ICCJ. Decizia nr. 877/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 877/2009
Dosar nr. 1792/117/2007
Şedinţa publică din 18 februarie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 5 aprilie 2007, Cultul Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică, Comunitatea regională Cluj a chemat în judecată Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile ce au aparţinut cultelor religioase din România şi Statul Român prin Consiliul Local Cluj-Napoca, solicitând anularea Deciziei nr. 1223 din 7 februarie 2007 prin care s-a respins cererea de retrocedare a imobilului situat în Cluj-Napoca, constatarea nulităţii absolute a contractului de donaţie autentificat sub nr. 1430/22 februarie 1971, constatarea preluării abuzive a imobilului, urmând a se dispune restituirea în natură şi radierea dreptului de proprietate al Statului Român.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că imobilul în litigiu, proprietatea sa din anul 1957, a fost preluat abuziv de Statul Român, donaţia concretizată în contractul încheiat în 1971, nefiind urmată de nici o despăgubire sau aviz pentru întemeierea unui nou lăcaş de cult, aceste condiţii fiind esenţiale la emiterea ofertei de donaţie.
Referitor la împrejurarea că prin sentinţa civilă nr. 14980/2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca s-a respins cererea de constatare a nulităţii donaţiei, reclamantul a arătat că instanţa nu a analizat fondul litigiului, respingând acţiunea ca prescrisă, pentru că se referea la nulitatea relativă pentru dol.
La data de 3 martie 2008, reclamantul a precizat petitul I din acţiune, solicitând constatarea nulităţii absolute a contractului de donaţie autentificat sub nr. 1430/22 februari e 1971 pentru lipsa cauzei şi lipsa avizului ministerial prevăzut de dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Decretul nr. 478/1954.
Sub acest aspect, reclamantul a arătat că, întrucât nu a existat un aviz de acceptare a donaţiei din partea Ministerului Finanţelor Publice, contractul de donaţie este lovit de nulitate absolută pentru nerespectarea condiţiilor de formă.
Prin sentinţa civilă nr. 458 din 28 mai 2008 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi a inadmisibilităţii precizării de acţiune, admiţând acţiunea precizată, completată şi extinsă, în sensul anulării deciziei nr. 1223 din 7 februarie 2007 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile ce au aparţinut cultelor religioase din România.
Instanţa a constatat nulitatea absolută a contractului de donaţie încheiat în anul 1971 pentru imobilul în litigiu, preluat abuziv de Statul Român a dispus retrocedarea în natură în favoarea reclamantului şi totodată, radierea dreptului de proprietate al Statului Român şi a dreptului de administrare operativă al fostului Sfat Popular al municipiului Cluj - Napoca, precum şi înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului.
S-a constatat, de asemenea, că imobilul retrocedat intră sub incidenţa prevederilor art. 1 alin. (1) din OUG nr. 94/2000.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut în esenţă că imobilul în litigiu a constituit proprietatea Comunităţii Cultului Penticostal, Filiala Cluj - Biserica nr. 1 în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1197/308/1955 şi a autorizaţiei de construire nr. 318/1957.
În anul 1959 imobilul a fost preluat prin decizie a fostului Sfat Popular Cluj şi dat în administrarea secţiunii de învăţământ şi cultură, iar ulterior, donat Statului Român prin contractul autentificat sub nr. 1430 din 22 februarie 1971.
S-a constatat de asemenea că imobilul care în prezent, face parte din domeniul public al Judeţului Cluj conform anexei 1 a HG nr. 969/2002, intră sub incidenţa art. 1 din OUG nr. 94/2000 întrucât la data preluării avea destinaţia de lăcaş de cult.
Instanţa a constatat nulitatea absolută a donaţiei, întrucât s-a făcut dovada că a fost încheiată în vederea obţinerii unor compensaţii care nu au fost acordate niciodată, împrejurare care echivalează cu inexistenţa animus donandi, respectiv cu inexistenţa cauzei contractului de donaţie, sancţionată cu nulitatea absolută a acestuia, conform dispoziţiilor art. 966 C. civ.
Un al doilea motiv de nulitate a donaţiei l-a constituit, în opinia instanţei, lipsa avizului ministerial prevăzut de art. 4 alin. (1) din Decretul nr. 478/1954, în condiţiile în care acceptarea donaţiei a fost avizată doar de comisia de urbanism din cadrul fostului Sfat Popular Cluj.
Împotriva sentinţei au declarat recurs Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile ce au aparţinut cultelor religioase din România, Ministerul Finanţelor Publice în nume propriu şi al Statului Român, Judeţul Cluj şi Consiliul local al municipiului Cluj - Napoca, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, prima recurentă a invocat faptul că, în lipsa înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară, reclamantul nu a avut niciodată calitatea de proprietar asupra imobilului în litigiu la data preluării acestuia de către stat.
Aceeaşi recurentă a învederat că imobilul, la data trecerii în proprietatea statului, nu era finalizat, în cauză fiind incidente prevederile potrivit cărora adăugirile aduse construcţiilor se preiau cu plată, numai dacă acestea nu depăşesc 50% din aria desfăşurată, în caz contrar nedispunându-se retrocedarea, ci considerându-se imobil nou în raport cu cel preluat.
Sub acest aspect, a precizat Comisia specială de retrocedare, s-a hotărât în mod greşit restituirea în natură a imobilului, fără a se dispune pe calea unei expertize evaluarea îmbunătăţirilor aduse, natura şi conţinutul acestora.
O altă critică priveşte constatarea nulităţii absolute a contractului de donaţie, sub care aspect recurenta a arătat că la momentul emiterii deciziei nr. 1223 din 7 februarie 2007 nu era îndeplinită condiţia ca imobilul să fi fost preluat abuziv de către Statul Român.
M.F.P. a invocat în recursul său lipsa calităţii de reprezentant al Statului Român, ca şi lipsa calităţii procesuale pasive în nume propriu întrucât, pe de o parte, imobilul face parte din domeniul public de interes local şi nu s-a aflat niciodată în proprietatea statului, iar, pe de altă parte, instituţia nu a fost implicată în nici un mod în actul de preluare, nici în nume propriu, nici ca reprezentant al statului.
Recurentul a mai criticat sentinţa şi sub aspectul respingerii excepţiei inadmisibilităţii cererii de constatare a nulităţii absolute a contractului de donaţie pe calea unei acţiuni în contencios administrativ, întrucât, potrivit art. 3 alin. (7) din OUG nr. 94/2002 pot fi contestate doar deciziile emise în urma analizării cererii, a motivelor invocate şi a probelor administrate.
Au fost menţionate în acest sens şi dispoziţiile art. 6 alin. (2) din OUG nr. 94/2000, recurentul precizând că se poate constata nulitatea actelor juridice de înstrăinare a imobilelor care fac obiectul ordonanţei fie de către Comisia specială de retrocedare prin decizie, fie de instanţa de judecată, pe calea acţiunii de drept comun.
În acest sens, recurentul a criticat respingerea excepţiei necompetenţei materiale a curţii de apel ca instanţă de contencios administrativ de a se pronunţa asupra cererii de constatare a nulităţii absolute a contractului de donaţie. De asemenea, s-a învederat că instanţa a greşit, respingând excepţia tardivităţii cererii de constatare a nulităţii absolute a contractului de donaţie, deşi, potrivit art. 3 Titlul II din Legea nr. 247/2005, dreptul la acţiune prevăzut de art. 41 alin. (2) din OUG nr. 94/2000, indiferent de cauza de nulitate, se prescrie în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii.
Greşita respingere a excepţiei necompetenţei materiale a fost invocată şi în recursul promovat de Judeţul Cluj, în care s-a arătat că acţiunea în constatarea nulităţii absolute a contractului de donaţie nu are natura unei cereri incidentale. Dimpotrivă, contestaţia împotriva deciziei emise de Comisia specială de retrocedare este o cerere accesorie, deoarece soluţia asupra acesteia depinde de rezolvarea petitului de constatare a nulităţii actului de donaţie, care este de competenţa instanţei de drept comun.
Şi în acest recurs s-a invocat respingerea greşită a lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi a inadmisibilităţii cererii de constatare a nulităţii absolute a contractului de donaţie, neexistând identitate între titularul dreptului de proprietate din oferta de donaţie şi titularul dreptului pretins a fi încălcat şi având în vedere şi faptul că prin hotărâre judecătorească irevocabilă a fost respinsă anterior o altă asemenea cerere.
S-au formulat critici, atât în acest recurs, cât şi în cel formulat de Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca asupra constatării nulităţii absolute a donaţiei, în condiţiile în care din cuprinsul ofertei de donaţie nu rezultă nici o sarcină impusă donatorului, neîndeplinirea obligaţiilor asumate de fostul Sfat Popular Cluj neconstituind motiv de nulitate.
Prin întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea tuturor celor patru recursuri ca nefondate. În plus, referitor la recursul declarat de M.F.P. în nume propriu, reclamantul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a instituţiei de a promova această cale de atac în raport de împrejurarea că ministerul nu a stat în judecată decât ca reprezentant al Statului Român.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise şi a se dispune casarea sentinţei şi pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Referitor la excepţia invocată de reclamant privind recursul declarat de M.F.P. – în nume propriu, Curtea constată că această instituţie a formulat un unic recurs în care a criticat sentinţa sub mai multe aspecte. În consecinţă, recursul urmează a fi privit şi analizat în ansamblu,neputându-se pronunţa două soluţii diferite asupra aceleiaşi căi de atac.
Excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a fost corect respinsă, acţiunea fiind formulată de reclamant în baza art. 3 alin. (7) din OUG nr. 94/2000 republicată, potrivit căruia deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestaţie la instanţa de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul, hotărârea fiind supusă căilor de atac potrivit Legii nr. 554/2004.
Curtea reţine că prin Decizia nr. 1223 din 7 februarie 2007 s-a respins cererea de retrocedare depusă de Cultul Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică, Comunitatea Regională Cluj cu privire la imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris în cartea funciară aflat în proprietatea statului şi având destinaţia de şcoală populară de artă.
În faza administrativă, Comisia specială de retrocedare nu a contestat calitatea reclamantului de persoană îndreptăţită a apela la prevederile OUG nr. 94/2000, motivele reţinute la emiterea deciziei privind faptul că imobilul nu a fost preluat în mod abuziv de Statul Român, întrucât a fost donat de către solicitant prin act încheiat în formă autentică. La emiterea deciziei, Comisia specială de retrocedare a avut în vedere şi împrejurarea că prin sentinţa civilă nr. 14980 din 4 decembrie 1997 a Judecătoriei Cluj - Napoca, definitivă şi irevocabilă, a fost respinsă acţiunea de constatare a nulităţii absolute a donaţiei intentată de reclamant.
În consecinţă, apare ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, soluţia instanţei de fond fiind justificată sub aspectul respingerii acestei excepţii.
Curtea reţine că s-au depus la dosar extras de carte funciară din care rezultă că imobilul este intabulat pe numele Statului Român, fiind donat conform actului autentificat sub nr. 3712 din 7 decembrie 1971, conexat cu nr. 3891/1973, precum şi oferta de donaţie autentificată sub nr. 1430/22 februarie 1971 încheiată între Statul Român şi Cultul Penticostal – Comunitatea nr. 1 Cluj, ca proprietar în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1197/1955.
Din hotărârile judecătoreşti depuse la dosar rezultă că prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca sub nr. 10126/1997, reclamantul a chemat în judecată Statul Român, solicitând constatarea nulităţii absolute a donaţiei privind imobilul în litigiu, cu motivarea că pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată de a atribui Cultului Penticostal un teren pentru construirea unui lăcaş de cult şi contravaloarea materialelor înglobate în clădire. Acţiunea a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 14980/1997, cu motivarea că neîndeplinirea acestei obligaţii nu constituie motiv de nulitate absolută a ofertei de donaţie, iar din cuprinsul acestei oferte nu rezultă nici o sarcină impusă donatarului.
Apelul declarat de reclamant a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 806 din 20 mai 1998 a Tribunalului Cluj, iar Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat recursul aceleiaşi părţi prin Decizia nr. 1537 din 21 octombrie 1998, în care se menţionează că donaţia s-a făcut unei persoane juridice de drept public şi că s-a făcut dovada că oferta a fost acceptată prin Decizia organului administrativ competent.
În raport de înscrisurile şi hotărârile judecătoreşti susmenţionate, Curtea reţine că sunt întemeiate criticile aduse sentinţei sub aspectul constatării caracterului nelegal al actului administrativ atacat, Decizia nr. 1223/2007 a Comisiei de retrocedare, deşi nu s-a făcut dovada trecerii imobilului în proprietatea statului, în mod abuziv.
Instanţa de contencios administrativ avea a se pronunţa doar asupra legalităţii actului administrativ unilateral, de natură să vatăme drepturi recunoscute de lege ale reclamantului şi eventual, asupra despăgubirilor pentru daune materiale şi morale, dacă s-ar fi solicitat, iar nu să se substituie instanţei civile de drept comun, în condiţiile existenţei unor hotărâri judecătoreşti irevocabile cu privire la oferta de donaţie.
Verificarea legalităţii actului administrativ presupune examinarea acestuia în raport cu actul normativ în baza căruia a fost emis.
În speţă, referitor la Decizia emisă de Comisia specială de retrocedare, instanţa trebuia să verifice dacă, la data emiterii acestuia, erau îndeplinite condiţiile prevăzute de OUG nr. 94/2000, respectiv dacă bunul se aflase în patrimoniul reclamantului şi, dacă s-a dovedit preluarea abuzivă.
Or, preluarea abuzivă nu a fost demonstrată, Statul Român dobândind dreptul de proprietate asupra imobilului prin act autentic de donaţie.
Este real că potrivit art. 6 alin. (2) din OUG nr. 94/2000, actele juridice de înstrăinare a imobilelor care intră sub incidenţa acestui act normativ sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare la data înstrăinării. Dar, persoanei îndreptăţite îi este deschis dreptul la acţiune, indiferent de cauza de nulitate, pe calea ordonanţei, doar dacă nu ar fi promovat anterior, o altă acţiune în justiţie cu acelaşi obiect.
Or, în cauză, reclamantul s-a adresat instanţei de drept comun, solicitând constatarea nulităţii absolute a donaţiei, pentru aceleaşi motive invocate şi în prezentul litigiu, cerere respinsă prin hotărâre judecătorească irevocabilă, de care nu putea face abstracţie nici Comisia specială de retrocedare, nici instanţa de contencios administrativ.
În consecinţă, Curtea constată că petitul privind constatarea nulităţii absolute a donaţiei asupra imobilului în discuţie a fost greşit admis, instanţa de contencios administrativ nefiind abilitată să se pronunţe asupra acestei cereri, o acţiune cu asemenea obiect fiind deja soluţionată irevocabil.
De asemenea, Curtea constată că nici prin celelalte capete de cerere şi motivele invocate nu s-a contestat legalitatea Deciziei nr. 1223/2007, ci s-au formulat petite ale unei acţiuni de drept comun, care exced cadrului legal stabilit prin OUG nr. 94/2000, astfel încât instanţa de fond a dispus în mod eronat retrocedarea imobilului, radierea dreptului de proprietate al Statului Român şi înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului.
În raport de probele administrate în cauză, Curtea reţine că nu s-a făcut dovada caracterului nelegal al actului administrativ atacat, Comisia specială de retrocedare respingând în mod justificat cererea reclamantului, nefiind dovedită preluarea abuzivă a imobilului în domeniul public al statului.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea va admite recursurile formulate, va casa sentinţa atacată şi va respinge acţiunea ca neîntemeiată, soluţie în raport de care nu va mai analiza şi celelalte motive de recurs invocate.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, de Ministerul Finanţelor Publice, de Judeţul Cluj - Consiliul Judeţean şi de Consiliul Local al municipiului Cluj - Napoca împotriva sentinţei civile nr. 458 din 28 mai 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul Cultul Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică, Comunitatea regională Cluj.
Obligă intimatul - reclamant la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 442,40 lei către Judeţul Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 876/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 879/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
