ICCJ. Decizia nr. 847/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 847/2009
Dosar nr. 1255/33/2008
Şedinţa publică din 17 februarie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 615/22 septembrie 2008, a admis cererea reclamantei SC P.L.I.F.N. SA Cluj formulată în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. şi D.G.A.F. Cluj şi în temeiul art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2000, a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 69 din 30 mai 2008, până la soluţionarea în fond a cauzei înregistrate sub nr. 1254/33/2008, la aceeaşi instanţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că societăţii reclamante i-a fost impusă de către pârâte plata sumei de 4.038.510 lei cu titlu de creanţă fiscală, acţiunea de fond vizând anularea actului de impunere fiind separat formulată şi înregistrată sub nr. de Dosar 1254/33/2008 al Curţii de Apel Cluj.
Cu privire la îndeplinirea cumulativă a condiţiilor legale cerute pentru dispunerea suspendării executării actului administrativ, instanţa de fond a reţinut că împrejurarea invocată de reclamantă referitoare la perturbarea activităţii societăţii, urmare a executării actului atacat în procedură jurisdicţională poate fi reţinută ca fiind un caz justificat, având în vedere situaţia financiară a acestei societăţi reflectată în documentele prezentate, cu referire specială la contractele de revolving.
Referitor la paguba iminentă, instanţa de fond a apreciat că în cazul concret al reclamantei, prin executarea silită s-ar perturba în mod grav activitatea economică a societăţii, reţinând că, dată fiind suspendarea soluţionării contestaţiei formulate de aceasta s-a prelungit perioada de timp în care societatea se va afla în incertitudine cu privire la obligaţiile fiscale, această situaţie fiind totodată circumscrisă şi categoriei cazurilor bine justificate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs, (i) A.N.A.F., legal reprezentată prin D.G.F.P. a judeţului Cluj, ca şi (ii) D.G.F.P. Cluj, aceasta din urmă pentru A.F.C.M.
În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate, ambele recurente, criticând hotărârea instanţei de fond prin prisma prevederilor art. 304 pct. 8 şi pct. 9 din C. proc. civ., au susţinut că în mod eronat s-a reţinut că soluţionarea contestaţiei pe cale administrativă a fost suspendată, când, în realitate, D.G.S.C. nu a pronunţat încă o decizie în acest sens, reclamantei-intimate fiindu-i solicitate documente suplimentare.
S-a mai arătat de către recurente că în cauză, în opinia lor, nu sunt întrunite cumulativ cele două condiţii legale pentru a se putea dispune măsura suspendării executării actului administrativ, care, aşa cum a reţinut şi Curtea Constituţională, reprezintă o situaţie de excepţie, actul administrativ bucurându-se de prezumţia de legalitate.
În fine, recurentele au mai arătat că nici una dintre situaţiile reţinute de instanţa de fond, nu constituie, în raport şi de jurisprudenţa Înaltei Curţi în această materie, argumente în favoarea reţinerii atât a cazului bine justificat cât şi a prevenirii unei pagube iminente, reclamanta-intimată rezumându-se la susţineri cu caracter general care nu demonstrează că eventualele măsuri de executare silită luate faţă de aceasta ar aduce-o în situaţia de a nu-şi mai continua activitatea şi în imposibilitatea de a-şi achita obligaţiile.
Intimata-reclamantă SC P.L.I.F.N. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor promovate, cu consecinţa menţinerii măsurii legale de suspendare a executării actului administrativ, dispusă de instanţa de fond, raportat la dovezile existente la dosar.
Recursurile sunt nefondate.
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, incluzând art. 3041 C. proc. civ. ca şi faţă de criticile comune formulate de recurente, circumscrise motivelor de recurs arătate, reţine că nu subzistă în cauză motive legale care să conducă la modificarea sau la casarea sentinţei pronunţate de instanţa de fond, în considerarea celor în continuare arătate.
În adevăr, suspendarea executării unui act administrativ constituie o situaţie de excepţie ce intervine numai atunci când sunt cumulativ îndeplinite cerinţele prevăzute în art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.
Înalta Curte reţine însă că nu sunt întemeiate şi, ca atare, nu pot fi primite criticile recurentelor în sensul că reclamanta-intimata nu ar fi dovedit în cauză existenţa şi respectiv îndeplinirea acestor condiţii legale.
În temeiul art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, reclamanta – intimată a solicitat Curţii de Apel Cluj, simultan cu cererea de anulare parţială a Deciziei de impunere nr. 69 din 30 mai 2008, în sensul exonerării de la plata sumei de 4.036.706 lei, şi suspendarea executării acestui act administrativ fiscal, arătând că au fost deja emise titlurile executorii ca şi somaţiile de executare, deşi contestaţia înregistrată împotriva acestei decizii de impunere, sub nr. 23206 din 2 iulie 2008, nu a fost încă soluţionată.
Cu privire la acest din urmă aspect, instanţa de recurs reţine că sunt nefondate criticile recurentelor vizând considerentele avute în vedere de instanţa de fond.
Astfel, formularea din considerente vizând suspendarea soluţionării contestaţiei înregistrate împotriva deciziei de impunere, viza practic ipoteza, valabilă de altfel şi în cazul nesoluţionării contestaţiei, a prelungirii perioadei de timp în care reclamanta se va afla în incertitudine cu privire la obligaţiile sale fiscale, ceea ce, în mod corect s-a apreciat a fi circumscris categoriei cazului bine justificat.
Înalta Curte reţine că reclamanta – intimata a demonstrat în cauză îndeplinirea cerinţei cazului bine justificat, în sensul definiţiei date acestei noţiuni în art. 2 pct. t din Legea nr. 554/2004, şi prin documentele depuse (filele 25-26 dosar fond) respectiv corespondenţa purtată cu organele fiscale, ce atestă opinia A.N.A.F. Cluj comunicată reclamantei, în sensul că leasingul financiar constituie o prestare de servicii în baza prevederilor art. 129 alin. (2) din Cod Fiscal, deci nu poate beneficia de aplicarea măsurilor simplificate de TVA, în vreme ce, cu ocazia controlului fiscal, acest punct de vedere nu a mai fost împărtăşit, conducând la impunerea plăţii de către societate a unei sume de 2.283.432 lei cu titlu de TVA aferentă unor contracte de cumpărare a unor imobilizări.
Neîntemeiate sunt şi criticile recurentelor vizând neîndeplinirea cerinţei pagubei iminente, respectiv a prejudiciului material viitor şi previzibil. După cum corect a reţinut şi instanţa de fond, executarea silită a conturilor reclamantei-intimate în condiţiile în care este în vigoare şi contractul de garanţie imobiliară, autentificat sub nr. 2592 din 19 iunie 2008, prin care a fost instituită o ipotecă asupra unui imobil al reclamantei, în favoarea D.G.F.P. Cluj, în vederea garantării plăţii obligaţilor fiscale datorate ar fi evident de natură a perturba grav activitatea societăţii şi a-i aduce prejudicii semnificative, poate chiar ireparabile, care, în măsura posibilului, se impun a fi evitate, după cum se arată şi în cuprinsul Recomandării nr. R(89) 8, adoptată de Comitetul de Miniştri din cadrul Consiliului Europei la 13 septembrie 1989, referitoare la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă.
Faţă de cele sus arătate, reţinând aşadar temeinicia şi legalitatea soluţiei adoptate de instanţa de fond, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentele-pârâte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de D.G.F.P. a Judeţului Cluj, pentru A.N.A.F. – D.G.A.F. şi A.F.C.M. Cluj, împotriva sentinţei nr. 615 din 22 septembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 824/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 853/2009. Contencios → |
|---|
