ICCJ. Decizia nr. 5934/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5934/2009
Dosar nr. 833/33/2009
Şedinţa publică de la 18 decembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea introdusă, pe calea contenciosului administrativ la Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamantul T.M. a chemat în judecată pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj, pentru refuzul nejustificat de a-i comunica măsurile luate în dosarul penal nr. 337/VIII/l/2005 , la cererea formulată în acest sens la data de 23 aprilie 2009.
Motivându-şi acţiunea, reclamantul a arătat că la data de 05 decembrie 2005 a sesizat pârâta cu privire la ridicarea ilegală a unui sechestru imobiliar de la SC T. SRL Dej, cu complicitatea Administraţiei Finanţelor Publice Dej, instituţie în cadrul căreia a îndeplinit funcţia de şef de serviciu. A mai arătat că, în urma sesizării, s-au efectuat acte de urmărire penală, dar nu i s-a comunicat modul de soluţionare a cauzei, deşi a solicitat acest lucru.
Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 288/2009 din 11 iunie 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul T.M.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că în cauză au fost invocate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Serviciului Teritorial Cluj al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, precum şi excepţia inadmisibilităţii plângerii.
Cu privire la prima excepţie invocată s-a reţinut faptul că, potrivit O.U.G. nr. 43/2002, serviciile teritoriale ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie nu au personalitate juridică, dar viciul existent în cererea de chemare în judecată a fost acoperit prin depunerea întâmpinării de către Direcţia Naţională Anticorupţie, care a înţeles să răspundă în cauză în calitate de pârât, în locul Serviciului Teritorial Cluj.
Referitor la cea de a doua excepţie, instanţa de fond a reţinut că solicitarea reclamantului în faţa organelor de urmărire penală, deşi este rezultatul unei obligaţii impuse unui funcţionar public, are regimul de soluţionare specific C. proc. pen., Legea nr. 554/2004 neavând incidenţă în cauză.
În consecinţă, inadmisibilitatea a fost reţinută ca motiv de respingere a cererii de chemare în judecată.
Ca urmare a faptului că a considerat că Legea contenciosului administrativ nu îşi găseşte aplicabilitate în cauză, instanţa fondului nu a mai analizat excepţia inadmisibilităţii prin prisma neîndeplinirii procedurii prealabile.
3. Recursul reclamantului
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs reclamantul T.M.
În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat că instanţa a deturnat obiectul acţiunii în sensul aplicabilităţii în speţă a C. proc. pen., iar nu a Legii nr. 554/2004.
În opinia recurentului-reclamant, obiectul acţiunii este formulat cu claritate şi constă în refuzul nejustificat de comunicare a măsurilor luate în dosarul penal nr. 337/VIII/1/2005 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Cluj, iar nu într-o plângere împotriva măsurilor adoptate de organele de cercetare penală, motiv pentru care se încadrează în prevederile Legii nr. 554/2004.
În dovedirea susţinerilor sale, potrivit art. 305 C. proc. civ., recurentul-reclamant a depus la dosarul de recurs copia rezoluţiei din 19 august 2009, emisă după declanşarea litigiului în contencios administrativ, prin care Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej i-a respins plângerea împotriva rezoluţiei adoptate în Dosarul nr. 87/P/2006 şi a dispus sesizarea Poliţiei Municipiului Dej pentru a efectua cercetări faţă de numita G.L. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1. Argumentele corespunzătoare criticilor formulate
Examinând cauza prin prisma motivului invocat şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Potrivit art. 52 din Constituţia României, art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri ori prin refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri.
Refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal se asimilează actelor administrative, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Din întreaga reglementare a contenciosului administrativ rezultă că este supus controlului de legalitate pe această cale numai refuzul de rezolvare a unei cereri legate de un raport de drept administrativ.
Din perspectiva enunţată, instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect prevederile Legii nr. 554/2004, cererea adresată organelor de urmărire penală având un regim juridic distinct, prevăzut de normele procesual-penale.
2. Soluţia pronunţată în recurs
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de modificare sau de casare a sentinţei potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.M. împotriva sentinţei civile nr. 288/2009 din 11 iunie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5933/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 5936/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
