ICCJ. Decizia nr. 867/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 867/2009
Dosar nr. 7882/2/2008
Şedinţa publică din 17 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 5 decembrie 2008, B.I.S. a solicitat ca în contradictoriu cu B.E.C., să se dispună anularea parţială a rezultatelor procesului de repartizare a mandatelor de deputat la nivel naţional, cu privire la mandatul alocat U.D.M.R. în circumscripţia electorală nr. 43 (străinătate) şi obligării B.E.C. să-i atribuie acest mandat.
De asemenea, a cerut anularea parţială a procesului-verbal al B.E.C. privind rezultate finale ale alegerilor pentru Camera Deputaţilor din 30 noiembrie 2008 (procesul – verbal privind rezultatele finale ale alegerilor pentru Camera Deputaţilor) şi obligarea B.E.C. la modificarea în mod corespunzător a listei cu rezultatele finale prin menţionarea reclamantului ca deputat al formaţiunii U.D.M.R.
În esenţă, reclamantul a arătat că a fost candidat al U.D.M.R. la Camera Deputaţilor în colegiul uninominal nr. 2 din Circumscripţia electorală nr. 28 Mureş şi în urma alegerilor din 30 noiembrie 2008, a obţinut 42% din voturile exprimate în Colegiul 2 Mureş, respectiv 12769 voturi valabil exprimate.
A precizat că, întrucât alocarea mandatului numărul 8 s-a făcut cu nesocotirea normelor legale în vigoare şi a rezultatelor înregistrate pe circumscripţii electorale stabilite obligatoriu prin lista 8, a fost prejudiciat în mod grav dreptul reclamantului de a beneficia de cel de al 8-lea mandat al UDMR, care îi revenea conform legii.
În drept, B.I.S. a invocat prevederile art. 2, art. 15, art. 70 din Legea nr. 35/2008, art. 1 şi următoarele din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 3582 din 19 decembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea, în sensul anulării parţiale a rezultatului procesului de repartizare a mandatelor de deputat la nivel naţional, respectiv a procesului-verbal al B.E.C. privind rezultatele finale ale alegerilor pentru Camera Deputaţilor din 30 noiembrie 2008, număr crt. 316, pct. 12 al Anexei 8 A, reprezentând mandatul alocat U.D.M.R. în circumscripţia electorală nr. 43 (străinătate).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs K.J., deputat U.D.M.R. în Circumscripţia electorală .
Recurentul a susţinut că prima instanţă a păşit la soluţionarea litigiului fără a avea în vedere faptul că BEC nu mai exista la data judecării acţiunii în anulare.
De asemenea, nu a dispus citarea lui şi a formaţiunii politice U.D.M.R. ca părţi implicate în procesul electoral şi cărora, hotărârea ce urma a fi pronunţată, trebuie să le fie opozabilă.
În opinia sa, curtea de apel a încălcat dispoziţii legale de drept public şi norme care au consacrat principiului separaţiei puterilor în stat, iar sentinţa recurată nu poate fi pusă în executare, devreme ce existenţa B.E.C. a încetat în termenul de 48 ore de la publicarea în M. Of. a rezultatelor alegerilor.
În sfârşit, K.J. a susţinut că instanţa a interpretat şi aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 35/2008, care prevăd posibilitatea de a contesta candidaturile şi nu rezultatul alegerilor, cale de atac ce se exercită la tribunal.
În cauză, A.E.P. a formulat, la data de 9 februarie 2009, o cerere de intervenţie accesorie, în interesul recurentului, solicitând admiterea recursului.
Intervenienta a susţinut că prima instanţă a depăşit, prin hotărârea pronunţată, limitele puterii judecătoreşti, substituindu-se atât celor două Camere ale Parlamentului, cât şi birourilor electorale, cărora le revin atribuţii de validare a mandatelor de deputat sau senator, respectiv de repartizare şi atribuire a mandatelor.
Pe de altă parte, din moment ce B.E.C. şi-a încetat existenţa, nici citarea şi comunicarea actelor de procedură nu s-au făcut cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.
