ICCJ. Decizia nr. 734/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 734/2009
Dosar nr. 796/33/2008
Şedinţa publică din 11 februarie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 555/2008 pronunţată la data de 10 iulie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte cererea precizată formulată de reclamanta K.C.V. în contradictoriu cu Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilorşi a dispus anularea Deciziei nr. 145/2008 emisă de cea de-a doua pârâtă, respingând restul capetelor de cerere formulate.
Obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit anularea deciziei nr. 145 din 10 martie 2008 de modificare a Deciziei nr. 1455 din 13 decembrie 2007 emisă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, obligarea pârâtelor să emită în favoarea reclamantei titlu de plată pentru suma de 500.000 lei numerar precum şi respectare numărului de ordine 02160 pentru plata în numerar a despăgubirilor, cu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că în baza sentinţei civile nr. 958 din 24 iunie 2006 a Tribunalului Sălaj, devenită irevocabilă prin nerecurare, Primarul Municipiului Zalău a emis Decizia nr. 432 din 1 martie 2006 prin care reclamantei i s-au acordat titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare pentru suma de 581.950 lei, pentru cota de 1/3 parte din imobilele înscrise în C.F. şi C.F. Zalău.
Prin Decizia nr. 1015 din 25 iulie 2006, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis în favoarea reclamantei titlul de despăgubire pentru suma de 581.950 lei, iar reclamanta a înregistrat la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor cererea de opţiune din 29 noiembrie 2007, prin care a optat pentru despăgubirea în numerar la valoarea maximă de 500.000 lei şi titlu de conversie pentru suma de 81.950 lei, iar în baza acestei opţiuni, pârâta a emis Decizie nr. 1455 din 13 decembrie 2007 – titlu de conversie, decizie care ulterior a fost modificată prin Decizie nr. 145 din 10 martie 2008 prin care a emis titlu de conversie în cuantum de 415.283,34 lei, reprezentând un număr total de 415.283 acţiuni la o valoare nominală de 1 leu pentru fiecare acţiune, modificare justificată prin aplicarea dispoziţiilor art. 185 alin. (1) lit. b) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Reţine instanţa de fond că textul de lege invocat de pârâtă pentru a justifica emiterea deciziei nr. 145/10 martie 2008, modificatoare a deciziei iniţiale nr. 1455 din 13 decembrie 2007, are în vedere situaţia în care pentru mai multe persoane îndreptăţite s-a emis un titlu de despăgubire comun,situaţie în care succesorilor, în funcţie şi de cota de moştenire prevăzută de lege, li se cuvine şi cota corespunzătoare din titlul de despăgubire, din partea convertibilă în acţiuni.
Reclamatei i s-a recunoscut calitatea de persoană îndreptăţită pentru cota de 1/3 parte din imobilele respective, în calitate de succesoare, nepoată de frate a defunctului proprietar tabular K.I.G., Decizia iniţială fiind emisă, ca un titlu individual în considerarea dispoziţiilor art. 17, teza I-a din Titlul VII, Cap. V al Legii nr. 247/2005, iar pârâta nu a probat că emiterea Deciziei nr. 145/2008 a fost generată de faptul identificării titularilor dreptului de restituire pentru restul cotei de 2/3 din imobil, faţă de care să se fi emis o altă decizie de restituire.
Concluzionează instanţa de fond că întrucât reclamanta are calitatea de titular individual al titlului de despăgubire, incidente sunt dispoziţiile art. 18 alin. (3) şi nu dispoziţiile art. 185 din Legea nr. 247/2005 avute în vedere de pârâtă cu prilejul emiterii deciziei nr. 145/2008.
Cu privire la excepţia lipsei plângerii prealabile invocată de pârâtă, instanţa de fond a reţinut că faţă de obiectul cererii de chemare în judecată – respectarea dreptului de opţiune al reclamantei – plângerea prealabilă nu era necesară, excepţia invocată fiind deci neîntemeiată.
