ICCJ. Decizia nr. 575/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 575/2009
Dosar nr. 952/54/2008
Şedinţa publică din 4 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 8 mai 2008, reclamanta SC I.Z.A.M.A.R. SRL, comuna Brabova, judeţul Dolj a solicitat în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. şi D.G.F.P. a judeţului Dolj să se dispună anularea Deciziei nr. 34 din 18 martie 2008 şi a Deciziei de impunere nr. 5108 din 31 octombrie 2007 cu privire la suma de 583.875 lei, reprezentând impozit pe profit, majorări şi penalităţi de întârziere, iar în subsidiar, să se constate nelegalitatea Deciziei nr. 34 din 18 martie 2008 şi să fie obligate pârâtele să soluţioneze pe fond contestaţia depusă împotriva Deciziei de impunere nr. 5108 din 31 octombrie 2007.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că organele de inspecţie fiscală au determinat nelegal baza de impozitare pe trimestrul II al anului 2006, pentru că nu au avut în vedere cheltuiala cu întreaga valoare a producţiei distruse de inundaţiile produse în perioada 20 - 24 aprilie 2006. De asemenea, reclamanta a arătat că prin Decizia nr. 34 din 18 martie 2008, agenţia pârâtă a respins ca nemotivată contestaţia formulată, fără să o analizeze pe fond.
Prin încheierea dată în Şedinţa publică din 17 iunie 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 5108 din 31 octombrie 2007 şi a Deciziei nr. 34 din 18 martie 2008 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a fondului cauzei, constatând că sunt întrunite condiţiile cumulative prevăzute de art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, atât în privinţa cazului bine justificat, cât şi în privinţa riscului producerii unei pagube iminente.
Aceeaşi instanţă a pronunţat sentinţa nr. 178 din 27 iunie 2008, prin care a admis acţiunea, a anulat Decizia nr. 34 din 18 martie 2008 emisă de D.G.F.P. a judeţului Dolj şi a obligat pârâta să soluţioneze pe fond contestaţia reclamantei, prin emiterea unei noi decizii.
Hotărând astfel, instanţa de fond a constatat nelegalitatea Deciziei nr. 34 din 18 martie 2008 prin care contestaţia reclamantei a fost respinsă ca nemotivată, reţinând că din cuprinsul contestaţiei rezultă motivele de fapt şi de drept pentru care s-a solicitat anularea Deciziei de impunere nr. 5108 din 31 octombrie 2007.
Instanţa de fond a stabilit că în mod nelegal organele de inspecţie fiscală nu au analizat pe fond contestaţia formulată de reclamantă, deşi în considerentele deciziei contestate au expus modul de calcul al impozitului pe profit şi al accesoriilor şi au precizat că se va examina fondul contestaţiei.
Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii din 17 iunie 2008, a declarat recurs pârâta D.G.F.P. a Judeţului Dolj, în nume propriu şi în numele pârâtei A.N.A.F., solicitând modificarea hotărârilor instanţei de fond, în sensul respingerii cererilor formulate de reclamantă.
Recurenta A.N.A.F. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a solicitat respingerea acţiunii formulate împotriva sa, învederând că nu a emis nici una din deciziile contestate în cauză.
Încheierea din Şedinţa publică din 17 iunie 2008 a fost criticată de recurente în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi s-a arătat că actele depuse de societatea intimată la dosar nu dovedesc îndeplinirea condiţiilor cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ fiscal.
Recurentele au susţinut că instanţa de fond avea posibilitatea să verifice situaţia concretă a intimatei şi efectele pe care le poate produce executarea silită a actului administrativ – fiscal, ceea ce nu s-a realizat şi în consecinţă, măsura suspendării executării a fost dispusă numai pe baza unor prezumţii.
În baza aceleiaşi prevederi legale a fost criticată soluţia dată pe fondul pricinii şi s-a susţinut că hotărârea de admitere a acţiunii şi de anulare a Deciziei nr. 34 din 18 martie 2008 este lipsită de temei legal, întrucât contestaţia depusă de intimată a fost corect respinsă ca nemotivată. Recurentele au arătat că intimata nu a răspuns adresei prin care i s-a solicitat să prezinte documentele pe care îşi întemeiază cererea, nu a indicat temeiul de drept şi de fapt pentru contestarea întregii sume reprezentând impozit pe profit suplimentar şi nu a precizat cât din acest impozit contestă, dat fiind că neînregistrarea contabilă a unor cheltuieli nu are legătură cu întreaga sumă stabilită suplimentar de inspecţia fiscală prin Decizia de impunere.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Recurenta A.N.A.F. a susţinut neîntemeiat că nu are legitimare procesuală în cauză, deşi a fost parte la judecarea dosarului la instanţa de fond şi a formulat apărări pe fondul pricinii, fără a invoca excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Criticile aduse de recurente hotărârii pronunţate la data de 17 iunie 2008 în baza art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004 se dovedesc a fi lipsite de interes, astfel încât nu se mai impune a fi examinate, întrucât măsura suspendării executării a încetat ca urmare a soluţionării irevocabile a cauzei prin judecarea prezentului recurs.
În privinţa soluţiei de admitere a acţiunii şi de anulare a Deciziei nr. 34 din 18 martie 2008, se constată că sunt nefondate criticile formulate în recurs cu privire la aplicarea legii care reglementează calea administrativă de atac a contestaţiei.
Instanţa de fond a constatat întemeiat nelegalitatea deciziei prin care a fost respinsă ca nemotivată contestaţia depusă de societatea intimată, dat fiind că aceasta cuprinde descrierea situaţiei de fapt privind cauza distrugerii culturilor agricole, procedura de scădere din evidenţă a producţiei distruse de forţă majoră atestată prin înscrisurile eliberate de Primăria comunei Măceşu de Jos, precum şi temeiurile de drept pentru cererea de anulare a obligaţiilor fiscal suplimentare stabilite de inspecţia fiscală prin Decizia de impunere nr. 5108 din 31 octombrie 2007.
Astfel, s-a reţinut în concordanţă cu probele administrate în cauză, că intimata şi-a motivat în drept contestaţia pe dispoziţiile art. 94 alin. (1) şi alin. (3) lit. c), art. 205 şi urm. C. proCod Fiscal, republicat şi pct. 13 din HG nr. 44/2004 cu privire la modul de înregistrare a veniturilor sau a cheltuielilor eronat efectuate sau omise.
Din acest motiv, este corectă concluzia instanţei de fond privind nelegalitatea deciziei nr. 34 din 18 martie 2008, întrucât contestaţia depusă de societatea intimată cuprinde argumentele de fapt şi de drept necesare analizei pe fond de către organele de soluţionare a contestaţiei, prin verificarea apărărilor formulate în raport de elementele de fapt şi de drept avute în vedere la emiterea actului administrativ-fiscal, potrivit dispoziţiilor art. 183 alin. (1) C. proCod Fiscal, republicat.
Faţă de considerentele expuse, constatând că nu există motive pentru casarea sau modificarea încheierii din 17 iunie 2008 şi a sentinţei nr. 178 din 27 iunie 2008, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Dolj şi A.N.A.F., împotriva sentinţei nr. 178 din 27 iunie 2008 precum şi a încheierii din 17 iunie 2008 ale Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 574/2009. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 576/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
