ICCJ. Decizia nr. 774/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 774/2009
Dosar nr. 9215/1/2008
Şedinţa publică din 6 februarie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2225 din 30 mai 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 68 din 18 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, şi a modificat sentinţa atacată în sensul că a respins contestaţia reclamantului L.T. ca tardiv formulată.
Pentru a decide astfel, instanţa supremă a reţinut, în esenţă că recursul declarat de pârâtă este fondat, întrucât acţiunea reclamantului pentru recunoaşterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 a fost introdusă la instanţa de fond cu depăşirea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 7 alin. (4) teza întâi din OG nr. 105/1999.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţia în anulare, reclamantul L.T., invocând dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., în sensul că dezlegarea dată de instanţa a cărei hotărâre a fost atacată cu contestaţia în anulare este rezultatul unei greşeli materiale.
Contestatorul arată că fiind cetăţean român de naţionalitate germană, instanţa de recurs i-a produs o discriminare faţă de soţia sa de naţionalitate română, a cărei acţiune a fost depusă în aceleaşi condiţii la instanţa de judecată, dar căreia i s-au acordat drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, situaţia lor de refugiaţi fiind identică.
Intimata Casa Judeţeană de Pensii Cluj nu a depus întâmpinare deşi i-au fost comunicate motivele contestaţiei în anulare.
Examinând motivele contestaţiei în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este fondată, din considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Contestaţia în anulare reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, care poate fi exercitată numai în cazurile prevăzute limitativ de lege, respectiv de art. 317 şi art. 318 C. proc. civ.
Astfel, conform dispoziţiilor art. 318 alin. (1) teza întâi C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale.
În cauză, Înalta Curte constată că instanţa de recurs a apreciat greşit că recurenta Casa Judeţeană de Pensii Cluj ar fi făcut dovada tardivităţii acţiunii cu confirmarea de primire a hotărârii nr. 22208 din 3 august 2007 emisă de pârâtă.
Este adevărat că la dosarul instanţei de recurs, pârâta a depus o copie a unei confirmări de primire, dar nu a probat în nici un fel împrejurarea că această confirmare de primire s-ar referi la hotărârea pârâtei contestată în faţa instanţei de judecată.
Înalta Curte reţine că soluţionându-se în acest mod cauza, s-a dat naştere unui tratament discriminatoriu, lipsit de o justificare obiectivă, între situaţia reclamantului şi cea a soţiei sale, căreia i s-a recunoscut statutul de persoană persecutată din motive etnice, în baza aceloraşi elemente de fapt şi de drept ca ale reclamantului.
Astfel, prin sentinţa civilă nr. 136/2008 din 5 februarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, rămasă definitivă prin Decizia nr. 2373 din 10 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea reclamantei L.M., soţia reclamantului L.T. căreia i s-a recunoscut calitatea de refugiat şi i s-au acordat drepturile ce i se cuvin potrivit OG nr. 105/1999.
Totodată, deşi în cuprinsul acţiunii sale, reclamantul a invocat şi probat aceleaşi elemente ca şi soţia sa în sensul că, minor fiind, a fost nevoit să se refugieze odată cu familia din localitatea Boju, judeţul Cluj, în care s-a născut, în localitatea Cojacna, judeţul Cluj, totuşi acestuia nu i-a fost recunoscut statutul de refugiat.
S-a creat astfel o discriminare nejustificată.
Prin urmare, observând că dezlegarea dată în cauză prin Decizia nr. 2225 din 30 mai 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, este rezultatul unei erori materiale, Înalta Curte, va admite contestaţia în anulare şi va anula Decizia atacată.
Rejudecând recursul, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a 2-a C. proc. civ., îl va respinge ca nefondat, având în vedere faptul că unicul motiv de recurs formulat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj care vizează tardivitatea introducerii acţiunii, examinat în cele ce preced, nu a fost dovedit în cauză.
Pe cale de consecinţă, se va menţine sentinţa civilă nr. 68/2008 din 18 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestaţia în anulare formulată de contestatorul L.T. împotriva Deciziei nr. 2225 din 30 mai 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. 2098/33/2007.
Anulează Decizia atacată şi rejudecând cauza: respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii Judeţeană Cluj împotriva sentinţei civile nr. 68 din 18 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 773/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 787/2009. Contencios → |
|---|
