ICCJ. Decizia nr. 5706/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5706/2009
Dosar nr. 261/39/2009
Şedinţa publică de la 10 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea din 04 martie 2009, astfel cum a fost ulterior precizată, reclamanta T.L. a chemat în judecată Casa Naţională de Pensii şi alte drepturi de Asigurări Sociale solicitând instanţei să dispună obligarea acestei pârâte să-i răspundă la petiţia din 16 ianuarie 2009.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin această petiţie a solicitat pârâtei să-i răspundă la următoarele aspecte:
Motivul pentru care pârâta refuză să ia în considerare sentinţele judecătoreşti definitive şi irevocabile, care stabilesc că evaluarea personalului medico-legal din cabinetele teritoriale de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă aflate în subordinea caselor teritoriale de pensii trebuie efectuată potrivit H.G. nr. 150/1999 şi nu după H.G. nr. 749/1998 şi motivul pentru care instituţiile din subordine, respectiv casele judeţene de pensii nu sunt obligate să raporteze sau cel puţin să cunoască indicatorii de performanţă ai fiecărui cabinet de expertiză medicală din subordine, pentru ca evaluarea indicatorilor de performanţă ai medicului expert asigurări sociale să fie efectuată în baza unor criterii obiective. A mai arătat că pârâta nu a răspuns solicitărilor formulate în scris de reclamantă în termenul legal de 30 de zile, deşi pârâta a recepţionat adresa sa la data de 19 ianuarie 2009. Prin aceeaşi acţiune, reclamanta a solicitat şi obligarea pârâtei să dispună comunicarea indicatorilor de performanţă privind activitatea de expertiză medicală şi recuperarea capacităţii de muncă realizată de fiecare cabinet de expertiză medicală şi recuperarea capacităţii de muncă, în vederea aprecierii obiective a activităţii fiecărui cabinet.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 118 din 29 mai 2009, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta T.L., în contradictoriu cu pârâtele Casa Judeţeană de Pensii Botoşani şi Casa Naţională de Pensii şi alte drepturi de Asigurări Sociale.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, în speţă, nu se poate pune problema existenţei unei stări de pasivitate a autorităţilor pârâte faţă de solicitarea reclamantei, deoarece înlăuntrul termenului de 30 de zile prevăzut de lege, pârâta a întreprins demersuri în vederea rezolvării solicitărilor reclamantei, iar la data înregistrării acţiunii, răspunsul era comunicat reclamantei astfel că pretinsa „tăcere a autorităţii” în sensul art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004 - nu este dată.
Cât priveşte obligarea pârâtei de a comunica caselor teritoriale indicatorii de performanţă, s-a reţinut că, acest capăt de cerere este nefondat, întrucât solicitarea excede atribuţiilor pârâtei.
Împotriva acestei sentinţe, considerată netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta T.L.
Recurenta a susţinut în esenţă, următoarele:
1. Instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti prin chemarea în judecată a Casei Judeţene de Pensii Botoşani, încălcând principiul disponibilităţii părţilor (art. 304 pct. 4);
2. Prin hotărârea pronunţată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât sentinţa recurată a fost pronunţată doar de un judecător, deşi potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 completul de judecată trebuia alcătuit de doi judecători;
3. Hotărârea instanţei de fond este lipsită de temei legal (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), întrucât în mod eronat motivează că prin adresa din 26 februarie 2009 Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale comunică pârâtei răspunsul cu privire la cele două aspecte invocate de reclamantă, în condiţiile în care răspunsul celor două instituţii viza doar capătul de cerere privind evaluarea performanţelor profesionale pentru personalul medico-sanitar din cabinetele de expertiză medicală din casele teritoriale de pensii, neexistând soluţionarea capătului de cerere privind indicatorii de performanţă realizaţi de fiecare cabinet de expertiză medicală;
4. În mod eronat instanţa de fond reţine că reclamanta ar fi solicitat „obligarea pârâtei să comunice caselor teritoriale de pensii, indicatorii de performanţă, deoarece reclamanta a solicitat obligarea Casei Naţionale de Pensii şi alte drepturi de Asigurări Sociale să comunice indicatorii de performanţă privind activitatea de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă realizată de fiecare cabinet de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă, în vederea aprecierii obiective a activităţii de la fiecare cabinet.
