ICCJ. Decizia nr. 5933/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5933/2009
Dosar nr. 695/33/2009
Şedinţa publică de la 18 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 8 aprilie 2009, reclamanta I.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, să se dispună anularea hotărârii din 16 martie 2009 prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Motivându-şi cererea, reclamanta a arătat, în esenţă, că se consideră îndreptăţită să beneficieze de drepturile acordate potrivit Legii nr. 189/2000, întrucât s-a născut în anul 1941, pe timpul refugiului părinţilor săi din oraşul Cluj în oraşul Turda.
Prin sentinţa civilă nr. 214 din 13 mai 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei I.D., a anulat hotărârea din 16 martie 2009 emisă de C.J.P. Cluj pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 25 octombrie 1941 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 februarie 2009.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că din materialul probator administrat în cauză rezultă că reclamanta a făcut dovada că s-a născut la Turda, la data de 25 octombrie 1941, pe timpul refugiului părinţilor săi, datorită persecuţiilor de natură etnică exercitate în localitatea de domiciliu, astfel că şi reclamantei trebuie să i se recunoască statutul de refugiat.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj.
Recurenta critică sentinţa pronunţată de instanţa de fond, considerând că reclamanta nu poate beneficia de statutul de refugiat, întrucât s-a născut în localitatea de refugiu a părinţilor săi, fără a-şi schimba domiciliul.
Totodată, recurenta apreciază că reclamanta nu a făcut dovada persecuţiei pe motive etnice la care ar fi fost supusă.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin Normele de aplicare a ordonanţei menţionate, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare unui tratat bilateral.
În cauză, este necontestat faptul că reclamanta s-a născut la 25 octombrie 1941, pe timpul refugiului părinţilor săi din localitatea de domiciliu - Cluj, în oraşul Turda, ca urmare a persecuţiilor de natură etnică exercitate după ocuparea Ardealului de Nord, ca urmare a Dictatului de la Viena din 1940.
Instanţa de fond a realizat o corectă interpretare teleologică a prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999 cu modificările şi completările ulterioare şi ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002.
Pe cale de consecinţă, în mod corect şi în acord cu practica unitară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa de fond a reţinut că prejudiciile suferite de părinţi, urmare strămutării sunt suportate şi de către copiii lor minori, ceea ce justifică similitudinea de regim juridic aplicabil.
Interpretarea pe care instanţa de fond a dat-o dispoziţiilor O.G. nr. 105/1999 cu modificările şi completările ulterioare, este în acord şi cu aspectele reţinute de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie beneficiază de aceleaşi drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuţie prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti";.
Faţă de cele mai sus arătate, nu există niciun temei pentru a o înlătura pe reclamanta I.D. de la beneficiul drepturilor acordate potrivit O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Rezultă că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă temeinică şi legală, iar recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 214 din 13 mai 2009 a Curţii de Apel Cluj , secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5931/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5934/2009. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