Prin concluziile scrise, susţinute şi oral de avocatul său, intimatul B.I.S. a invocat excepţia de inadmisibilitate a recursului, iar în subsidiar, a cerut respingerea lui ca nefondat.
Totodată, oral a solicitat respingerea în principiu, a cererii de intervenţie accesorie formulată de A.E.P.
Intimatul a susţinut că recursul este inadmisibil, deoarece în conformitate cu dispoziţiile art. 70 alin. (2) din Legea nr. 35/2008, împotriva hotărârilor definitive pronunţate de instanţele judecătoreşti potrivit prezentului titlu nu există cale de atac.
Recursul mai este inadmisibil şi pentru motivul că a fost declarat de o persoană care nu a avut calitatea de parte în litigiul soluţionat prin sentinţa atacată.
Excepţiile de inadmisibilitate a recursului şi a cererii de intervenţie accesorie, ridicate de intimat sunt neîntemeiate.
Aşa cum s-a arătat cu prilejul expunerii rezumative a actelor şi lucrărilor din dosar, reclamantul B.I.S. a investit Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu o acţiune pentru anularea parţială a unor acte prin care B.E.C. a stabilit rezultatele procesului de repartizare a mandatelor de deputat la nivel naţional, inclusiv a procesului – verbal privind rezultatele finale ale alegerilor pentru Camera Deputaţilor din 30 noiembrie 2008, cu consecinţa obligării B.E.C. la modificarea corespunzătoare a listei cu rezultatele finale, prin menţionarea sa ca deputat al formaţiunii U.D.M.R.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 2, art. 15 şi art. 70 din Legea nr. 35/2008, art. 1 şi următoarele din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
În conformitate cu dispoziţiile art. 70 alin. (1) din Legea nr. 35/2008, judecarea de către instanţe a întâmpinărilor, a contestaţiilor sau a oricăror alte cereri privind procesul electoral se face potrivit regulilor stabilite de lege pentru ordonanţa preşedinţială, cu participarea obligatorie a procurorului.
Prin dispoziţiile alineatului următor al aceluiaşi articol s-a prevăzut că împotriva hotărârilor definitive, pronunţate de instanţele judecătoreşti potrivit prezentului titlu, nu există cale de atac.
Din interpretarea raţională a textelor legale precitate rezultă că numai împotriva hotărârilor definitive ale instanţelor judecătoreşti, de soluţionare a întâmpinărilor, contestaţiilor sau altor cereri referitoare la procesul electoral, nu există cale de atac.
Prin urmare, alte acte juridice emise de B.E.C. sau de birourile electorale judeţene, cum este cazul celor care constată rezultatele finale ale agenţilor pentru Camera Deputaţilor, sau procesul-verbal privind aceste rezultate, au caracterul unor acte administrative supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ.
A exclude aceste acte de la controlul judecătoresc ar echivala cu o denegare de dreptate şi cu o încălcare a prevederilor art. 21 alin. (2) din Constituţie, conform cărora nici o lege nu poate îngrădi dreptul persoanei fizice sau juridice de a se adresa justiţiei.
Ţinând seama de aceste considerente, de natura şi obiectul litigiului, dar şi de temeiul juridic invocat de reclamant în acţiunea în anulare, Înalta Curte constată că instanţa de contencios administrativ s-a pronunţat în cauză, cu respectarea propriei competenţe materiale, printr-o sentinţă care, potrivit legii (art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 299 şi următoarele C. proc. civ. ) este supusă căii de atac a recursului.
Pe de altă parte, este adevărat că de regulă în procesul guvernat de normele Codului de procedură civilă subiect ale recursului sunt părţile litigante care au participat ca reclamante şi pârâte la judecata în fond şi apoi, eventual, la judecata în apel, terţele persoane care au intrat, voluntar sau forţat în proces, precum şi alte persoane (în materie necontencioasă), cărora hotărârea pronunţată nu le este favorabilă.
Interpretarea şi aplicarea normelor de drept procesual intern în vigoare nu trebuie făcute însă, într-un mod prea formalist, care să împiedice examinarea recursului declarat şi de o altă persoană, căreia hotărârea îi este vădit nefavorabilă.