În privinţa capătului de cerere privind obligarea pârâtei la respectarea numărului de ordin pentru plata în numerar a despăgubirilor, instanţa de fond a reţinut că acesta este prematur formulat, nefiind dovedit că pârâta ar tergiversa acordarea drepturilor legale cuvenite reclamantei, acest lucru datorându-se faptului că procedura de acordare a despăgubirilor s-a desfăşurat într-un timp lung, care a inclus şi perioada de judecată pentru stabilirea calităţii de persoană îndreptăţită.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs în termenul prevăzut de lege, cele două pârâte, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor susţine prin motivele de recurs formulate, că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia invocată privind lipsa calităţii procesuale pasive în ceea ce o priveşte în acest proces.
Precizează recurenta că nu Comisia Centrală a emis Decizia nr. 145/2008, (această entitate neavând atribuţii de a emite titluri de conversie) aceasta neavând nici obligaţia de a emite titluri de plată şi de a acorda despăgubiri în numerar precum şi de a efectua plata despăgubirilor băneşti, ci Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Mai mult decât atât, arată recurenta, Decizia nr. 145/2008 a fost emisă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, motiv pentru care nu se impunea menţinerea sa în cauză.
A solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii excepţiei invocate.
Recurenta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, susţine prin motivele de recurs formulate, următoarele:
- în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia ce a invocat-o, respectiv excepţia lipsei procedurii administrative prealabile, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 9 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care la rândul lor fac trimitere la condiţiile impuse de Legea contenciosului administrativ, în speţă respectarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 referitoare la obligativitatea efectuării procedurii prealabile înainte ce reclamanta să se adresezeinstanţei de judecată.
- pe fondul cauzei, susţine recurenta, instanţa de fond numai printr-o interpretare greşită a dispoziţiilor legale incidente în cauză a ajuns la concluzia ca Decizia nr. 145 din 10 martie 2008 emisă de A.N.R.P. este nelegală şi a dispus anularea ei. Această decizie prin care s-a modificat Decizia iniţială nr. 1455 din 13 decembrie 2007 a avut în vedere dispoziţiile art. 3 lit. h) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, care prevede şi ipoteza în care „obiectul cererilor de restituire, deşi identic, a fost disjuns, pretenţiile de restituire fiind soluţionate de entităţi diferite, dosarele respective se vor conexa, socotindu-se a fi un singur dosar de despăgubire", precum şi faptul că reclamantei – intimate i s-au acordat despăgubiri în cuantum de 5.819.500.000 lei (581.950 RON) pentru cota de 1/3 parte din imobilul teren şi construcţii extratabulare.
- în calitate de emitent al Deciziei nr. 145/2008, modificatoare a deciziei iniţiale, nu era obligată şi nici nu era necesar să probeze faptul că emiterea deciziei de modificare afost generată de faptul identificării titularilor dreptului de restituire pentru restul cotei de 2/3 din imobil, faţă de care să se fi emis o altă decizie de restituire, aceasta în condiţiile în care cel care solicită o pretenţie (în speţă reclamanta) trebuie să o şi justifice.
S-a solicitat admiterea recursului, în principal modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii pentru lipsa plângerii administrative prealabile, iar în subsidiar respingerea acţiunii ca neîntemeiate.
Reclamanta-intimată a formulat întâmpinare, solicitând respingerea celor două recursuri ca nefondate şi păstrarea în tot a hotărârii atacate prin care instanţa de fond a dispus anularea deciziei nr. 145/2008 emisă de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Analizând recursurile formulate, prin prisma motivelor de recurs formulate şi în raport de dispoziţiile legale incidente cauzei, Înalta Curte le va admite, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Cu privire la recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Deşi prin întâmpinarea formulată, această pârâtă chemată iniţial în judecată de reclamantă, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acestei excepţii, pârâta fiind menţinută în cauză, sentinţa fiind pronunţată în contradictoriu şi cu aceasta.
Omisiunea instanţei de fond este cu atât mai evidentă cu cât la termenul din 12 iunie 2008 a admis cererea formulată de reclamanta - intimată prin care a arătat că înţelege să-şi extindă acţiunea faţă de emitentul actului a cărei anulare o solicită, respectiv Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Argumentele aduse de recurentă în sprijinul excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive sunt întemeiate.
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor are atribuţii numai în privinţa emiterii deciziilor conţinând titlurile de despăgubire, atribuţii care sunt exercitate în cadrul şi după urmarea procedurilor administrative pentru acordarea despăgubirilor, prevăzute în Cap. V, Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (1) Titlul VII din Legea nr. 247/2005 modificată prin OUG nr. 81/2007, „după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor va emite, pe baza acestora şi a opţiunilor persoanelor îndreptăţite, un titlu de conversie şi/sau un titlu de plată".
În speţă Decizia contestată de reclamanta-intimată reprezintă un titlu de conversie emis de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, această pârâtă având calitate procesuală pasivă dat fiind că este emitentul actului contestat.
În consecinţă, recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor urmează a fi admis, iar sentinţa instanţei de fond modificată în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acesteia.
Cu privire la recursul declarat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
Primul motiv de recurs ce vizează greşita rezolvare a excepţiei lipsei procedurii prealabile de către instanţa de fond prin respingerea acesteia, este nefondat.
Articolul 19 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, la care face trimitere recurenta în justificarea excepţiei invocate se referă în mod expres la „deciziile adoptate decătre Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care pot fi atacate cu contestaţie în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, în contradictoriu cu statul reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor".
Cât priveşte Decizia emisă de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, legea nu adoptă o reglementare similară în sensul de a putea fi contestată în condiţiile legii contenciosului administrativ.
Cu alte cuvinte pentru promovarea unei acţiuni în instanţă împotriva unor astfel de decizii, care reprezintă de fapt un titlu de conversie, legea nu instituie obligativitatea respectării condiţiilor impuse de Legea contenciosului administrativ – cum ar fi procedura administrativă prealabilă prevăzută de art. 7 din Lege.
Menţiunea cuprinsă în art. 2 din Decizia contestată referitoare la posibilitatea atacării deciziei în condiţiile Legii contenciosului administrativ, nu obligă la îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute în art. 7, cât vreme legiuitorul prin legea specială nu a prevăzut în mod expres acest lucru, aşa cum în mod eronat susţine recurenta-pârâtă. Celelalte motive de recurs ce vizează fondul cauzei sunt întemeiate, astfel cum se va arăta în continuare.
Prin dispoziţia nr. 432/1 martie 2006 emisă de Primăria Municipiului Zalău au fost acordate măsuri reparatorii în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005 în cuantum de 5.819.500.500 ROL în favoarea intimatei-reclamante, această dispoziţie vând în vedere sentinţa civilă nr. 958 din 24 iunie 2005 a Tribunalului Sălaj, potrivit căreia s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de 1/3 parte pentru imobilele formate din construcţii extratabulare şi teren evidenţiate în C.F., intimata - reclamantă fiind moştenitoare în calitate de nepoată de frate a proprietarului K.I.G.
Având în vedere opţiunea intimatei - reclamante, de emitere a unui titlu de plată în sumă de 500.000 lei, precum şi cuantumul despăgubirilor stabilite prin Decizia nr. 1015 din 25 iulie 2006 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, A.N.R.P. - Direcţia pentru Acordarea Despăgubirilor în numerar, a emis titlul de conversie nr. 1455 din 13 decembrie 2007 în cuantum de 81.950 lei, reprezentând un număr total de 81.950 acţiuni, la o valoare nominală de 1 leu pentru fiecare acţiune, ulterior acest titlu fiind modificat prin Decizia nr. 145 din 10 martie 2008 prin care a fost emis titlul de conversie în cuantum de 415.283,34 lei, contestat de către intimata - reclamantă.
Decizia contestată este temeinică şi legală, astfel încât instanţa de fond în mod nejustificat a dispus anularea ei.
