ICCJ. Decizia nr. 5708/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 5708/2009

Dosar nr. 221/43/2009

Şedinţa publică de la 10 decembrie 2009

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Reclamantul B.O.M. a chemat în judecată Ministerul Sănătăţii Publice, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 831 din 05 mai 2009, până la pronunţarea instanţei de fond cu privire la cererea de anulare a ordinului.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că, prin ordinul menţionat, s-a dispus revocarea sa din funcţia de manager al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş în temeiul lit. i) a Capitolului VII din contractul de management.

Deşi dispoziţiile legale de mai sus prevăd revocarea din funcţie ca urmare a săvârşirii unei abateri disciplinare, în motivarea ordinului nu se face referire decât la două adrese al căror conţinut nu-l cunoaşte.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Sănătăţii a invocat inadmisibilitatea cererii formulată de reclamant, întrucât acesta nu a urmat procedura impusă de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârea Curţii de apel

Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 90/R din 09 iunie 2009, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de Ministerul Sănătăţii, precum şi cererea de suspendare formulată de reclamantul B.O.M.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în privinţa excepţiei inadmisibilităţii invocată de pârât, că aceasta este nefondată, întrucât plângerea prealabilă a fost trimisă prin fax, dovada fiind depusă la dosar.

Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că invocarea de către reclamant a unor argumente ce tind să demonstreze aparenţa de nelegalitate a ordinului nu este de natură să creeze o îndoială puternică şi evidentă asupra legalităţii actului.

În ceea ce priveşte paguba iminentă, aceasta este definită în art. 2 lit. ş) din lege ca fiind un prejudiciu viitor şi previzibil or, în speţă, reclamantul nu a făcut dovada iminenţei producerii unui prejudiciu greu sau imposibil de reparat.

3. Recursul reclamantului

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul B.O.M., considerând-o netemeinică şi nelegală în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat că instanţa de fond a ajuns la concluzia că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru suspendarea executării actului administrativ printr-o interpretare greşită a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte cazul bine justificat, recurentul-reclamant a arătat că aparenţa de nelegalitate a actului derivă din împrejurarea că ordinul atacat nu a fost precedat de un control soldat cu constatarea unor abateri de la legislaţia în vigoare potrivit clauzei prevăzute în Capitolul VIII, lit. i) din contractul de management şi a făcut referire la Recomandarea R/89/8 a Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei, care prevede necesitatea asigurării unei protecţii persoanelor ale căror drepturi au fost lezate prin actul administrativ.

Referitor la condiţia pagubei iminente, recurentul-reclamant a arătat că interpretarea dată de instanţă, potrivit căreia dacă reclamantului i se va admite acţiunea, va fi repus în funcţie şi va primi retroactiv drepturile salariale, este greşită, pentru că aplicarea ordinului contestat are ca efect lipsirea sa de orice sursă de existenţă, nefiindu-i oferit un alt post în locul celui de manager din care a fost revocat. A adăugat că situaţia de criză în care se află România face şi mai dificilă găsirea unui nou loc de muncă, iar soluţionarea acţiunii în contencios administrativ este un demers de durată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs formulate

Actul juridic dedus judecăţi este ordinul nr. 831 din 05 mai 2009, prin care Ministerul Sănătăţii a dispus revocarea recurentului-reclamant din funcţia de manager al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş şi încetarea contractului de management din 17 noiembrie 2008, cu modificările şi completările ulterioare, conform prevederilor lit. i) a Capitolului VIII din contract: „în cazul în care se constată abateri de la legislaţia în vigoare constatate de organele de control şi instituţiile abilitate în condiţiile legii”.

Ordinul a fost emis în temeiul dispoziţiilor Titlului VII – Spitalele, art. 1833 lit. i) şi art. 200 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, şi al prevederilor sus-menţionate din contractul de management.

Conform preambulului ordinului, la baza măsurii dispuse au stat adresele din 30 aprilie 2009 a Direcţiei de Sănătate Publică a Judeţului Mureş şi din 24 aprilie 2009 a Casei de Asigurări de Sănătate Mureş.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond”.

Reglementând acest mecanism procesual de protecţie provizorie a drepturilor subiective şi a intereselor legitime ale particularilor, legea naţională se conformează cerinţelor Recomandării R/89/8 a Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei, invocate în motivarea recursului.

Suspendarea nu intervine însă de drept, îndeplinirea condiţiilor cazului bine justificat şi a iminenţei unei pagube fiind supuse aprecierii judecătorului, care are de efectuat o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza circumstanţelor de fapt şi de drept ale cauzei. Acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.

Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ.

Îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să poată fi decelată cu uşurinţă în urma unei cercetări sumare a aparenţei dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Or, în speţă, motivele invocate de recurentul-reclamant nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumţia de legalitate a actului administrativ, ci necesită o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecăţii, acesta fiind considerentul pentru care Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut în mod just că aprecierile reclamantului asupra nelegalităţii ordinului contestat nu se pot subsuma condiţiei cazului bine justificat în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Cât priveşte criticile referitoare la îndeplinirea condiţiei pagubei iminente, Înalta Curte constată, de asemenea, că argumentele reţinute în sentinţa atacată sunt fundamentate, pentru că paguba iminentă nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată, prin probe concludente.

Recurentul-reclamant nu a administrat niciun fel de probă de natură să formeze convingerea instanţei în sensul iminenţei unei pagube materiale greu sau imposibil de înlăturat ulterior în cazul în care în final actul ar fi anulat, astfel încât să se circumscrie caracterului de excepţie al suspendării executării actului administrativ, conform fizionomiei pe care legea în prezent în vigoare o conferă acestei instituţii juridice.

2. Soluţia pronunţată în recurs

Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa atacată reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care calea de atac promovată în temeiul alin. (4) al aceluiaşi articol, raportat la art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., urmează a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de B.O.M. împotriva sentinţei civile nr. 90/R din 09 iunie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2009.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5708/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs