ICCJ. Decizia nr. 812/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 812/2009
Dosar nr. 35/237/2008
Şedinţa publică din 13 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 31 din 7 iulie 2008 Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a soluţionat conflictul de competenţă ivit între Judecătoria Gura Humorului şi Tribunalul Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, şi a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul S.T. şi pârâtul C.L. Gura Humorului, în favoarea Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În motivarea sentinţei se reţine că reclamantul a investit instanţa cu o acţiune vizând respectarea dreptului său de concesiune pentru 20 m.p. (contract din 24 ianuarie 1997, cu o valabilitate de 10 ani), iar art. 66 din OUG nr. 54/2006 prevede că „soluţionarea litigiilor apărute în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractului de concesiune se realizează conform prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004".
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Consiliul Local Gura Humorului prin Primar, susţinând că în speţă nu sunt incidente prevederile art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., întrucât terenul în litigiu, concesionat reclamantului, nu face parte din domeniul public al oraşului Gura Humorului, nefiind înscris în inventarul bunurilor publice aprobat prin HG nr. 1357 din 27 decembrie 2001 – anexa 7, publicată în M. Of. nr. 642 din 30 august 2002, ci este vorba de un teren de 20 m.p. din domeniul privat al oraşului, destinat construirii unui garaj şi de contractul de concesiune referitor la acest teren.
Recurenta a solicitat, astfel, stabilirea competenţei materiale în favoarea Judecătoriei Gura Humorului, caza având ca obiect „obligaţia de a face".
Analizând actele dosarului de fond şi motivul de recurs invocat, ce se încadrează în drept în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
În mod greşit instanţa de fond a considerat că în speţă sunt aplicabile prevederile OUG nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică, în fapt fiind vorba de drepturi derivând dintr-un contract de concesiune privind un teren de 20 m.p. destinat construirii unui garaj de către o persoană fizică având un termen de 10 ani.
Întrucât acest teren nu face parte din domeniul public, ci din domeniul privat al oraşului, contractul încheiat are caracter civil, nefiind un contract administrativ, astfel că stabilirea competenţei trebuia făcută de instanţa de fond în favoarea Judecătoriei Gura Humorului – instanţa de drept comun.
Pentru considerentele menţionate, în baza art. 312 alin. (1) cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi admis, dispunându-se casarea sentinţei şi trimiterea cauzei la Judecătoria Gura Humorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Consiliul Local Gura Humorului prin Primar împotriva sentinţei civile nr. 31 din 7 iulie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Gura Humorului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2009.
← ICCJ. Decizia nr. 787/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 832/2009. Contencios → |
---|