Potrivit art. 3 lit. h) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 „titlurile de plată sunt certificate emise de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în numele şi pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanţă ale deţinătorilor asupra statului român, de a primi în numerar o sumă de maxim 500.000 lei (...) suma de până la 500.000 lei urmează a se acorda pentru fiecare dosar de despăgubire, cu menţiunea că în ipoteza în care obiectul cererilor de restituire, deşi identic, a fost disjuns, pretenţiile de restituire fiindsoluţionate deentităţi diferite, dosarele respective se vor conexa, socotindu-se a fi un singur dosar de despăgubire".
Având în vedere prevederile acestui text de lege şi cum despăgubirea acordată intimatei-reclamantei în cuantum de 581.950 RON reprezintă cota de 1/3 parte din imobilul teren şi construcţii extratabulare, conform sentinţei civile nr. 958/2005 a Tribunalului Sălaj, ce a stat la baza emiterii Dispoziţiei nr. 432 din 1 martie 2006 a Primarului Municipiului Zalău, iar Titlul de plată emis în favoarea intimatei-reclamante cuprinde despăgubiri în numerar pentru suma de 166.666,66 lei (500.000/3), pentru diferenţa până la concurenţa sumei de 581.950 lei, autoritatea-pârâtă a emis Decizia nr. 145 din 10 martie 2008 de modificare a Deciziei nr. 1455 din 13 decembrie 2007, reprezentând un Titlu de conversie în cuantum de 415.283,34, pentru un număr total de 415.283 acţiuni.
Dreptul de moştenire al intimatei-reclamante, fiind reprezentat de cota de 1/3 parte din imobilul teren şi construcţii extratabulare, îi dă dreptul la despăgubiri băneşti, doar pentru 1/3 din imobil, şi cum aceste drepturi se limitează lao sumă maximă de 500.000 lei, în mod corect Titlul de plată este emis pentru suma de 166.666,66 lei, astfel că pentru diferenţa de 415.283,31 lei în mod legal a fost emis titlul de conversie prin Decizia nr. 145/2008.
Fiind stabilit cu certitudine faptul că intimata-reclamantă are doar cota parte de 1/3 din imobile, ceea ce înseamnă că restul de 2/3 aparţine altor moştenitori, este mai puţin relevant faptul că nu au fost identificaţi titularii dreptului de restituire pentru restul cotei de 2/3, faţă de care să se fi emis o altă decizie de restituire.
Este necontestat faptul că titlul de despăgubire al reclamantei este unui individual şi nu colectiv dar trebuie precizat că el se referă numai la o cotă de 1/3 parte din imobilul teren şi construcţii extratabulare şi nu la întregul imobil.
Rezultă astfel cu evidenţa faptul că aplicabile sunt dispoziţiile art. 185 lit. b) din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, conform cărora „Dacă aceeaşi persoană deţine, singură sau împreună cu alte persoane, titluri de despăgubire, având ca obiect acelaşi imobil, şi optează atât pentru primirea de titluri de plată, cât şi pentru primirea de titluri în conversie, titlul de plată se va emite până la concurenţa sumei de 500.000 lei, indiferent de numărul titlurilor de despăgubire emise, pentru diferenţa dintre valoarea înscrisă în titlurile de despăgubire şi titlul de plată emis, urmând a-i fi emis un titlu de conversie".
Rezultă aşadar că Decizia contestată a fost emisă de autoritatea pârâtă cu respectarea legii, aşa încât este legală şi temeinică, soluţia instanţei de fond de anulare a acesteia fiind greşită.
Urmează deci, ca în baza art. 312 C. proc. civ., recursul formulat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, să fie admis, iar sentinţa atacată modificată în tot, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi de Autoritatea Română pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva sentinţei civile nr. 555/2008 din 10 iulie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată.
Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Respinge acţiunea precizată formulată de reclamantă în contradictoriu cu Autoritatea Română pentru Restituirea Proprietăţilor - Bucureşti, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 733/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 737/2009. Contencios → |
|---|