Sub acest aspect, C.E.D.O. a statuat că dreptul de acces la un tribunal este atins ori de câte ori reglementarea sa încetează să servească scopurilor securităţii juridice şi bunei administrări a justiţieişi constituie un fel de barieră care împiedică justiţiabilul să-şi vadă tranşată, de jurisdicţia competentă, substanţa litigiului.
În mai multe rânduri C.E.D.O. a reţinut că aplicarea de către jurisdicţiile interne a unor formalităţi pentru declararea unui recurs, este susceptibilă să încalce dreptul de acces la un tribunal, recunoscut de art. 6 paragraful 1 al Convenţiei (clauzele B. şi alţii contra Cehiei, Z. şi Z.A. contra Cehiei).
Tot cu valoare de principiu, Curtea a decis că art. 6 din Convenţie garantează fiecărei persoane dreptul ca o instanţă judiciară să soluţioneze orice contestaţie privitoare la drepturile şi obligaţiile sale civile, consacrându-se astfel „dreptul la un tribunal", „dreptul de a-l sesiza" constituind unul dintre aspectele sale (Decizia din 27 iunie 1997, în cauza P. contra Greciei).
În general, efectivitatea dreptului la acces la un tribunal, dar şi a dreptului la un proces echitabil implică necesitatea ca exercitarea acestor drepturi să nu fie afectată de existenţa unor obstacole sau impedimente, inclusiv de ordin procedural.
În speţă, recurentul, beneficiar al mandatului de deputat acordat pentru circumscripţia electorală nr. 43 şi formaţiunea U.D.M.R. nu au avut calitatea de parte litigantă, iar acţiunea în anulare a fost introdusă de reclamantul B.I.S. doar împotriva B.E.C., a cărei existenţă încetase conform legii, după expirarea termenului de 48 ore de la publicarea rezultatelor finale ale alegerilor parlamentare în M. Of.
Nu se contestă nici împrejurarea că la data pronunţării sentinţei, mandatul recurentului K.J., care a candidat din partea U.D.M.R. în circumscripţia electorală nr. 43 (străinătate) a fost validat de către Comisia de validare şi acesta a depus jurământul în Plenul Camerei Deputaţilor, dobândind aşadar, calitatea de deputat ce nu poate înceta decât în cazurile prevăzute limitativ de art. 70 alin. (2) din Constituţie.
În condiţiile date este evident că judecata în primă instanţă a cauzei, realizată în contradictoriu cu o autoritate publică care nu mai exista şi fără citarea recurentului, a competitorului UDMR şi a Autorităţii Electorale Permanente (care potrivit art. 63 alin. (1) din Legea nr. 35/2008, asigură aplicarea unitară, în intervalul dintre două perioade electorale a dispoziţiilor legale privind organizarea şi desfăşurarea alegerilorsau a altor consultări cu caracter naţional sau local) este de natură să atragă nulitatea hotărârii.
Având în vedere aceste motive de ordine publică, argumentele redate din jurisprudenţa C.E.D.O. şi împrejurarea căs-a cauzat recurentului o vătămare gravă a unor drepturi subiective legitime, ce nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea sentinţei atacate, urmează a se respinge excepţiile ridicate de intimat şi a se admite în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de Autoritatea Electorală Permanentă în interesul recurentului.
De asemenea, va fi admis recursul declarat de K.J., cu consecinţa casării sentinţei şi trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe de fond.
Văzând şi dispoziţiile art. 51 - 52, art. 85, art. 105 alin. (2), art. 304 pct. 5), art. 312 alin. (3) şi art. 313 C. proc. civ., art. 13 din C.E.D.O.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţiile invocate de intimatul B.I.S. privind inadmisibilitatea recursului şi lipsa calităţii procesuale a numitului K.J., ca neîntemeiate.
Admite în principiu cererea de intervenţie formulată de A.E.P. în interesul recurentului K.J.
Admite recursul declarat de K.J. împotriva sentinţei civile nr. 3582 din 19 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 865/2009. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 906/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