Înalta Curte, analizând recursul formulat în raport de motivele invocate, de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, cât şi de prevederile art. 3041 C. proc. civ., apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Aşa cum rezultă din cererea de chemare în judecată recurenta-reclamantă a solicitat obligarea Casei Naţionale de Pensii şi alte drepturi de Asigurări Sociale să-i răspundă la cererea sa trimisă prin poştă la data de 16 ianuarie 2009. Deci, pârâta pe care reclamanta a chemat-o în judecată este Casa Naţională de Pensii şi alte drepturi de Asigurări Sociale.
Faptul că instanţa de fond a citat în cauză, în calitate de pârâtă şi Casa Judeţeană de Pensii Botoşani nu este de natură a-i aduce atingere interesului reclamantei de a beneficia de un proces echitabil, cu atât mai mult cu cât aceasta se află în raporturi de serviciu cu Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, fiind medic primar expert asigurări sociale, angajată la Cabinetul Botoşani din structura Casei Judeţene de Pensii Botoşani.
De altfel, potrivit precizărilor depuse la dosar de către Casa Judeţeană de Pensii Botoşani rezultă că evaluarea a fost făcută de această pârâtă, conform art. 3 din H.G. nr. 150/1999, pe baza criteriilor de evaluare prevăzute în anexa 1 din acest act normativ, reclamantei urmând a i se comunica punctajul minim şi maxim al postului de medic primar, ce va fi menţionat în fişa postului.
Aceeaşi pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Botoşani emite decizia nr. 17 din 22 martie 2002, prin care este numită comisia de coordonare a activităţii de evaluare şi, tot această pârâtă, la data de 16 aprilie 2002, îi comunică reclamantei că îi înaintează o copie a fişei postului, fişă care cuprinde şi punctajele: minim şi maxim.
Rezultă, aşadar, că citarea în cauză a pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Botoşani nu a împietat cu nimic modul în care instanţa de fond a soluţionat litigiul, cu atât mai mult cu cât reclamanta, prin cererea de chemare în judecată, a invocat anumite acte emise de această pârâtă şi care, în concepţia sa, au lezat-o într-o măsură sau alta.
Pe de altă parte, calitatea de pârâtă a Casei Judeţene de Pensii poate să-i profite reclamantei, având în vedere că în eventualitatea pronunţării unei hotărâri favorabile aceasta să-i fie opozabilă acestei pârâte, cu care reclamanta are relaţii de serviciu.
Referitor la critica potrivit căreia instanţa de fond prin pronunţarea hotărârii recurate în complet alcătuit dintr-un singur judecător ar fi încălcat, sub sancţiunea nulităţii, dispoziţiile art. 105 C. proc. civ., urmează a se constata că este neîntemeiată.
Astfel, prin Legea nr. 97 din 14 aprilie 2008 privind aprobarea O.U.G. nr. 100/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei (M. Of. nr. 294/15.04.2008) art. 10 din Legea nr. 554/2004 se modifică şi va avea următorul cuprins: „Art. 10 alin. (1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale Curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”. [a fost eliminată referirea la componenţa completului, deci se aplică dreptul comun, respectiv Legea nr. 304/2004 - art. 54 alin. (1)].
Legea nr. 304 din 28 iunie 2004, republicată, privind organizarea judiciară, la art. 54 alin. (1) stipulează următoarele: „cauzele date, potrivit legii, în competenţa de primă instanţă a judecătoriei, Tribunalului şi Curţii de apel se judecă în complet format de un singur judecător, cu excepţia cauzelor privind conflictele de muncă şi de asigurări sociale.
Cum instanţa de fond a reţinut că litigiul de faţă este de competenţa instanţei de contencios administrativ, în mod corect cauza a fost soluţionată de un singur judecător.
Pe fondul cauzei, în mod corect a reţinut instanţa de fond că pârâta nu a dat dovadă de pasivitate faţă de solicitarea reclamantei, menţionând demersurile făcute de aceasta, precum: solicitarea punctului de vedere al Direcţiei Politicii Salariale din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, informarea reclamantei cu privire la aceste demersuri, transmiterea prin adresa nr. din 2004 către reclamantă a răspunsului la solicitările acesteia, anexând acestuia şi punctul de vedere transmis de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Cum pârâta a răspuns reclamantei în termenul de 30 de zile prevăzut de lege, nu se poate vorbi de un refuz nejustificat al acesteia, de o tăcere a autorităţii în sensul art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, şi neconstatându-se existenţa motivelor de casare, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.L. împotriva sentinţei civile nr. 118 din 29 mai 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5705/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5707/2009. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
