anularea adreselor din 11 februarie 2008 şi din 6 martie 2008 şi obligarea pârâtului la plata primelor acordate pentru concediile de odihnă restante în perioada ianuarie 2000 – iunie 2003.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pentru intervalul de timp susmenţionat, are dreptul de a i se achita indemnizaţia de concediu de odihnă, potrivit OUG nr. 146/2007, având calitatea de ofiţer activ în cadrul D.G.P. a Municipiului Bucureşti, de unde s-a pensionat la data de 30 iunie 2003.
Prin sentinţa civilă nr. 2480 din 30 septembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că dreptul la prima de concediu a fost recunoscut poliţiştilor prin OG nr. 38/2003, adoptată după încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului şi ale cărei dispoziţii nu îi sunt aplicabile.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul R.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a învederat că OUG nr. 146/2007 aprobă plata primelor de concediu suspendate în perioada 2001 – 2006 şi în baza acestui act normativ şi nu a OG nr. 38/2003, are dreptul la achitarea indemnizaţiei până la 30 iunie 2003, în calitate de funcţionar public cu statut special.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivul invocat şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel cum a reţinut instanţa de fond, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului şi până la adoptarea OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, salarizarea acestei categorii profesionale era efectuată în baza Legii nr. 138/1999 care nu prevedea acordarea primei anuale de concediu.
De-abia prin art. 37 alin. (2) din OG nr. 38/2003 – intrată în vigoare la 1 ianuarie 2004 – s-a instituit dreptul poliţistului de a primi o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară.
Referitor la OUG nr. 146/2007, dispoziţiile acestui act normativ prevăd doar aprobarea plăţii şi modalitatea de achitare a primelor de concediu, drept instituit, astfel cum se menţionează în expunerea de motive, prin alte legi sau ordonanţe, la date diferite, în favoarea mai multor categorii de bugetari, suspendat prin legi bugetare anuale.
Întrucât reclamantul a încetat raporturile de serviciu în anul 2003, el nu poate beneficia de dreptul reglementat de art. 37 alin. (2) din OG nr. 38/2003, şi a cărui modalitate de plată s-a stabilit prin OUG nr. 146/2007.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.A., împotriva sentinţei civile nr. 2480 din 30 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 570/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 633/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
