ICCJ. Decizia nr. 5929/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5929/2009
Dosar nr. 6757/2/2009
Şedinţa publică de la 18 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamanţii C.M., D.D., D.C., D.A., D.F., I.C., M.L., M.P., M.F., M.D., M.G., M.M., O.M., P.N., P.E., P.L., P.R.E., T.M., T.R., T.G., V.V.G., V.S. şi V.C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, au solicitat suspendarea executării actului administrativ din 03 iulie 2009.
Motivându-şi acţiunea, reclamanţii au arătat că fac parte din personalul auxiliar al Judecătoriei Alexandria, iar prin actul a cărui suspendare se solicită, comunicat la data de 03 iulie 2009, s-a dispus ca drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 să fie achitate fără includerea sporului de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică. Apreciază că măsura impusă ordonatorilor de credite secundari şi terţiari este nelegală şi neconstituţională.
Reclamanţii au mai arătat că aparenţa de nelegalitate a actului administrativ vizat constituie un caz bine justificat, iar prejudiciul material viitor şi previzibil prin neplata unor drepturi salariale reprezintă paguba iminentă ce trebuie prevenită prin suspendarea actului administrativ.
Prin sentinţa civilă nr. 2997 din 30 septembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea reclamanţilor, dispunând suspendarea executării actului administrativ din 03 iulie 2009.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa fondului a reţinut că în speţă există o aparenţă de nelegalitate a actului contestat, întrucât s-a dispus restrângerea exerciţiului unor drepturi de natură salarială printr-un act administrativ şi nu prin lege, această împrejurare constituind un caz bine justificat în sensul Legii nr. 54/2004.
Totodată, s-a reţinut îndeplinirea şi a condiţiei procedurii unei pagube iminente care trebuie a fi prevenită prin suspendarea executării actului, în sensul că s-ar putea diminua considerabil veniturile reclamanţilor, cu consecinţe păgubitoare asupra funcţionării instanţei unde aceştia îşi desfăşoară activitatea.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Principalele critici aduse sentinţei pronunţate de instanţa de fond, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se referă la:
- neîndeplinirea procedurii administrative prealabile, în condiţiile în care instanţa fondului a considerat adresa din 03 iulie 2009 ca fiind act administrativ, situaţie în care acţiunea ar fi trebuie respinsă, ca inadmisibilă;
- adresa contestată nu constituie un act administrativ, în sensul Legii nr. 554/2004, ci o măsură stabilită de ordonatorul principal de credite, în sarcina celorlalţi ordonatori din sistem, materializată sub forma unei adrese, o operaţiune de încunoştinţare a ordonatorilor secundari şi terţiari de credite, realizată ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 71/2009, coroborată cu Legea nr. 18/2009 şi Legea nr. 500/2002;
- în speţă nu este întrunită condiţia cazului bine justificat, nefiind vorba de o apartenenţă de nelegalitate a actului;
- nu este îndeplinită nici condiţia prevenirii pagubei iminente, întrucât reclamanţii nu au fost lezaţi în drepturile salariale cuvenite, iar actul atacat nu retroactivează neproducând efecte în perioada anterioară emiterii acestuia.
Analizând sentinţa atacată în raport cu motivul de recurs formulat, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Obiectul acţiunii deduse judecăţii îl reprezintă suspendarea executării adresei din 03 iulie 2009 emisă de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Prin acest act, emitentul a dispus ca, la data de 10 iulie 2009, drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 să se achite fără a include şi sporul de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică. În plus, aceeaşi autoritate publică a arătat că această modalitate de calcul a drepturilor salariale se va păstra şi pentru viitor, plata sporului anterior individualizat urmând să se efectueze conform eşalonării prevăzute de O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
Din lecturarea textului legal anterior arătat, rezultă că o primă cerinţă pentru a interveni această măsură excepţională de întrerupere a efectelor unui act administrativ este aceea de a fi în prezenţa unui asemenea act.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din actul normativ mai sus citat, prin noţiunea de act administrativ se înţelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
În speţa de faţă, nu poate fi primită critica recurentului în sensul negării caracterului de act administrativ al adresei solicitate a fi suspendate.
În mod evident, adresa în discuţie adoptă o măsură prin care se modifică un element esenţial al raporturilor de serviciu existente între intimaţii-reclamanţi şi stat: mai precis, este vorba de modificarea cuantumului salariului cuvenit pentru activitatea prestată în luna iunie 2009.
În plus, măsura supusă analizei în cauza de faţă a fost luată în regim de putere publică, în vederea organizării executării unei norme cu putere de lege, respectiv a O.U.G. nr. 71/2009, dar şi a unei legi, respectiv Legea nr. 18/2009.
Aşadar, nu se poate afirma că suntem în prezenţa unei simple operaţiuni administrative de comunicare către ordonatorii secundari şi terţiari de credite, după cum susţine în mod eronat recurentul.
Suspendarea efectelor actelor administrative reprezintă o situaţie de excepţie, la care poate să se recurgă atunci când sunt îndeplinite condiţiile impuse de Legea nr. 554/2004.
O primă condiţie impusă de legiuitor pentru a se dispune această măsură este aceea a existenţei unui caz bine justificat.
Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Prin urmare, condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.
Altfel spus, pentru a interveni suspendarea judiciară a executării unui act administrativ, trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.
În speţă, Înalta Curte constată că suntem în prezenta unui caz bine justificat în raport de următoarele argumente:
În primul rând, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, prin actul administrativ analizat emis la data de 03 iulie 2009, recurentul a intervenit în mod retroactiv în plata drepturilor băneşti cuvenite intimaţilor pe luna iunie 2009.
Prin această măsură, Înalta Curte poate aprecia că există indicii în sensul că recurentul a încălcat principiul neretroactivităţii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţia României, care prevede că legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.
În cauza de faţă, Înalta Curte consideră că există un argument juridic aparent valabil cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu, în sensul unei aplicări retroactive a prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 71/2009, care este o normă cu putere de lege.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, modificată, prin noţiunea de pagubă iminentă se înţelege prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
În concepţia instanţei de control judiciar şi această condiţie legală este îndeplinită în speţă, fiind vorba de diminuarea unor drepturi salariale, acest prejudiciu material este viitor şi previzibil cu evidenţă în contextul derulării raporturilor de serviciu dintre magistraţi şi stat.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti împotriva sentinţei civile nr. 2997 din 30 septembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5921/2009. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 5931/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
