ICCJ. Decizia nr. 61/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 61/2009
Dosar nr. 527/36/2008
Şedinţa publică din 9 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 614 din 3 iulie 2008 Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei Răşină Maria, având ca obiect anularea actului nr. 5581/2007 al A.N.R.P. şi obligarea acesteia să răspundă la contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 252 din 16 august 2007 a Comisiei de pe lângă Prefectura Constanţa, ca rămasă fără obiect, a respins cererea pentru repararea pagubei şi daune morale, a respins cererea de suspendare a actului administrativ a cărui anulare se solicită, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 290/2003 şi, totodată, a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că prin emiterea adresei nr. 5581/2007 a fost soluţionată contestaţia reclamantei împotriva Hotărârii nr. 252/2007 prin care a fost aprobată cererea privind acordarea de despăgubiri băneşti, astfel că cererea a rămas fără obiect şi în consecinţă se impune respingerea cererii de suspendare şi a celei privind repararea pagubei şi daune morale.
De asemenea, instanţa de fond a mai reţinut că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale nu întruneşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta R.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta susţine că a solicitat anularea „actului" nr. 5581/2007 emisă de intimata A.N.R.P. şi obligarea autorităţii pârâte să-i răspundă concret şi afirmativ la solicitările formulate prin scrisorile recomandate primite la 4 octombrie şi 26 octombrie 2007, iar prin acceptarea excepţiei invocată de intimată şi respingerea cererii ca rămasă fără obiect, prima instanţă a încălcat legea.
La data de 30 mai 2008, dreptul A.N.R.P. de emitere a unui act administrativ unilateral, pentru executarea Legii nr. 554/2004, Legii nr. 290/2003, era prescris.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 290/2003, recurenta arată că prima instanţă a greşit atunci când a dispus respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, motivând că Legea nr. 290/2003 prin art. 5 este neconstituţională deoarece nu respectă art. 11 din Constituţia României şi art. 27 pct. 3 din Tratatul de Pace încheiat la Paris în anul 1947.
Recurenta critică hotărârea pentru nelegala soluţionare a capetelor de cerere privind repararea pagubei şi plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu deplasarea la Bucureşti la data de 13 decembrie 2007 în sumă de 247 lei.
Prin întâmpinarea formulată, intimata A.N.R.P. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că soluţia primei instanţe este legală.
Intimata a precizat că prin actul nr. 5581/2007 s-a răspuns reclamantei la petiţia înregistrată la data de 1 noiembrie 2007.
Contestaţia împotriva Hotărârii nr. 252/2007 emisă de Instituţia Prefectului Constanţa a fost soluţionată prin Decizia nr. 898/2008.
În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 290/2003 invocată de recurenta - reclamantă, în mod corect, instanţa a constatat că aceasta nu întruneşte condiţiile de admisibilitatea deoarece nu au fost indicate dispoziţiile din Constituţie care au fost încălcate.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs reţinute, în esenţă, a întâmpinării, precum şi sub toate aspectele potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Recurenta - reclamantă prin mandatar M.Ş. a investit instanţa de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect anularea actului nr. 5581/2007 al A.N.R.P. şi obligarea la un răspuns la contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 252 din 16 august 2007 emisă de Instituţia Prefectului Constanţa, cu daune materiale şi morale.
Curtea de Apel a reţinut corect că petiţiile reclamantei aveau ca obiect aplicarea prevederilor Legi nr. 290/2003 pentru acordarea de despăgubiri băneşti pentru bunurile sechestrate, reţinute sau rămase în comuna Borceag, judeţul Cahul, Basarabia al autorilor R.G. şi R.A.
Cum pe parcursul soluţionării pricinii intimata a emis Decizia nr. 898 din 30 mai 2008 prin care a fost respinsă contestaţia formulată de reclamanta R.M., prima instanţă a respins în mod just primul capăt de cerere ca rămasă fără obiect.
De fapt actul nr. 5581/2007 atacat de reclamantă în contencios administrativ, este un răspuns la memoriul înregistrat sub nr. 5581/2007 care nu este un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, art. 2 lit. c).
Decizia nr. 898/2008 emisă de A.N.R.P. – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate fi atacată în termen de 30 de zile de la comunicare la Secţia de contencios administrativ conform art. 8 alin. (5) din lege.
Prin recursul de faţă recurenta tinde să acrediteze ideea că nu i s-a răspuns punctual, ci i s-au comunicat informaţii greşite.
În realitate, după cum deja s-a arătat în cele ce preced, reclamanta a cerut să i se comunice rezolvarea la contestaţia pe care a formulat-o împotriva Hotărârii nr. 252 din 16 august 2007, contestaţie ce a fost soluţionată aşa cum de altfel i s-a şi comunicat.
Împrejurarea că nu i s-a dat un răspuns favorabil la toate solicitările formulate, ţine de legalitatea actului administrativ ce poate fi atacat în condiţiile menţionate.
Conform art. 8 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 290/2003 cu modificările ulterioare, în termen de cel mult 60 zile A.N.R.P. – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestaţiile şi le va aproba sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreşedintelui A.N.R.P. care coordonează activitatea Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
Recurenta critică hotărârea primei instanţe în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 290/2003 invocată prin acţiune şi prin contestaţia împotriva Hotărârii nr. 252/2007 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 290/2003 emisă de Instituţia Prefectului Constanţa.
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale republicată, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unor legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".
Înalta Curte apreciază că, în speţă nu sunt întrunite condiţiile privind admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 47/1992, mai sus citată şi că în mod corect prima instanţă a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.
Astfel obiectul prezentei cauze îl reprezintă anularea răspunsului nr. 6681/2007 al A.N.R.P. şi obligarea la un răspuns la contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 252/2007, iar dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 290/2003, în raport de care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate nu au legătură cu soluţionarea pricinii.
Mai mult, aşa cum a reţinut prima instanţă obiectul cauzei priveşte exclusiv litigiul dedus judecăţii şi nu alte cauze în oarecare conexiune cu acesta.
De altfel excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă în sensul art. 29 din lege pentru că nu s-au invocat dispoziţiile din legea fundamentală în raport cu care textul de lege contestat să fie determinat în soluţionarea cauzei deduse judecăţii.
Cu privire la aplicarea prevederilor art. 274, 275 C. proc. civ., având în vedere că cererea reclamantei a fost respinsă, autoritatea pârâtă comunicând la prima zi de înfăţişare după precizarea obiectului cererii şi motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, răspunsul la petiţia nr. 5581/2007, cererea de obligarea autorităţii pârâte la plata cheltuielilor de judecată este nefondată şi în mod corect a fost respinsă de prima instanţă. Înalta Curte constată că autoritatea a rezolvat cererea în limitele investirii sale, prezentând în mod obiectiv cadrul legal aplicabil în principiu unei astfel de cereri, precum şi căile legale de atac împotriva Deciziei nr. 898/2008.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.M. împotriva sentinţei nr. 614 din 3 iulie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 576/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 626/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
