ICCJ. Decizia nr. 5705/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5705/2009
Dosar nr. 586/36/2009
Şedinţa publică de la 10 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul A.I. a învestit Curtea de Apel Constanţa cu soluţionarea unei contestaţii împotriva hotărârii nr. 30155 din 31 martie 2008 a Casei Judeţene de Pensii Constanţa - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea de recunoaştere a calităţii de beneficiar al legii, solicitând anularea acesteia ca nelegală.
A arătat contestatorul că s-a născut la data de 12 noiembrie 1942 în localitatea Cleşniţa-Cetatea Albă, părinţii săi fiind A.A. şi G.
Părinţii săi au făcut obiectul schimbului de populaţie în luna septembrie 1940, în urma aplicării Tratatului Româno-Bulgar de la Craiova, împreună cu familia.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 236/CA din 11 iunie 2009, a admis acţiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii nr. 30155 din 31 martie 2009 emisă de pârâtă, constatarea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000 a reclamantului şi obligarea acesteia să-i acorde drepturile cuvenite pentru perioada noiembrie 1942-06 martie 1945.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că reclamantul, născut la data de 12 noiembrie 1942 în localitatea Cleşniţa-Cetatea Albă, în timpul strămutării părinţilor săi, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudecăţi pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Împotriva acestei sentinţe considerată netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa.
Recurenta a susţinut, printr-un prim motiv de recurs, că reclamantul a formulat tardiv contestaţia, depăşind termenul de 30 de zile prevăzut de lege.
Pe fondul cauzei, a susţinut că reclamantul nu a dovedit faptul că a suferit efectiv persecuţiile prevăzute de lege, întrucât în anul 1940 nu numai că nu era născut dar nici măcar nu era conceput, ori drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţie.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale, incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare:
Cu privire la primul motiv de recurs trebuie menţionat că într-adevăr, potrivit art. 7 pct. 4 din O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 189/2000, împotriva hotărârii casei judeţene de pensii sau a municipiului Bucureşti, persoana interesată poate face contestaţie la Curtea de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii, potrivit legii contenciosului administrativ.
În cauză, deşi recurenta susţine că reclamantul a formulat tardiv contestaţia împotriva hotărârii nr. 30155 din 31 martie 2009, aceasta nu face dovada acestei susţineri, adresa din 16 aprilie 2009 menţionând doar data emiterii hotărârii, nu şi aceea a comunicării.
Cât priveşte critica referitoare la fondul litigiului, aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate între 06 septembrie 1940-06 martie 1945 a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege, fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin Normele de aplicare a Ordonanţei aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei evidenţiază cu claritate că, reclamantul s-a născut în localitatea Cleşniţa-Cetatea Albă, deci pe teritoriul României, la data de 12 noiembrie 1942, după ce părinţii acestuia au fost obligaţi să se refugieze de pe teritoriul cedat Bulgariei prin Tratatul de la Craiova din septembrie 1940.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit persecuţiile respective în mod nemijlocit, cât şi acelea care au îndurat persecuţiile în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat ori au fost strămutaţi din motive etnice şi au suportat astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este de necontestat că reclamantul care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suportat familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Pe de altă parte, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor al persoanei strămutate – aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999 – a fortiori, trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate şi copilul născut în perioada de strămutare a părinţilor.
Rezultă, aşadar, că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, urmând a se respinge recursul declarat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 236 din 11 iunie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5704/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5706/2009. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
