ICCJ. Decizia nr. 44/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 44/2009
Dosar nr. 891/39/2008
Şedinţa publică din 9 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 91 din 7 iulie 2008, Curtea de Apel Suceava, a respins ca nefondată cererea reclamantei T.L., prin care solicită completarea sentinţei civile nr. 73/2008 pronunţată de aceeaşi instanţă, în sensul de a obliga Casa Judeţeană de Pensii Botoşani la plata în procent de 100% a concediului medical de urgenţă pentru perioada 6 noiembrie 2007 - 30 noiembrie 2007, alături de ceilalţi pârâţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că din cuprinsul sentinţei nu rezultă că a fost chemată în judecată şi Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, astfel încât nu există omisiunea prevăzută de art. 2812 C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta T.L. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivele de recurs se susţine, în esenţă, că în mod nelegal Curtea de Apel Suceava a respins cererea de completare a sentinţei civile nr. 73 din 21 mai 2008, argumentând că pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani nu a fost parte în proces, deşi la termenul din 12 mai 2008 indicase expres că înţelege să se judece şi cu aceasta.
Recurenta consideră că pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani trebuie să achite diferenţa de concediu medical de 25% pentru urgenţă medico-chirurgicală pentru perioada 6 noiembrie 2007 - 30 noiembrie 2007, potrivit art. 12 din HG nr. 158 din 17 noiembrie 2005.
Printr-un motiv de recurs distinct, recurenta invocă nulitatea prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., susţinând că sentinţa atacată a fost pronunţată în condiţiile în care la termenul respectiv era lipsă de procedură cu Ministerul Sănătăţii Publice, constatată chiar de instanţa de judecată.
Prin întâmpinarea formulată, intimata Casa Judeţeană de Pensii Botoşani a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2812 C. proc. civ. pentru completarea hotărârii.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, a întâmpinării, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Cererea de completare soluţionată de Curtea de Apel a vizat sentinţa nr. 73 din 21 mai 2008 a aceleiaşi instanţe, prin care s-a admis acţiunea recurentei-reclamante T.L. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii Publice şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, anulându-se art. 31 din Ordinul nr. 60/32 din 27 ianuarie 2006, emis de aceştia; s-a admis cererea privind plata cu 100% a concediului medical şi, în consecinţă, au fost obligate pârâtele Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Botoşani şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate să plătească reclamantei indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, în cuantum de 100% din baza de calcul stabilită conform legii, pentru întreaga perioadă de concediu medical de care a beneficiat, respectiv 6 noiembrie 2007 - 30 noiembrie 2007; a fost respins capătul de cerere privind plata cu 100% din baza de calcul, a tuturor concediilor medicale cu urgenţă medico-chirurgicală, pentru lipsa calităţii procesual active; a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâţilor Ministerul Sănătăţii Publice, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Guvernul României de a răspunde la memoriile înaintate, ca nefondat; a fost respinsă cererea de acordare a daunelor materiale şi morale, ca nefondată şi au fost obligaţi pârâţii Ministerul Sănătăţii Publice, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Casa Judeţeană de Asigurări Sociale Botoşani la plata sumei de 40 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 2812 alin. (1) C. proc. civ.: „Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri (…)".
Din textul citat rezultă cu evidenţă că „omisiunea de a se pronunţa" se referă la o cerere cu care instanţa a fost legal învestită.
Or, după cum chiar recurenta invocă, cererea analizată a fost depusă de recurenta-reclamantă, împreună cu alte înscrisuri, la termenul din 12 mai 2008, depăşind, potrivit art. 132 C. proc. civ., momentul procesual până la care se poate completa petitul cererii de chemare în judecată. Această cerere nu a fost comunicată pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Botoşani care nu a avut astfel posibilitatea formulării unei întâmpinări.
Ca urmare, prin sentinţa nr. 73 din 21 mai 2008 Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a pronunţat numai cu privire la capetele de cerere cu care fusese legal învestită, aşa încât în mod corect a fost respinsă cererea de completare formulată de reclamantă.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs prin care se susţine că sentinţa examinată a fost pronunţată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurenta nu are interes să invoce lipsa de procedură cu pârâtul Ministerul Sănătăţii Publice, întrucât prin necitarea acestuia nu i s-a pricinuit nicio vătămare.
De altfel, instanţa de fond a motivat convingător depăşirea acestui incident procedural, în chiar practicaua sentinţei analizate, arătând că cererea completatoare o vizează numai pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, deci nu era necesară citarea Ministerului Sănătăţii Publice.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. le va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.L., împotriva sentinţei civile nr. 91 din 7 iulie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 353/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 51/2009. Contencios → |
|---|
