ICCJ. Decizia nr. 5704/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5704/2009
Dosar nr. 442/36/2009
Şedinţa publică de la 10 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Constanţa de către B.G. la 31 martie 2009, s-a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, anularea hotărârii nr. 31616 din 26 februarie 2009, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calităţii de beneficiar a dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, cu consecinţa recunoaşterii acestei calităţi şi acordării drepturilor cuvenite.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că pârâta i-a respins cererea de stabilire a calităţii de beneficiar a dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, motivat de faptul că nu a făcut dovada că a fost supus schimbului de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral, fiind născut după strămutarea din anul 1940.
A mai susţinut că este fiul lui B.N. şi O., persoane ce au suferii persecuţii etnice ca urmare a strămutării efectuate din cauza schimbului de populaţie ce a avut loc în 1940, în baza Tratatului de la Craiova, dintre România şi Bulgaria şi că, deşi născut după anul 1940, respectiv la 11 aprilie 1943, în localitatea Mihail Kogălniceanu, judeţul Constanţa, întrucât legea nu condiţionează ca naşterea să se fi produs în momentul strămutării, hotărârea emisă de pârâtă este nelegală.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 206/CA din 18 mai 2009, a admis contestaţia formulată de reclamant şi a dispus anularea hotărârii nr. 31610 din 26 februarie 2009 emisă de pârâtă, constatând calitatea reclamantului de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Totodată, a obligat pârâta la cheltuieli de judecată în sumă de 300 RON către reclamant.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că în mod incontestabil reclamantul s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, însă, în categoria persoanelor asupra cărora persecuţiile s-au răsfrânt nemijlocit şi indirect intră şi copii născuţi în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, aşa cum e cazul reclamantului.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Constanţa.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că reclamantul nu a dovedit faptul că a suferit efectiv persecuţiile prevăzute de lege şi nici nu ar fi avut cum să sufere, fiind născut după 2 ani şi 7 luni de la data strămutării.
De asemenea, recurenta a mai susţinut şi faptul că, potrivit art. 1 din Anexa C din Acordul privitor la schimbul de populaţie între România şi Bulgaria „părţile contractante sunt de acord pentru a proceda într-un termen de 3 luni de la data schimbului instrumentelor de ratificare al Tratatului la un schimb obligatoriu între supuşii români de origine etnică bulgară şi cei bulgari de etnie română din judeţele Tulcea, Constanţa, Durostov şi Caliacra.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate între 06 septembrie 1940-06 martie 1945 a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege, fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin Normele de aplicare a Ordonanţei aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei evidenţiază cu claritate că, reclamantul s-a născut în localitatea Mihail Kogălniceanu, judeţul Constanţa, la data de 11 aprilie 1943, după ce părinţii acestuia au fost obligaţi să se refugieze de pe teritoriul cedat Bulgariei prin Tratatul de la Craiova din septembrie 1940.
Având în vedere că, legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit persecuţiile respective în mod nemijlocit, cât şi acelea care au îndurat persecuţiile în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat ori au fost strămutaţi din motive etnice şi au suportat astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este de necontestat că reclamantul care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suportat familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Pe de altă parte, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor al persoanei strămutate – aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999 – a fortiori, trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate şi copilul născut în perioada de strămutare a părinţilor.
Nu poate fi primită critica din recurs, potrivit căreia Tratatul româno-bulgar din septembrie 1940 a avut o perioadă limitată de punere în aplicare şi astfel persoanele născute după scurgerea celor 3 luni nu ar mai putea fi considerate strămutate. Această concluzie rezultă din împrejurarea că, actul normativ prin care s-au acordat drepturi compensatorii nu cuprinde vreo limitare în această privinţă.
Rezultă aşadar, că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, urmând a se respinge recursul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 206/CA din 18 mai 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5702/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5705/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
