ICCJ. Decizia nr. 5707/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5707/2009
Dosar nr. 11/43/2009
Şedinţa publică de la 10 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC R. SRL a solicitat, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării deciziei de impunere din 05 decembrie 2008 emisă de pârâta D.G.F.P. Mureş până la pronunţarea instanţei de fond.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că prin decizia de mai sus, pârâta, prin organele sale de inspecţie fiscală, a stabilit în sarcina sa obligaţii suplimentare la plată, reprezentând impozit pe profit şi accesorii în cuantum de 1.454.837 RON, împotriva acesteia fiind formulată contestaţie conform art. 205 şi 207 C. proc. fisc. Executarea imediată a deciziei îi provoacă pagube întrucât are un număr de 356 angajaţi, are comenzi ferme în derulare, credite externe cu scadenţă semestrială etc.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 36 din 20 februarie 2009, a admis acţiunea reclamantei, dispunând suspendarea executării deciziei de impunere din 05 decembrie 2008 emisă de D.G.F.P. Mureş, până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut, în esenţă, că în cauză sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 215 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind plata cauţiunii.
Împotriva acestei sentinţe, considerată netemeinică şi nelegală, a declarat recurs D.G.F.P. Mureş.
Recurenta-pârâtă aduce, în esenţă, următoarele critici sentinţei recurate:
- instanţa a dispus suspendarea executării actului administrativ fiscal în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, deşi s-a solicitat suspendarea executării silite în baza art. 169 C. proc. fisc., astfel că s-a acordat ce nu s-a cerut;
- în mod greşit instanţa de fond a apreciat că sunt întrunite condiţiile de admisibilitate ale cererii formulate, prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, reţinând că începerea executării silite ar determina un blocaj al activităţii reclamantei, deşi nu au fost făcute dovezi în acest sens;
- cuantumul cauţiunii stabilit de instanţă a fost insignifiant în raport cu suma contestată.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, precizând că a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor referitoare la existenţa unui caz bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
De asemenea, cauţiunea impusă şi plătită nu este insignifiantă, deoarece dispoziţiile art. 185 C. proc. fisc. nu prevăd un plafon maxim, ci doar un procent de până la 20% din suma contestată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, cât şi de prevederile art. 3041 C. proc. civ., apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Critica ce vizează faptul că instanţa de fond a acordat ce nu s-a cerut este nefondată.
Instanţa de fond s-a pronunţat asupra cererii de suspendare formulată, în raport de temeiul legal invocat de reclamantă în cererea de chemare în judecată, respectiv art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Susţinerile recurentei-pârâte referitoare la neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, pentru admisibilitatea cererii de suspendare, sunt nefondate.
Potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond”.
Noţiunea de caz bine justificat a fost definită de legiuitor la art. 2 alin. (1) lit. t), potrivit căruia: „cazuri bine justificate sunt împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ”.
De asemenea, noţiunea de pagubă iminentă este definită la art. 2 alin. (1) lit. ş) ca fiind „prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public”.
La dosarul cauzei a fost depusă încheierea din 17 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în Dosarul nr. 197/43/2009, având ca obiect anularea deciziei nr. 56/2009 emisă de A.N.A.F., a deciziei de impunere din 05 decembrie 2008 şi a raportului de inspecţie fiscală din 05 decembrie 2008.
Potrivit acestei încheieri, în cauză s-a admis o expertiză contabilă care să răspundă obiectivelor formulate de instanţă, obiective care privesc lămuriri referitoare la legalitatea şi temeinicia actelor a căror anulare se solicită.
Este adevărat că un act administrativ fiscal, ca orice alt act administrativ, se bucură de o puternică prezumţie de legalitate, dar faptul că instanţa de fond a dispus efectuarea unei expertize contabile în scopul menţionat mai sus, reprezintă o împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului respectiv.
Pe de altă parte, punerea în executare a unui act administrativ fiscal a cărui valoare este considerabilă, cum este şi cazul celui contestat, a cărui suspendare a executării se solicită, în condiţiile în care legalitatea actului respectiv este pusă în mod serios la îndoială, reprezintă un prejudiciu pentru societatea comercială în cauză şi, deci, o pagubă iminentă, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.
Mai mult, intimata-reclamantă a făcut dovada că are contracte în derulare care nu ar mai putea fi onorate ca urmare a executării actului administrativ fiscal contestat, cu impact social şi asupra angajaţilor societăţii.
Având în vedere cele reţinute, instanţa de recurs apreciază că în mod corect instanţa de fond a reţinut ca fiind îndeplinite cumulativ cele două condiţii cerute la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ cum este cel din cauza dedusă judecăţii.
Critica referitoare la cuantumul mic al cauţiunii stabilite de prima instanţă este nefondată deoarece cauţiunea impusă şi plătită de intimata-reclamantă respectă cerinţele prevăzute de art. 185 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Ţinând seama de toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. a judeţului Mureş împotriva sentinţei civile nr. 36 din 20 februarie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5706/2009. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 5708/2009. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
