ICCJ. Decizia nr. 5805/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5805/2009
Dosar nr. 175/57/2009
Şedinţa publică din 15 decembrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC T.D. SA Hunedoara a solicitat în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. - Administraţia Financiară pentru Contribuabili Mijlocii Deva, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 356 din 9 decembrie 2008 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. 440 din 9 decembrie 2008 privind suma de 1.286.237 lei până la pronunţarea instanţei de fond, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi art. 215 din OUG nr. 92/2003.
În motivarea cererii, petenta a susţinut că sunt îndeplinite condiţiile cazului bine justificat şi a pagubei iminente prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 ca fiind necesare pentru a se putea dispune suspendarea executării unui act administrativ.
S-a arătat astfel, că aparenţa de nelegalitate a actelor administrativ fiscale contestate constă în faptul că o parte din sumele reţinute în sarcina societăţii sunt abuzive, iar prin executarea acestor sume societatea ar ajunge să-şi înceteze activitatea, prejudiciile produse nemaiputând fi recuperate in cazul întoarcerii executării.
Prin sentinţa nr. 51/ CA din 24 februarie 2009, Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC T.D. SA Hunedoara, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Hunedoara - Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Deva şi a dispus suspendarea Deciziei de impunere nr. 356 din 9 decembrie 2008 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. 440 din 09 decembrie 2008 emise de pârâtă pentru suma de 272.166 lei, până la pronunţarea instanţei de fond în condiţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. A fost respinsă cererea de suspendare pentru restul sumei.
Totodată a dispus restituirea cauţiunii de 100.000 lei aferentă sumei pentru care cererea a fost respinsă, din cauţiunea în sumă de 120.000 lei consemnată la C.E.C. cu recipisa nr. 430501/1 din 16 februarie 2009, la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin raportul de inspecţie fiscală întocmit la data de 9 decembrie 2008 de Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Deva din cadrul D.G.F.P. Hunedoara s-au stabilit în sarcina petentei obligaţii suplimentare bugetare în sumă de 1.286.237 lei, pentru care s-a emis Decizia de impunere nr. 356/9 decembrie 2008, societatea achitând o parte din această sumă, iar pentru restul de 1.254.570 lei a formulat contestaţie în condiţiile art. 205 C. proCod Fiscal
Constatând admisibilitatea cererii de suspendare, prima instanţă a procedat la verificare îndeplinirii celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 prin raportare la motivele invocate de petentă şi la probele administrate şi a apreciat că pentru suma de 272,166 lei sunt întrunite cumulativ condiţiile cazului bine justificat şi a pagubei iminente, executarea acestei sume punând în pericol activitatea societăţii. Pentru restul obligaţiilor bugetare, instanţa a constatat că nu este răsturnată prezumţia de legalitate a actelor administrativ - fiscale atacate, astfel că se va păstra efectul executoriu al acestora.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanta SC T.D. SA şi pârâta D.G.F.P. Hunedoara pentru Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Deva.
D.G.F.P. Hunedoara a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de suspendare a executării deciziei de impunere şi a raportului de inspecţie fiscală şi pentru suma de 272.166, apreciind că soluţia instanţei de fond nu se justifică în raport cu motivele invocate de reclamantă.
În opinia acestei recurente, în speţă nu sunt întrunite condiţiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea, fie chiar parţială, a executării actelor în discuţie întrucât reclamanta a invocat doar unele motive a căror examinare implică antamarea fondului cauzei şi nu a prezentat acte financiar - contabile din care să rezulte iminenţa pagubei, simpla apreciere a acesteia în sensul că executarea lor ar putea avea drept consecinţă blocarea activităţii nefiind suficientă pentru a se reţine îndeplinirea acestor cerinţe.
S-a susţinut, totodată, că restituirea cauţiunii, a fost dispusă cu încălcarea art. 7231 C. proc. civ., fără a se ţine cont de scopul plăţii acesteia – garantarea reparării unui eventual prejudiciu cauzat creditorului prin suspendarea executării silite.
Recurenta-reclamantă SC T.D. SA Hunedoara a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4, 8 şi 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a susţinut că, în mod netemeinic şi cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, instanţa de fond a considerat că nu a fost răsturnată prezumţia de legalitate a actelor administrativ - fiscale şi pentru obligaţiile stabilite cu titlu de redevenţă minieră şi accesoriile acestora, fără a avea în vedere motivele de nelegalitate invocate în procedura administrativă care justificau îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat.
Totodată, mai susţine această recurentă, instanţa era datoare, în virtutea atribuţiilor sale, să pronunţe aceeaşi soluţie cu privire la întreaga sumă, din moment ce a concluzionat că sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 în privinţa sumei de 272.166 lei.
S-a apreciat că prin înscrisurile existente la dosar s-a făcut dovada faptului că executarea actelor atacate produce grave prejudicii societăţii, ducând la falimentul acesteia, cu consecinţe iremediabile.
Examinând actele dosarului, hotărârea atacată şi criticile ce i-au fost aduse, prin prisma dispoziţiilor art. 304, 3041 C. proc. civ. şi a prevederilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar, Înalta Curte a constatat că subzistă în speţă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., pentru argumentele în continuare arătate.
Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nelegalitatea hotărârii poate fi reţinută atunci când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricini, fiind încălcat astfel principiul general consacrat prin art. 26 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care obligă judecătorul să motiveze hotărârile în mod clar, convingător şi pertinent.
În conformitate cu acest din urmă text de lege, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au avut convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, principiul astfel consacrat constituind o garanţie pentru părţi în faţa eventualului arbitrariu judiciar şi singurul mijloc prin care se asigură realizarea unui real control judiciar.
Hotărârea atacată nu îndeplineşte aceste exigenţe, simpla redare a textelor de lege, urmată de aprecierea generică privind îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actelor contestate în privinţa unei părţi din suma în discuţie şi, respectiv, netemeinicia cererii pentru obligaţiile stabilite cu titlu de redevenţă minieră, fără a se indica motivele pentru care s-a reţinut aparenţa „văditei nelegalităţi parţiale a actului de control fiscal" rezultată din examinarea sumară a cauzei, astfel încât să nu fie antamat fondul, echivalând practic cu o nemotivare a acesteia.
Întrucât acest motiv de nelegalitate este de ordine publică, având în vedere şi precizările apărătorului reclamantei-recurente SC T.D. SA în sensul că la data de 4 decembrie 2009 a expirat termenul pentru exercitarea dreptului de sesizare a instanţei de contencios administrativ cu o acţiune în anularea respectivelor acte, Înalta Curte, în considerarea dispoziţiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., va admite ambele recursuri, cu consecinţa modificării în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de suspendare a executării actelor adminstrativ-fiscale atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de SC T.D. SA Hunedoara şi D.G.F.P. Hunedoara pentru Administraţia Financiară pentru Contribuabili Mijlocii Deva, împotriva sentinţei nr. 51/ CA din 24 februarie 2009 a Curţii de Apel Alba – Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată, în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta SC T.D. SA Hunedoara, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5781/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5820/2009. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
